1,239 matches
-
față, în care filosoful lansează o altă metaforă fascinantă pentru a ilustra această recluziune în sine a românismului pus în fața asaltului devastator al istoriei: "Pre-românismul s-a retras gasteropodic în scoica sa, unde în veacurile de somn aveau să se înfiripe întâiele determinante ale matricei stilistice românești" (p. 227). Refugiul românismului a fost găsit în cătunele izolate în creierii munților și în stânile ciobănești. Prin aceasta s-a configurat o constantă a spiritului românesc - refractaritatea de a păși vijelios în istorie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
În singurătate și, dimpotrivă, sporește prin Împărtășire: te umanizezi nu printr-o căință egoistă, ci printr-una Împărtășită cu alții. Altfel spus, cea mai frumoasă expresie a „umanității” este nevoia omului de „om”: „Bucuria omului e omul. Între ei se Înfiripă prietenia, care umple cel mai Întins deșert al sufletului nostru. A iubi și a fi iubit, iată taina fericirii” (J.B. Bousset). * „Există oameni care iubesc și caută ceea ce li se aseamănă, și unii care iubesc și urmăresc contrariul lor.” (J.
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cu atât mai valabilă pentru societatea românească de azi, în care oamenii politici clamează nevoia de consens, sindicaliștii cer transparența negocierilor, societate civilă se coagulează cu destulă greutate din cauza precarității comunicării în comunitate iar, în spațiul spiritual, dialogul autentic se înfiripă, uneori, cu destulă greutate. De fapt, de la acest succint crochiu al societății românești aflată în tranziție ar putea să pornească răspunsul la interogația "De ce studiul comunicării?" cu care începe lucrarea pe care o prefațăm. Desigur că la aceasta trebuie să
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
de a înșela o trăsătură specifică minciunii, în timp ce Chisholm și Feehan diferențiază modalitățile de inducere în eroare pe baza rezultatului acestora, cu alte cuvinte, pe baza eventualei direcții pe care o ia viziunea păcălitului asupra lucrurilor. Asemenea definiții care se înfiripă pornind de la analiza intențiilor mincinosului sau a convingerilor celui păcălit ar putea mulțumi niște discuții filosofice pe subiectul moralei, însă într-un studiu sociologic nu este suficient să ne îndreptăm atenția numai asupra acestor două criterii. Michael Gilsenan (1976:191-192
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la râu, o vede, sare în apă și ambii se pierd în valuri, îmbrățișați. Mai cu seamă povestirile Sezon mort și Pescarul Amin au obținut din partea criticii aprecieri superlative. În prima, în decorul silvestru al unei crescătorii de fazani se înfiripă două idile estivale: a unui câine cu o vulpe și a domnului Charles, proprietarul pădurii, cu nevasta slugii sale. Descoperind situațiile, sluga împușcă vulpea, iar consoartei îi aplică, pedagogic, cuvenita corecție corporală. Valoarea de capodoperă e dată de poezia irumperii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
nu vorbește nimeni. E o tăcere calmă. Ei mă privesc pe mine și eu privesc în jos / și-mi caut șerpuirea destinului în palmă. O pâine grea și mare, o lacrimă de grâu / din mijloc ne sfidează iradiind arome.” Se înfiripă un spațiu de taină, învăluit în aer sacral, un tărâm în care lumea viilor nu e despărțită de cea a morților: „undeva, un copac a căzut doborât de furtuni, / greu peste munți se așterne aerul nopții de iarnă”, „sufletul morților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
actorii Ion Niculescu-Brună, Florin Gheuca, B. Fălticineanu, L. Cornaciu, Flavius Constantinescu ș.a.ă, în urbea lui Bacovia. Evenimentul a avut loc la exact o sută de ani de la „inițierea” băcăuanilor în arta teatrală (1848). În jurul datei la care s-a înfiripat prima trupă de teatru din orașul Bacău au fost vehiculate mai multe variante. Ioan Massoff dă drept sigură data de 20 ianuarie 1846, în vreme ce istoricul băcăuan Jean Ciută, consultând sursele arhivistice locale, a datat evenimentul „la trecutul an 1848”. Fondatorul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
un joc, pe care l-au ucenicit intrauterin, și anume să-și mângâie reciproc 203TRAUMA ȘI SUFERINȚA obrajii prin perdea, similar cum procedau prenatal, când se atingeau prin membrana despărțitoare. Relaționând de timpuriu, percepându-și reciproc prezența, între gemeni se înfiripă nu o simplă alianță, ci o comuniune emoționantă, care sfidează coordonatele de spațiu și timp. Așa se explică de ce pierderea perechii gemelare pentru copilul rămas singur este o situație cu un important impact dramatic, după cum relatează cei care au avut
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
lor, se expuneau riscului suprem: cine au fost temerarii? cine a fost primul? cu ce cuvinte a început? cum s-a făcut înțeles? cîți au murit bătuți pentru aducerea credinței străine? cum a fost convertit primul om? cum s-a înfiripat primul grup? cum a apărut prima biserică? cum l-a privit pe novice semenul lui, intransigentul, dușmănosul întru credință? cum a fost întreținută legătura cu Vaticanul? a ajuns pînă aici, cîndva, vreun nunțiu apostolic? ce fel de urechi aveau pereții
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
De avut în vedere totuși, marii colecționari interbelici, în același timp mari bogați.) O remarcă ce privește nu atît relația om de afaceri - pictor, la urma urmei una neînsemnată în momentul de față, cît comportamentul general, asumat de cei care înfiripă acum stratul de mijloc, atît de vital-necesar recuperării statului modern. E o carență supărătoare, ținînd de civilitate. Cei mai mulți dintre partenerii mei de dialog, situați în perimetrul bunăstării, nu au încă uzanța cuvîntului dat și, implicit, respectat. E adevărat că a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și ne-ființa alături de ființă. Dar sensul de ne-ființă nu ne poate reține, acum, pentru lămurire. Condițiile pe care le pretinde, pentru aceasta, sunt de altă natură decât cele proprii dictaturii judicativului, deși în chiar orizontul acesteia s-a înfiripat acest gând despre ne-ființă. Pre-operaționalitatea părtinirii, ordonării și autorizării ține de "locul" în care ele intervin: cel al judicativului regulativ. Nu este vorba, așadar, despre o limitare lăuntrică a puterii de operare proprie celor trei acte, ci mai degrabă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la iveală. Gândul despre evenimentul retragerii timpului nu asigură un sens pentru altceva decât pentru ceea ce tocmai este părăsit: însăși dictatura judicativului, cu toate aspectele, elementele, componentele, sensurile sale. Desigur, dar un sens dincolo de locul tocmai părăsit trebuie să se înfiripe; altfel, retragerea timpului nu ar fi decât un eveniment de timporizare care ar în-ființa ("constitui") ceva neobișnuit, de pildă, sau ceva care de la bun început ar fi ascuns vederii, precum "faptele" care mai devreme ne păreau a fi netimporizate (nimicul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dar starea de spirit pe care piesa o evocă am experimentat-o cu toții deprimat de întunecată. Sub aparențele celei mai cenușii banalități se împînzește, ca o metastază, nefirescul. În traiul de zi cu zi, cîteodată sub înfățișări ciudate, absurdul se înfiripă. Și cum ar putea fi altfel într-o existență împăienjenită de uniformitate, în care indivizii, supuși presiunii unui context mortificant, își pierd treptat prospețimea și conturul interiorității. O dezlegare ar fi: evadarea. Numai să nu se producă prea tîrziu, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
culturi integral religioase folosesc din plin, pentru a lupta și a-și difuza mesajul, tehnologiile obținute de știința secularizată. Nu mă refer nici la faptul că fundamentaliștii știu să profite, pentru a-și reface rețelele și influența, de drepturile democratice, înfiripate după fiecare relaxare a regimurilor autoritare din țările islamice și asigurate continuu de regimurile democratice occidentale : dreptul de asociere, de comunicare (ziare și canale TV ale mișcărilor respective), dreptul la educație (școli de îndoctrinare, de antrenament), dreptul la circulația oamenilor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
acțiunile miilor de propagandiști oficiali și neoficiali. Totul a fost elaborat și organizat în jurul persoanei sale, „nimic din articularea semantică nu e accidental și adjectivele își au rolul lor precis” (Ion Stanomir, „Un om între oameni”). Proiectul epocii megalomanice se înfiripă la Congresul al XI-lea, când se rescrie teoria marxistă din perspectiva unei filosofii sui-generis, articulată la nevoile cultului lui Ceaușescu. Acum se lansează conceptul de „societate socialistă multilateral dezvoltată”, ca etapă în saltul spre comunism, de acum înainte devine
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
această limbă dobîndește un statut cultural prin Kronika Trojanskà, iar identitatea cehă capătă o altă substanță ce se substituie identității istorice mult mai vagi din vechiul Regat al Boemiei. Acest episod nu are doar o semnificație pentru sine în-suși. Se înfiripă astfel simptomul unei mutații lente în cadrul mișcărilor populare ce au avut loc, în funcție de țară, între secolele XIV-XIX. Jacqueriile medievale rămăseseră strict țărănești și se supuneau viziunii evanghelice conform căreia urma să se construiască o societate perfectă, în perspectiva unui mileniu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
care soarta i-a purtat peste hotarele țării. Dar acești puțini scriitori din străinătate au totuși ceea ce demult nu mai au scriitorii din țară: libertatea de a scrie și de a publica. Și Încep acum să aibă și un public, Înfiripat dintr-un număr tot mai mare de refugiați [...]. Revista aceasta este scrisă pentru românii de peste granițe”. În afară de critică literară, proză și/sau poezie, În revistă era realizată și o „cronică măruntă” În care erau prezentate apariții editoriale din Franța. De
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lui Hugo fuseseră mai întâi deformate în istorisirea îndepărtată a Charlottei, apoi în rezumatul meu. Deci, de două ori trădate... Și, totuși, ecoul acelei povestiri atât de simple, de fapt, relatate la mii de kilometri de locul în care se înfiripase, izbutise să-i stoarcă lacrimi unui tânăr sălbatic și să-l împingă, gol, în zăpadă. În taină, mă mândream că făcusem să sclipească o scânteie din strălucirea pe care o iradia patria Charlottei. Iar pe urmă, în seara aceea, am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să le vorbesc cât se poate de repede despre partenera mea cu piept frumos, să le aud comentariile, să mă asurzesc cu vorbe. Eram grăbit să revin la viață. Și, cu o bucurie răutăcioasă, am parodiat ciudata întrebare care se înfiripase în capul meu, cu o clipă mai înainte: „Unde sunt eu? Unde eram? Păi, pe o creangă, lângă prostul ăsta de Pașka. Departe de viața adevărată!” Printr-o întâmplare hazlie (știam deja că realitatea e făcută din repetări neverosimile, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sosirea bătrâneții, ci se lăsau pătrunse de vântul însorit, de miresmele amare ale stepei, de răcoarea crângului de sălcii. Iar prezența ei conferea o uimitoare armonie acelei întinderi pustii. Charlotte era acolo și, în monotonia câmpiei arse de căldură, se înfiripa o consonanță insesizabilă: foșnetul melodios al curentului, mirosul aspru al lutului umed și cel aromat al ierburilor uscate, jocul umbrei și al luminii sub crengi. O clipă unică, inimitabilă, în șirul uniform al zilelor, al anilor, al vremurilor... O clipă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deci, să continue să trăiască, oarecum ca înainte, ca pe vremea copilăriei mele. Acum ar avea mai mult de optzeci de ani, dar, în aminirile mele, vârsta aceasta nu o atingea. Pentru mine, ea rămânea mereu aceeași. Atunci s-a înfiripat un vis. Probabil că aureola lui mă trezise... Să o regăsesc pe Charlotte, s-o fac să vină în Franța... Irealitatea planului făcut de un vagabond întins pe dalele unei cripte era suficient de evidentă ca să nu mai încerc să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
juniori), liceul (3 ani la seniori). Un număr restrâns dintre absolvenți urmează studiile unor instituții universitare. Sunt, Încă, mulți copii neșcolarizați, mai ales, În insulele izolate din largul arhipelagului, unde mijloacele de comunicare sunt mai dificile. Dialogul care s-a Înfiripat a fost interesant și productiv, putând face comparație 429 Între sistemul nostru de Învățământ și cel asiatic, indonezian, aflat În plin proces de reorganizare, pentru a corespunde standardelor moderne. Desigur că mai sunt multe de făcut, dar Începutul este bun
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
secolul al XIX-lea, se numără În sud-estul Asiei, Macao (1849) și Hong-Kong (1860), ceea ce a dus la intensificarea schimburilor de mărfuri și servicii, În condițiile Înlăturării taxelor vamale și a altor obstacole tarifare În estuarul Fluviului Perlelor s-a Înfiripat inițial o factorie, Aberdeen Harbour, pe coasta de nord a Peninsulei Kawloon. De aici va evolua Victoria Harbour, după semnarea de către Marea Britanie cu Împăratul chinez a unui tratat de concesiune (1898) pentru Hong Kong și zona adiacentă pe 99 de ani
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mea, ca Înțepată fără veste de ceva ascuțit, le Însemna pe toate cu bătăi pripite și repezi. În preajma ochilor mei și În oglinda Închipuiri mele muncite de vedenii, colinele acoperite cu ierburi sălbatice, sau șoldurile goale ale unei stânci, se Înfiripau și trăiau viața scurtă a unei năluciri apocaliptice, care mi se părea că se mișcă Încet, se târăște furiș, vine, ajunge și Întinde spre mine o gheară flămândă și ucigașă. Tresar năucită de clipa fantasmagorică și revin cu picioarele pe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ironie, umor și umoristic), teoreticianul de circumstanță identifică specia franțuzească, apoi pe cea anglo-saxonă, pentru a se opri la „umorul național”, ale cărui izvoare le află, bineînțeles, în producția populară. Un umor cu tumbe burlești în absurd se chinuie să înfiripe în prozele din Suntem nebuni... (1914). Simple crochiuri, eroii schițelor de aici au câte o scrânteală care, podidindu-i cu „senzații ciudate”, îi proiectează în plină bizarerie. Nătăfleți, fanfaroni, fricoși, neisprăviții cochetează cu nonsensul. Sunt „fantaziile”, așa-zicând, ale unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]