1,372 matches
-
câțiva, cred că au să fie cruțați. Asta am vrut să vă destăinuiesc. Dacă am greșit, osîndiți-mă. Agbongbotile se apropie de Auta și-l privi în ochi de aproape, ca să-i arate că l-a înțeles. Dar Mai-Baka îl întrebă îndurerat: - Tu crezi că e mai bine să trăiești rob decât să mori? Auta tăcu. Ce să le spună? Să le mărturisească și un gând sfios care abia îi venise și de care se temea și el? Să li-l spună
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
glas scăzut. Câțiva slujbași și câțiva soldați aveau bice de curele în mână și-i biciuiau dacă auzeau zgomot. Acum, lui Auta nu i se mai îngăduise să stea printre robi. Privea de departe bicele, uneori le auzea șuierând, și îndurerat își dădea seama cât e de neputincios. Sclavii vorbeau între ei, arătîndu-și mirarea că nu toți bărbații fuseseră înscriși pe cioburile scribilor. Nici Tela, vrăjitorul gras și fălos, nici nătângul și bolnavul de picioare Nzua, nici alți câțiva nu stăteau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zei? Uite, n-ai învățat bine: zeii au venit aici. Fostul rob al Marelui Preot se așeză pe o piatră și privi în sus. Abia acum își dădu seama unde fusese. Și în toată durata vieții lui când chinuite, când îndurerate, când rareori plăcute, în tot răstimpul vieții în care umilințele și îndatoririle de sclav nu i-au dat niciodată răgaz ca să stea măcar o clipă singur cu sine și numai pentru sine, privind acuma cerul înstelat, Auta simți întîia oară
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Eu și cu alții... - Ntombi unde e? îl întrerupse Auta. - N-ai uitat-o, zeul meu bun? Este cu mine, altă bucurie n-am. Pe copii ni i-au luat să-i vândă... Auta se uită în jos cu ochii îndurerați. Mai întrebă: - Și Agbongbotile? - A murit. N-a putut să fugă și s-a înecat în râul de foc. - Bine că trăiește măcar Ntombi. O iei cu tine și veniți cu noi. Mai-Baka oftă: - Nu putem merge cu voi. N-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
s-a părut foarte dramatic. Desigur, accept În totalitate afirmația că, față de ceea ce te interesează pe tine (singurul lucru care contează aici), mă aflu În eroare. Este suficient că nu-ți place subiectul și Îl vom abandona pe loc.“ Epistola Îndurerată dar demnă avu efectul, mulțumitor Într-o oarecare măsură, de a-l face pe Compton să Își retragă sau să Își mai modereze criticile printr-o replică promptă. Bineînțeles că nu avusese intenția de a respinge piesa de la bun Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
stăpânirea de sine. Sfârșitul veni, din fericire, destul de repede, pentru că lectura se făcu Într-o viteză sinucigașă, fără pauze. Ada Rehan ieși În fața scenei și reproduse Împiedicat micul epilog pe care Îl scrisese special pentru ea, Îi aruncă o privire Îndurerată, ca un suflet chinuit, și fugi În culise, urmată În grabă de restul trupei. Daly se apropie iute de marginea laterală a scenei și coborî greoi treptele către sală. Henry se ridică din fotoliul din primul rând și Își Încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Theodora vine să Își prezinte condoleanțele. A trecut pe la Carlyle Mansions și În seara precedentă, ca să Întrebe cum se simte HJ, dar s-a Întâlnit În hol cu un vecin care auzise deja de moartea scriitorului. Nevrând să deranjeze familia Îndurerată, a lăsat un bilet pentru dna James și s-a dus la poștă, să Îi telegrafieze trista dar nu neașteptata veste lui Edith Wharton. Nu menționează faptul față de dna James și de Peggy, a căror purtare s-a Îmbunătățit considerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi dădea de înțeles că lucrurile puteau să fi stat altfel. Să fi făcut dragoste, spre exemplu, înainte. Ca să mai treacă încă o dată prin ce-a trecut? Aplaudă. Frumos... Perfect! Șampanie? Stai, unde pleci? În camera alăturată. Toată mirarea ei îndurerată se transformă într-o hotărâre de a pleca. Dar nu vrei mai întâi să înjunghii pe cineva? Haide, e noapte, e frig. Se pomeni cu o palmă usturătoare. Ea plecă. Nu așa ar fi trebuit să fie, ci cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
jucăm unul cu celălalt. Fiecare cu viața lui, treaba lui. Și totuși împreună. Într-o zi, în parc: Vrei să rămân? întreabă. Da. Sigur? Da. Însă iată că, privindu-mă, își dă seama: Mânios și rănit ca niciodată, cu sufletul îndurerat, izbește în copac. N-aveam să aflu, nu? întreabă pentru el. Când trage aer în piept, spune: Va trebui să accepți să te ajut măcar cu bani. Și pleacă, neuitându-se în urmă. Atunci, în liniște, înțeleg că nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ce fată ca lumea! Julia a început să bată din palme încântată. —Aș fi dat o căruță de bani numai ca să văd fața babei! Susan s-a încruntat cu o expresie dezaprobatoare. Nu, nu e babă. E doar o mamă îndurerată, pe care o îngrozește posibilitatea de a pierde legătura cu ultima bucățică de carne care i-a mai rămas din fie-sa. Asta e ceea ce mi-a spus Bill. Câteva clipe, nimeni nu a mai scos un cuvânt, gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
decis să se folosească de o tactică veche și deja testată ca să evite subiectul. De ce te porți așa? —Cum? — Așa... așa de agresiv și de dur cu mine. Nu merit să te porți așa, a spus ea arborând cea mai îndurerată expresie din arsenal. Tactica a părut să dea rezultate. James și-a relaxat brațele și i-a pus o mână pe genunchi. Draga mea, nu vreau să par agresiv. Sunt doar foarte serios în legătură cu ceva care e teribil de important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aducă durere celorlalți doar atunci când datoria îl obliga s-o facă, pentru că-și iubea munca. Arăta ca o morsă bărboasă, imensă și greoaie apărută lângă Vultur-în-Zbor care părea o stridie tăcută, încordată și reținută. — Scuzele mele pentru deranj, a rostit îndurerat Șamanul. Cred c-avem de discutat o problemă destul de delicată. îVultur-în-Zbor îi remarcă gura - saliva pe la colțuri.) — Hm, a continuat Vraciul, tocmai mă întrebam dacă ai cumva vreo idee pe unde... este... ea? Ca mai toți cei din Axona, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de emoții în urmă se aflau acum patru morminte fără santinele la marginea pădurii, gropi proaspăt săpate în Valhalla.. Era o dimineață liniștită, cețurile ușoare se învolburau, iar muntele rămânea impenetrabil în spatele norilor discreți. Virgil, transpirat de oboseală, cu picioarele îndurerate, cu limba umezindu-și agitată buzele și cu ochii mijiți, urmărea procesiunea ce se apropia. Brațele își recăpătau forțele. în curând vor trebui să repete munca depusă, dar în sens invers. Grămezi de pământ negru și ușor jilav stăteau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Aleksandr Cerkasov fusese învelit într-un cearșaf brodat cu blazonul său. Fiecare trup neînsuflețit era cărat într-un simplu hamac, întins între doi pari, cu câte un purtător de giulgiu la fiecare capăt. Majoritatea celor din K îi urmau pe îndurerații Pricipali, cu lacrimi de crocodil pe obraji. îndurerații Principali erau Elfrida, însoțită de Vultur-în-Zbor, Irina Cerkasova și Cale-Bătută Peckenpaw. Contele Aleksandr Cerkasov devenise conducătorul oficial al orașului K în lipsa altcuiva. Până și Flann O’Toole preferase să-și limiteze imperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu blazonul său. Fiecare trup neînsuflețit era cărat într-un simplu hamac, întins între doi pari, cu câte un purtător de giulgiu la fiecare capăt. Majoritatea celor din K îi urmau pe îndurerații Pricipali, cu lacrimi de crocodil pe obraji. îndurerații Principali erau Elfrida, însoțită de Vultur-în-Zbor, Irina Cerkasova și Cale-Bătută Peckenpaw. Contele Aleksandr Cerkasov devenise conducătorul oficial al orașului K în lipsa altcuiva. Până și Flann O’Toole preferase să-și limiteze imperiul la mediul alcoolic al cârciumei Elbaroom. Așa că nobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îi reveneau în mod natural și evident, fiului său. în fruntea procesiunii, zâmbind cu fericirea unui copil care învață un joc nou, se afla contele Alexei Aleksandrovici Cerkasov. Serviciul funerar a fost scurt și simplu, evitând orice pretenție de religiozitate. îndurerații principali au rostit câteva cuvinte, a fost împrăștiată țărâna și asta a fost tot. Alexei Cerkasov, chiorul din țara orbilor, stătea și zâmbea tăcut în ceața ușoară, ca un epitaf întruchipat. — Soțul meu, a spus Elfrida Gribb, a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
braț în jurul ei. — Madame, i-a spus. Aș vrea să rămân. Să rămân... și să muncesc. Iocasta a privit-o pierdută. De-acum totul era posibil. Fiindcă tot avem un loc vacant, a zis ea, ești angajată. Cele două femei îndurerate au rămas acolo un moment, agățate una de alta. Apoi Iocasta, cu ochii înroșiți, s-a dus la ușa din față. Peckenpaw era acolo când a deschis-o. — Casa Fiului Răsare își reia activitatea, a anunțat madame Iocasta. Era dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
papuci cu model zebră de pe raftul cu mărimea 36. Trebuie oprită. Execut o piruetă ca-n Îngerii lui Charlie și ajung la ei chiar la timp. Mă scuzați, dar tocmai Îi luam eu. Vocea ei e iritată și pe cât de Îndurerată poate fi vocea unei persoane languroase ca ea. Îmi pare rău, eu am ajuns prima, Îi zic, Înfigându-mi piciorul Într-o zebră. — Nu e nevoie să deveniți agresivă, spune ea, zâmbește și se Îndepărtează plutind și lăsând o dâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
trafic, În ambele sensuri, pe autostrada M4. Farurile formează un colier de diamante de aproape 5 km. De pe scaunul șoferului, Richard Îmi aruncă priviri piezișe Întrebătoare. Sunt recunoscătoare că e Întuneric: Înseamnă că nu sunt nevoită să descifrez semnalele lui Îndurerate decât când mă simt gata s-o fac. Într-un final Îmi spune: — Tot cred că e puțin ciudat, Kate. Să-ți trimiți singură florile alea de Ziua Îndrăgostiților. De ce ai făcut-o? —Ca să-mi ridice moralul. Voiam ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
gări din târgul Vasluiului și s-au Îndreptat spre sala de așteptare. Cu statura sa Înaltă, Victor i-a reperat imediat și a ieșit Înaintea lor, și-a pupat diamantul pe obraji, a privit cu Înțelegere În ochii obosiți și Îndurerați ai bunei sale soacre și a indicat o grădină de vară. Acolo au vorbit despre băiat, posibilități, perspective, ajutoare, au mâncat câțiva mici și au servit o sticlă de vin. La un moment dat, Va a fost Îndemnat de Victor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de bordel, cea mai ațîțătoare dintre toate combinațiile posibile. Știam că era un important acționar la Clubul Nautico și colegă apropiată a lui Frank, și eram pe punctul de a mă prezenta, cînd privirea ei se mută iute de la suedezul Îndurerat și se fixă asupra unui nou-venit. Gura i se deschise Într-un rictus ce exprima un asemenea dezgust, Încît mă așteptam să i se cojească rujul mov de pe pielea iritată. — Sanger? Dumnezeule mare, ce tupeu are omul ăsta... Sonny Gardner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe altarul ei. M-a urmărit cu privirea cînd am traversat peluza, apoi s-a apucat să frece cu ulei de plajă spinările celor doi tineri Întinși lîngă ea. Frămînta cu ulei mușchii supradimensionați, fără să ia În seamă murmurele Îndurerate, ca și cum ar fi ferchezuit o pereche de ogari de curse cu blana lucioasă. — Doamna Shand a spus că vă poate primi acum, spuse Sonny Gardner, care mă aștepta lîngă piscină, apoi mă conduse către masă. Helmut și Wolfgang, doi prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Apoi, că trebuie să răzbun și să ispășesc, cumva, moartea ei. Și uite că acum sunt în stare chiar să discut despre moartea Juliei... Degeaba râdem de Nero. ― Nu văd legătura. ― Când a murit Popeea, Nero a ieșit în drum îndurerat și, rătăcind, a întîlnit un tânăr al cărui obraz semăna în mod straniu cu al soției sale defuncte. L-a adus la palat, a pus să fie castrat și s-a însurat cu el. Oamenii care pot înlocui atât de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mai poate fi stăvilită. Foarte tânărul Beardsley Îi uluiește pe cei prezenți la Salonul parizian din 1893 cu mixtura savantă de griuri a costumului, mănușilor și pălăriei. Și totuși, scandalul Wilde Îl afectează direct. E demis de la Yellow Book. Descumpănit, Îndurerat, Își găsește refugiul (În 1896) la o altă revistă, Savoy, singura care mai are curajul să publice texte și desene ale autorilor decadenți. Măcinat de tuberculoză, cu un corp scheletic, Înveșmântat Însă cu un rafinament desăvârșit, Beardsley se convertește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a impus până și În ochii celor care puteau să Îl judece, care i-ar fi putut dibui deci prăpastia din adânc. A fost, cu adevărat, favoritul hazardului. S-a spus că Doamna de Staël a fost de-a dreptul Îndurerată pentru că nu i-a plăcut lui Brummell. Atotputernica sa cochetărie și spiritul său viu fuseseră respinse de sufletul rece și de veșnica ironie a dandy-ului, acest capricios de gheață care avea, de altfel, excelente motive spre a-și bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]