2,269 matches
-
XIX-lea, după Erotocritul atribuit lui Vincenzo Cornaros. În versiunile românești sunt schimbate prin analogie numele personajelor principale (Erotocrit, „cel chinuit de Eros”, devine Filerot, „cel ce iubește pe Eros”, iar Aretusa, „cea cu virtute”, Antusa, „cea ca o floare înflorită”), dar eroii își păstrează statutul social. Acțiunea este mutată în vremea vechilor elini, la curtea regelui Periandros, tatăl Antusei, iar sfetnicul acestuia, Agaton, este tatăl lui Filerot. După moartea tatălui său, Filerot este invitat la curte, unde se distinge prin
FILEROT SI ANTUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286990_a_288319]
-
Lettres, acordat de Republica Franceză, iar în 2000 este decorată cu Steaua României în grad de cavaler. Debutează cu versuri în „Steaua” (1960), iar prima carte, placheta Poeme, îi apare în 1970, fiind urmată de Reci limpezi cuvinte (1971), Copac înflorit (1978) și Picătura de ploaie (1987). În poezie, abordarea eseistică din lucrările de critică și istorie literară transferă obișnuințe intelectuale și idei ce exprimă o structură temperamental-artistică. M. cultivă un lirism ușor abscons, explorând spații de dincolo de obiectualitatea concretă, evanescente
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
scrie indiferent de orice public, fie și în ipostaza sa de ,,orizont” neutru, conștient că publicul va selecta ceva, oricum. ADRIAN MARINO SCRIERI: Poeme, București, 1970; Reci limpezi cuvinte, București, 1971; Spațiul continuu, București, 1972; Romanul poetic, București, 1977; Copac înflorit, București, 1978; Modernii, precursori ai clasicilor, Cluj-Napoca, 1981; Poussin, București, 1981; Poietică și poetică, București, 1982; ed. Craiova, 1998; Stendhal - scriitură și cunoaștere, București, 1985; Punctul central, București, 1986; Picătura de ploaie, București, 1987; Mâna care scrie. Spre o poetică
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
urmărea atunci un limbaj cât mai „natural”, însă „calitatea artistică” a expunerii era astfel jertfită. În etapa primelor volume de Critice - „pur estetică” sub aspectul concepției - „confuzia criticii cu literatura” se reflecta în stilul „odihnitor și cu deosebire clar și înflorit”, cu „volute grațioase” și „tendințe lirice”, în timp ce, lipsit de „desen și densitate”, discursul „trăda și mai mult absența voită a ideilor generale”. Ecouri din cea de-a doua fază impresionistă durează și în următoarea, de după război, acum cu vizibile tendințe
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
chiar dacă el nu scrie o parafrază, narațiunea sa fiind deci mult mai liberă. Sedulius e un poet mult mai înzestrat decât Iuvencus; narațiunea sa e vie, stilul pur și limpede, versul corect. Poezia sa e solemnă, fără să fie grandilocventă, înflorită, armonioasă și amplă fără să cadă în virtuozitate artificioasă. Nu fără motiv Isidor din Sevilia îl compară pe Sedulius cu Prudențiu și cu Iuvencus. Virgiliu, încă o dată, este și modelul acestui poet creștin. Scrisoarea de dedicație pe care am amintit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o dată cu scrierile lui Sydonius Apolinarie, și ar pleda pentru o poezie mai lipsită de podoabe, așa cum fusese Heptateuhul lui Ciprian Galul. Avitus pare să fi pus în practică cel puțin parțial acest principiu pentru că stilul său e mult mai puțin înflorit decât al altor poeți creștini și se caracterizează printr-o linearitate și o eleganță ce nu sunt lipsite de valoare. Mai puțin interesante, sau, ca să fim sinceri, de-a dreptul monotone (ca, de altfel, unele părți din poemul cel mare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scriitori străini, ele aducând personaje insolite (un dandy, un dresor de circ) și un mediu cosmopolit, descris cu precizie și cu un aplomb rar la noi în epocă. Notă aparte între scrierile lui G. face Domnița Fărănume prin stilul său înflorit, bogat în pasaje plastice ori muzicale. Însă intriga, plecând de la motive de basm, se constituie artificial, numai pentru a exprima jalea și tristețea robiei și a înstrăinării. Buna cunoaștere a limbii engleze, unele calități înnăscute și experiența acumulată au făcut
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
Ograda, București, 1965; De-a visele..., București, 1965; Ospățul, București, 1966; Povești, București, 1967; Jucăușul, București, 1967; Domnița-de-Rouă, București, 1969; Măriuca, București, 1970; Vântură-lume, București, 1971; Cu ochii ca iarba..., București, 1972; Acolo, colinele ard, București, 1974; Ramura de măr înflorit, București, 1974; Peretele de lut, București, 1975; Scrisori pentru fluturi și pietre, București, 1976; Prințul de hârtie, București, 1977; Moara lui Elisei, Iași, 1979; Prietena mea Cateluța, București, 1979; În norii ce vin și se duc..., București, 1980; La „Valsul
GRUIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287376_a_288705]
-
cronică a dispariției dramatice a lumii vechi, lumea țărănească, ilustrată prin povestea familiei Orza. Colectivitatea apare, în viziunea romancierului, ca o formă devastatoare de agresiune a istoriei asupra individului. Prin proiectarea în fabulos, tema scapă șabloanelor. Un alt roman, Sâmbure înflorit (1990), continuă căutările din Defonia, asociindu-și dimensiuni ale unui poem geologic, iar nuvelele din Agent TFP: Omul nopții (1997) complinesc tematic și ca tehnică epică („arta învierii”) univesul din Ispita mării verzi (1986). G. se vădește în Celălalt (2000
GURAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287386_a_288715]
-
tematic și ca tehnică epică („arta învierii”) univesul din Ispita mării verzi (1986). G. se vădește în Celălalt (2000) și Brofft-Moft (2003) un eseist pătrunzător. SCRIERI: Începutul verii astronomice, București, 1978; Defonia, București, 1981; Ispita mării verzi, București, 1986; Sâmbure înflorit, București, 1990; Agent TFP: Omul nopții, Galați, 1997; Celălalt, Galați, 2000; Brofft-Moft, Galați, 2003. Repere bibliografice: Piru, Debuturi, 128-130; Valentin F. Mihăescu, „Defonia”, LCF, 1981, 23; Dan Alexandru Condeescu, Farmecul unei lumi, LCF, 1981, 26, 28; Constantin Trandafir, Cota superioară
GURAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287386_a_288715]
-
grafice. Cu Ion Vinea are în comun imagismul. Astfel, „străzile cântă ca un pian”, crengile unei sălcii aplecate peste râu „atârnă ca niște sfori lungi”, sturionii sunt „fluierele mute prin care cântă marea”, într-o anume seară „stelele sunt ca înflorite” și „șuvițe de nori, hașurate secret de lună, le dau ceva tandru”. În unele poeme se regăsesc inflexiuni din Saint-John Perse. Versurilor citabile în acest sens, ample, torențiale, le răspund „micropoemele” din ciclul astfel intitulat și „miniaturile” din Zodiac (1991
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
o artistă, Baladă studențească, Regele visător și mai ales Corydon, din care faimoase vor deveni versurile „Sunt cel mai frumos din orașul acesta,/ Pe străzile pline când ies n-am pereche,/ Atât de grațios port inelu-n ureche,/ Și-atât de-nflorite cravata și vesta./ Sunt cel mai frumos din orașul acesta”. Eugen Simion îl definește pe S., la care, de la un moment dat, viața și opera se identifică, drept „salcia plângătoare a acestei generații, oglindită în râul propriei conștiințe tragice”. Lucrurile
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
contemplând un șir imens de crucificați, Sorin Fieraru are viziunea unei uniuni mistice, iar savantul Luria - în fond un mag și maestru spiritual, a cărui „sectă” e învestită cu misiunea de „a recupera condiția primordială a omului” - descoperă că pomii înfloriți fac parte din același regn cu oamenii și că din cartea sa îngropată crește arborele primordial. Toate aceste viziuni și revelații au ca finalitate dobândirea libertății și a salvării - temele ultime ale scriitorului, care impun astfel și o lectură anagogică
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
chiar dacă nu scrie o parafrază, narațiunea sa fiind deci mult mai liberă. Sedulius e un poet mult mai înzestrat decît Iuvencus; povestirea sa este vie, stilul pur și limpede, versul corect. Poezia sa e solemnă, fără să fie grandilocventă, e înflorită, armonioasă și amplă fără să cadă în virtuozitate artificioasă. Nu fără motiv Isidor de Sevilia îl compară pe Sedulius cu Prudentius și cu Iuvencus. Tot Vergiliu este modelul acestui poet creștin. Scrisoarea de dedicație, pe care am amintit-o, este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o dată cu scrierile lui Sidonius Apollinaris, și ar pleda pentru o poezie mai lipsită de podoabe, cum fusese Heptateuhul lui Ciprian Galul. Avitus pare să fi pus în practică, cel puțin parțial, acest principiu, deoarece stilul său e mult mai puțin înflorit decît al altor poeți creștini și se caracterizează printr-o linearitate și o eleganță ce nu sînt lipsite de valoare. Mai puțin interesante sau, ca să fim sinceri, de-a dreptul monotone (ca, de altfel, unele părți din poemul mare, unde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că încă nu e finalul; doresc ca oricine trece printr-o perioadă dificilă să găsească o oarecare consolare și puțină speranță în aceste cuvinte. Cititorilor mei, în prag de primavară, un gând bun și frumos precum o ramură de cireș înflorită, și fie să vă bucurați de frumusețea fiecărei zile! Referință Bibliografică: Justiție, cătușe și telenovele / Mara Circiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1526, Anul V, 06 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mara Circiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
JUSTIȚIE, CĂTUȘE ȘI TELENOVELE de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381286_a_382615]
-
de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1456 din 26 decembrie 2014. Un zâmbet dulce, nedescris, În prag de zi adie. Un glas ca susur de izvor. E unul într-o mie. O gură mică- o petală De trandafir abia-nflorit Care șoptește încet "mamă" C-un dor nedefinit. Doi ochi, ca două nestemate, Privesc în lume inocenți; Văd multe lucruri ne-nțelese. Le văd și sunt atenți. Un chip de vis, pictat cu aur, E unic el pe lume. O
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
africane, indiene și iberice este un adevărat dans național, iar statuia lui Isus veghează parcă portul, orașul și oamenii; Tokio, asemeni unui imens joc electronic, unde modernul și ultima tehnologie, conviețuiesc armonios alături de temple budhiste și nelipsita ramură de cireș înflorit, Buenos Aires, locul de naștere al tangoului, unde zgârie-norii și clădirile în stil art-deco sau neoclasic se amestecă armonios, Viena, unde gândul te duce fără să vrei la balurile de odinioară unde valsurile lui Strauss erau nelipsite, New York, metropola care pare
CEL MAI FRUMOS ORAȘ DIN LUME!! de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381295_a_382624]
-
în contrast cu aceste culori neutre, să se remarce din fundal cîte o privire obsedantă, un peisaj plin de lumină, o senzație, care transmit neobosit avertismente. De fapt una din imaginile recurente (în vis sau povestire), primăvara de la Zürich, cu magnolii imense înflorite pste tot, este simbolul dezastrului pe care boala îl va produce în viața personajului, pentru că în roman semnificațiile se construiesc în contrast și mult-lăudata magnolie este corpul atins de boală : "Iulia trecu pe lîngă ponton și coborî pe un pietroi
Vis cu magnolii în iarnă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14996_a_16321]
-
tipului Fratele și sora, cele mai realizate au fost culese de Miron Pompiliu, S. Fl. Marian, Enea Hodoș. Numeroase variante ale baladei Soarele și Luna sunt realizate cu mijloace artistice superioare. Alegoria și metafora abundă. În rai Soarele vede „pomi înfloriți” (oameni buni), „dalbe păsărele” (copii creștinați), în iad - „pomi negri și pârliți” (oameni păcătoși), „negre păsărele” (copii nebotezați) ș.a. Într-o variantă se spune că, pentru a ajunge la cer, eroului i-ar trebui „scară de-argințel, / toiag de oțel
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
și spre stânga să nu-mi da,/ Cari în partea stângă/ E calea cea strâmbă/ [...] Ci să le dai în mâna dreaptă...”, vers ce-i face loc și Fecioarei Maria (reputată călătoare în „lumea de dincolo”) - „La masă chitită/ Masă înflorită/ Șade și scrie/ Maica Mărie/ Pe cei vii și pe cei morți/ și-și înseamnă a lor sorți” - și „fântânii uitării”, din care adăpându-se, sufletul uită lumea. Relații despre „lumea de dincolo” îi ofereau cititorului din Veacul de Mijloc
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vie Lumină/ venind, pe cale// inima-mi cere/ pasăre lină// sufletu-n lacrimi vrea, fără vină// numai să-l apere/ numai să-l poarte// sus/ peste moarte”. Și formula poemului lung e disputată acum de poemul scurt, apropiat de haiku: „umbra/ înflorită mă primește/ ca un dar// fântâna/ sau poate numai glasul// în umbra florii parcă îngropat” (Grădini, IV). Multe poezii, chiar dacă scurte, își păstrează un sens personal încifrat, deși se referă la experiențe de ordin religios: „Roua/ pe crizantemă// dar, iubitei
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
Multe poezii, chiar dacă scurte, își păstrează un sens personal încifrat, deși se referă la experiențe de ordin religios: „Roua/ pe crizantemă// dar, iubitei// fără nume// Iisuse, ce va fi cu ei/ străini, cum sunt/ acum// și frumusețea armei/ în crângul înflorit”. Probabil că estetica lui T. e acum una a tainei, iar încercarea de a aproxima verbal incomprehensibilul devine, paradoxal, dar firesc pentru un practicant ortodox, încercare de contopire cu acesta. În Pentru a picta un peisaj, spre exemplu, se recomandă
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
reprezintă treptele vindecării de sine prin nevindecarea lucrurilor. Cam așa s-ar exprima critica tematistă, „richardiană” despre debutul lui U. Vindecările indicau preferința pentru microcălătoria în lucruri, în miezul strâmt și tainic al seminței, către o „margine a cărnii împrejur înflorită” ori în ochiul fecundat de lacrimă: „Ochiul rugatul de var/ sub nufăr orbește cândva/ inorog de petale/ lacrima”. Pretutindeni e o lume filtrată, ca la Blaga, în care stările și imaginile ating eul doar vămuite de șoapte, stropi, semințe, frunze
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
orientarea baladei spre sursa unui fantastic folcloric, de contribuția însemnată la rafinarea progresivă a limbii poetice (fluența versului, tiparele metrice). V. a tradus, pentru nevoile teatrului, din autorii dramatici mai cunoscuți ai vremii: August von Kotzebue (Grădinarul orb sau Aloiul înflorit, Ceasul de seară), Fr. W. Ziegler (tragedia Ermiona sau Mireasa lumii celeilalte), Heinrich von Collin (Regulu), Eugène Scribe, ca și din clasici (Racine, Britanicu). O comedie din 1839, intitulată Voiaj din Podu Mogoșoaii pân-în Țigănia Vlădicăi, călătorie pe uscat
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]