2,071 matches
-
din el. - Iar voi, se îndreptă Aglae către cei doi, plecați acum. Osă văd eu ce fac cu ăsta. Olimpia ieși suspinând, iar Stănică o urmă țanțoș, după ce dăduse ceremonios bună seara. Simion, calmat cu aceeași repeziciune cu care se înfuriase, cu aerul chiar de a nu ști ce s-a întîmplat, privea mâhnit la ghergheful lui și la ghemele de lână risipite pe jos și se aplecă să și le culeagă. Otilia se repezi și-i adună toate lucrurile, punîndu-i-le
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nu era deloc înșelat asupra caracterului lui Stănică și, deși disprețuitor pentru sumele mici de bani, avea totuși disciplina sufletească de a nu se lăsa păcălit. Îi veni gândul fugitiv de a citi măcar scrisoarea celorlalți. Se feri să nu înfurie însă pe Simion, deși i-ar fi plăcut să agaseze puțin pe Aglae. Când însă văzu pe Otilia, care îl privea îngrijorată, își dădu numai-decît seama că ar fi umilit-o, scoțând în evidență micile escrocherii pe care le îngăduia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îl priviră în liniște ca pe un pacient în criză și lui Titi i se păru că Ana lasă buza-n jos într-un gest de dispreț. Frații ieșiră din odaie fără să-l mai contrarieze și tocmai această indiferență înfurie și mai tare pe Titi. - Lasă-l, mă, se auzi glasul locotenentului, nu vezi că enebun? - Ba o să-l dau în... spuse pe șleau căpitanul. Titi puse mâna repede pe pălărie, își trase paltonul nervos până a se încurca în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dar eu nu pot să spun acolo unde trebuie că vor să punămîna pe averea lui Costache? - Nu poți să spui! Fata e fată vitregă, deci e firesc să fieadoptată. Te poate da în judecată pentru calomnie. - Cine? Costache? se-nfurie Aglae. Felix se ridicase, schimbat la față, să plece și, căutând o intermitență în discuție ca să spună "bună seara", se strecură pe ușă afară. - Am vorbit ca nebunii, și băiatul ăsta era aici! se mustrăAglae. - Nu mai e pîine? întrebă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
odăii îndoi grinzile sau le făcu să roadă pragurile de moloz pe care ședeau, încît după câteva zile dușumeaua devenise concavă și elastică, asemeni unei șele, și aderența zidului cu tavanul se stricase, lăsând un interstițiu curbat. Moș Costache se înfurie, declară pe meșteri "pu-pungași". Se iviră și conflicte bănești, bătrânul descoperind cu indignare că i se cere mai mult decât crezuse el că prevedea învoiala. Lucrătorii plecară nemulțumiți, înjurînd, iar moș Costache decisese ca în primăvară, când o fi vreme
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vinzi lucrurile din casă? - Și ce dacă vînd? Am să dau socoteală cuiva? - Am dat un preț așa de bun! zise onctuos samsarul. - Ieși afară de aici! zbieră Aglae la ovrei, ce-i aici, halăde vechituri? Samsarul fugi, iar Costache se înfurie așa de tare, încît i se vedeau vinele strânse pe frunte, ca nervurile pe o mare foaie de varză. Țipă cu glas ascuțit, întrerupt de răgușeli, ridicol de groase: - N-am eu voie, în casa mea, să fac ce vreau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
datoria mea mi-o fac. - Ia mai taci din gură, Stănică, cu prostiile astea, îl mustrăAglae, că sunt și fete tinere aici, ce te-a mai apucat și cu copiii acum?! Se vede că ai prea multe parale. Stănică se înfurie: - M-a apucat, fiindcă eu sunt un sentimental, un individcu patima familiei, cum am apucat de la părinți. Vreau eu să am casă plină, să aud gălăgia copiilor, să-mi asigur nemurirea prin urmași, să-mi poarte și mie cineva numele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ești prima mea dragoste. - Dar ce ai, mă rog, în noaptea asta? Ai chef de vorbă? - Sunt un soț iubitor, sentimental, îndulci Stănică glasul, încercînd să sărute pe Olimpia. - Fugi de-aici, ești nebun? Lasă-mă să dorm!Stănică se-nfurie: - Ascultă, madam, scopul căsătoriei este procreația, șicînd o femeie nu procreează, decade din drepturile ei. De vreme ce nu-mi dai o familie, nu mă faci util patriei, mă lași să mă pierd în negura uitării, fără urmași, care să-mi poarte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
uitat multă vreme, - Nu știu ce s-a întâmplat, domnule Stani, negreșit trebuie să ținem legătura! I-a răspuns directorul prins în ofsaid în timp ce își conducea musafirul neobișnuit. Deodată l-au zărit pe elev așteptându-i curios. El auzise discuția și era înfuriat că nu îl scoate de la ore pe Angelescu să îl ia în șuturi conform planurilor lui. - Laur, de ce n-ai intrat la oră? îl întrebă tatăl. - Nu intru până nu-i dau și eu cinci palme lui Angelescu sau nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în ziua aceea de reclamația verbală, probabil a contat și funcția tatei, s-a speriat. Și-a rătăcit salariul pe care tocmai îl luase, nu mai știa ce a făcut cu el, săracul! Îl compătimea sincer mama lui. S-a înfuriat: - Ce îl compătimești atât? Asta este pastilă să ne amețească! Zise cu năduf. - Copile... a pierdut salariul pe o lună! nu-ți dai seama, are și el greutăți? - Dă-l încolo, eu tot nu cred! Nu i-a fost profesor
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
consumatori ai acestei prăjituri cu frișca și crema mereu proaspete. Era un țâr ambițios, nu la carte fiți fără grijă, ci în discuții contradictorii, și ținea cont de părerea lui pe care o considera primordială și originală până s-a înfuriat Tomiță și fiindcă nu îl putea bate i-a aruncat tenișii pe fereastră de la etaj, să scape de opiniile lui și să-i dea de furcă cu altă preocupare! Acum el avea de ales urma ora de istorie cu doamna
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ziua cărți de la bibliotecă, unde avea voie să se ducă să-și facă aprovizionarea. Degeaba îi spunea mama lui să îi ceară iertare tatălui său, nu vroia să cedeze, nu se simțea vinovat după ce plătise. Până una alta mama sa, înfuriată de cerbicia lui, îl trimite la plajă< pentru sănătate. Avea ore precise când lipsea de acasă pe care le respecta cu sfințenie. În această vacanță Cehoslovacia este invadată de ruși. Parcă mai ieri prin anii ‘60 sovieticii erau masați în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
n-are foc. - Îmi permiteți să aprind și eu țigara? îl întrebă pe primul fumător întâlnit. Întâmplător, era un profesor sobru, întunecat la figură care tocmai urca scările clădirii Universității, - Nu! spuse acesta scurt. Atât a trebuit găștii, s-au înfuriat și l-au blagoslovit cu un potop de cuvinte de duh printre înjurături. - Cine măta - n<.. te crezi de nu vrei să dai un amărât de foc? Și au continuat cu invectivele. Grena la față, profesorul intră în clădire. Se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
la demonstrație. Îi treceau prin minte denumirea tuturor triunghiurilor< isoscel, echilateral, oarecare și, dreptunghiular. Parcă îl obseda acest cuvânt și nu era în stare să îl găsească pe cel potrivit. Era extrem de nervos iar profesorul râdea disprețuitor. Laur s-a înfuriat și a ieșit din sală. A venit asistentul Popescu după el, însă a refuzat să mai intre în sală. Profesorul îl trimisese după el, vroia să-i dea examenul. - Vin în toamnă, îi spuneți profesorului că acum știu că se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Ăștia nu glumiseră la viața lor! Aveau câte douăzeci pe suflet. N-ar mai fi terminat zulitorul cu basmele lui. Se apropiau de casa Didinei. - O boală am, mai zise el, ard cu cuțitul. Nu mă stăpânesc. Să nu mă-nfurie unu, că-l fac arșice... Îi las sînge! În noiembrie dase frigul. Trebuia să se despartă, să-și piardă urmele din București, măcar o lună, până se mai linișteau comisarii. Stăpânului ce-i păsa? Pornise la Videle, de unde era Didina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spate. - Îi rupem! zicea unul. Nu le mai merge! Hoții nu se sinchiseau. Țineau mâinile în buzunare și cu ochii pe prăvălii! - Bună dimineața la negustori! rostea Bozoncea. '•* Grecii mormăiau, pe sub mustățile lor mari, răspunsul. - Dați, mă, bună ziua Stăpînului! se înfuria Gheorghe din spate. - Lasă-i, Treanță, spunea moale starostele, și se întorcea iar spre ei: Merge marafetul? Negustorii, numai ochi. Acu-i acu! Paraschiv se lipea de tarabe. La el nu prea se uitau, că nu-l știau. Ceilalți se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui semnele sălbatice ale bătăii. Presării se schimbau pe rând. Loveau cu sete, se aplecau mai mult, înjurau și-i udau cu apă. Sergentul căra căldările una după alta. Îi lăsară cu spinările ca piftia, cam un ceas. Comisarul se înfuriase. Se răsti la ceilalți: - Trebuie să spună unul din ei! Fumară aruncând țigările arse pe jumătate. Îi ridicară apoi pe ladă ca pe doi saci și-i așezară spate la spate. - Aprinde cărbunii! ordonă șeful. Necunoscutul dezveli ligheanul și sergentul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
distrugător; un fals nihilism. Căci nu tuni și fulgeri decât dintr-o poziție absolută într-o valoare. Iov iubește viața cu o pasiune bolnavă, iar Regele Lear se sprijină în orgoliu ca într-o zeitate. Toți profeții Vechiului Testament se înfurie în numele a ceva, în numele poporului sau al lui Dumnezeu. Și în numele nimicului poți azvârli blesteme, dacă aderi la el dogmatic. O dezlănțuire necruțătoare și incendiară, un absolut în ton direct, o năvală de distrugere, cu o certitudine mărturisită sau nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sângele în ritm marin, nu e orgoliul lui melancolic acordat rănii albastre, mișcătoare și infinite? Suferința asta vastă și lichidă, ea să-mi împlinească un gust de dureri nemăsurate și să-mi astâmpere setea de nefericiri neîntrecute! De s-ar înfuria mările, să-și spargă valurile de inima omenească! Lași Paradisul pentru rahitici când rătăcești pe malurile mării. Căci el este o mare fără demonie. Icoana raiului nu m-a urmărit decât în momentele acelea periculoase în care ți se topesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
devansat pentru 15 august 1947; cu 6 luni înainte avusese loc asasinarea lui Ghandi, profund dezamăgit că independența Indiei fusese obținută fără a-i păstra unitatea. Asasinul lui Mahandas Kamatchand Ghandi, Vinayak Godse, redactor la o revistă săptămânală hindusă, fusese înfuriat de modul în care Ghandi sprijinise plata unei sume mari de bani, de către guvernul indian, către Pakistanul condus de musulmani; Godse fusese indignat și de modul în care Ghandi încuraja musulmanii să participe la întâlnirile sale de rugăciune, unde se
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
să fie toate astea? Posibil, poate că diavolul alegea căi neabordabile și înfundate ca să obțină ceea ce dorea. Don Terentio trebuia să-i explice acele mistere, nu îndura să se spună verzi și uscate și-ntr-o bună zi să se-nfurie și să-i maltrateze pe toți cei care ar fi insinuat ceva strâmb despre acel mic stejar care era Giandomenico. Fără a-i spune ceva Catarinellei, după ce pusese la locul lor sulele, ciocanele, cuțitele, smoala, cuiele mici, și aruncase peticele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Pietro De Vera. Acesta din urmă, înainte de a-l numi judecător, a fost hirotonit pentru a i se conferi calitatea de preot. Pentru Tommaso nu exista scăpare, interogatoriile preliminare fuseseră încredințate intenționat celor doi judecători deja puși pe jar și înfuriați de modul său de a se apăra. E nevoie să-l înmuiem și să-l eliminăm înainte de a răspândi din nou fiere și alte confuzii. Răspunsurile lui par cele ale unui posedat; dacă în creierul lui domnește nebunia, trebuie să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
iuțeală pe care niciun paznic n-ar fi putut s-o stăvilească; corupției îi revenea restul. Iar când Viceregele afla de la un trimis al lui Filip, cum se jeluia călugărul sau cum erau în general tratați deținuții și nebunii, se înfuria amenințând că-l scufundă pe acel "berbec funest" în măruntaiele pământului. "Rege generos și luminat, îi scria Tommaso lui Filip, sunt ținut într-un soi de ghețărie, bântuită de o necontenită duhoare și beznă, nu văd niciodată soarele și nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
condus de concepții, am o disciplină, pun tot atâta rațiune ca și în arhitectură... nu sunt victima impresiilor de moment și mai ales nu mă las tîrît..." Va fi cum zici tu," zise fără intenție specială madam Ioanide. "Cum, se înfurie arhitectul, pui la îndoială vorbele mele, vrei să spui că nu-i așa? Am abandonat eu vreodată cauza noastră?" (Prin "cauză" Ioanide înțelegea dragostea, fidelitatea, însă nevrând să pară bombastic și să dea exemple rele de sentimentalism, austeriza expresiile.) "N-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
va fi lichidată brutal, pusă definitiv în afara legii. Această versiune i-o distila malign Gulimănescu, cu aere de sfătuitor, care personal e cu totul rezervat. - Fii prudent, dacă te compromiți? Vor fi exterminați. Mișcarea constituie un scandal public. Suflețel se înfurie, și pe drept cuvânt. - Mă compromit eu, și dumneata, care ai închiriat casala Deutsehe Buchhandlung, nu? Gulimănescu făcu o față surprinsă de puerilitatea argumentației lui Suflețel. - Aș! Ce-are de-a face, ce legătură este între politică șiînchirierea unei case
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]