1,615 matches
-
și vânt, care-l țineau cu putere, un bătrân voinic și drept, ce-și legăna mereu trupul, cercetând cu ochii iscoditori sala, iar cu cealaltă mână își netezea rar barba lungă, albă, curat pieptănată. Se mișca cu greu continuând să îngâne un cântec numai al său, iar din urmă intrară cinci femei una după alta îmbrăcate aproximativ la fel și semănând aproximativ toate între ele. Fiecare purta câte Așa că..., un părinte poate crește 7,8 copii sau 10 dar ei nu
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
s-ar fi ridicat o putere nemaivăzută și i-ar fi imprimat un impuls lăuntric menit să-l readucă la vitalitatea pe care o arbora la intrarea în sală. Una dintre femei îi intinse bățul de sprijin. El începu să îngâne aceeași melodie cu care intrase. Păși rar, cu precauție, pe covorul vișiniu și pe fața zbârcită i se citea din nou o fericire ambiguă, o bunătate și o blândețe cu care învăluia pe cei din jur.Se opri în mijlocul sălii
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
chitind cam pe unde țărîna mai scapă un murmur ce iese din vechi pălămide ascunse cu grija pe care nici vînturi, nici valuri, nici...cîte prefaceri... nu fură în stare, măcar s-o mlădoaie. ... Și zvonuri destule pe cîmp se îngînă... ... Dar numai urechi anumite le pot, uneori auzi. Prea adesea - pe unde prin minte nu-ți tună - dai ochii cu martori și soli ce vorbesc despre niște trăiri pentru care, noi, astăzi, cu greu încropim înțeles.” ,,Și ce încîntare pe
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
un nor radioactiv". Treisprezece principii, enunțate în Tensiunea detaliului (II), vorbesc despre un creator semeț, plin de cutezanță, care, fidel rolului asumat, și-a construit un Eu provocator; conștient de noblețea misiunii sale, el rostește cu voce tare ceea ce alții îngână neauziți. Nici o îndurare pentru Poezia slugarnică: "cea care face inventarul realului / cea care face muzică / cea care răspunde la întrebări". În schimb: "Iubirea irigă cuvintele" fortificându-le. Adesea (cu violențe de limbaj), retorica lui George Vulturescu este a unui tribun
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mă culcam ades lîngă izvor, Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam, S-aud cum apa sună-ncetișor; Un freamăt lin trecea din ram în ram Și un miros venea adormitor... Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blînd îngînat de-al valurilor glas" (s. n.) Strofa care urmează, în aceeași poezie, ne arată altă mare plăcere a copilăriei sale: să vadă, seara, cum, de după orizontul rumenit "ca o vatră de jeratic", răsare luna, cum codrul se luminează treptat, sub lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu toate elementele reprezentative din peisajul ipoteștean, în care el a copilărit și s-a născut ca poet: Să-i fie codrul aproape, ca să audă cum stejarii își scutură creanga, la adierea vîntului; sub cer senin, somnul să-i fie îngînat de sunet de talangă, de cîntare de bucium, și de glas de corn, iar teiul sfînt să-l acopere cu florile și cu aducerile aminte... Se simțea atît de străin, atît de bătrîn și atît de singur! O dată cu vînzarea Ipoteștiului
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
se aseamănă deloc cu noaptea din ajunul Crăciunului evocată de Marcellus, noapte sfântă și pură, nebântuită de fantome, de prevestiri amenințătoare, de descântece și de vrăji: Spun unii că în preajma sărbătorii Când s-a născut Iisus, o noapte-ntreagă Se-ngână cântătorii și atunci Nu umblă duhuri. Nopțile-s ferite, Căci aștrii nu lovesc, nu fură silfii Și nu fac hârcele solomonii - Atât de sfânt și milostiv e ceasul 2. Acum, însă, în noaptea cu care se deschide Hamlet, îndărătul tăcerii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
luat încă de pe acum locul absentului. În camera goală a copilului ei, disperarea mamei va umple vidul chemându-i fantoma, dublul: Durerea ține locul celui dus, Se culcă-n patul lui, mă ia de mână, Îi poartă ochii dragi, ’i-ngână vorba. Mi-l amintește-n tot ce-avea frumos, Cu forma lui îi umple haina goală; Am deci cuvinte să-mi iubesc durerea 1. Falsa moarte înseamnă aici absență, și în această absență se insinuează pe nesimțite fantoma absentului și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
coșciuge mizere, Întocmite din cutii de ambalaj, picioare aliniate lângă gropi deschise, lopeți de gropari puse grămadă peste bulgări Înghețați de glod negru. Și, când o biată femeie În doliu Îngenunchease În fața unei gropi recent astupate, cu ochii Închiși și Îngânând ceva ca o rugă, Olvido apelase la ajutorul românului ce le servea de interpret. Neagră-i noaptea unde dormi acum, tradusese acesta. Se roagă pentru fiul ei mort. Faulques o văzuse pe Olvido Încuviințând pe Îndelete, luându-și cu mâna
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
duet; durere; emoție; se exprimă; expunere; fain; fals; flaut; fluiera; fredonează; frumusețe; gen; la ghitară; gîndire; glas melodios; glăsui; Gloria Mielului; a grăi; grăiește; harpie; hip-hop; horă; Ioana; a imita; interpret; a interpreta; intonare; intonație; iubăreț; încînta; încîntare; încîntător; înflori; îngîna; îngînare; jalnic Ana; a juca; lăutar; lăutari; libertate de exprimare; liniște; a liniști; liniștit; lucra; lume; Manciu; mașină; mereu; mesaj; meserie; mimează; cu mine; minunat; mira; mînca; muncă; murmur; murmura; mut; notă; nu; nuntă; ode; un om beat; omul; pasărea
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
alte încercări te așteaptă... De pildă, să "negociezi" cu Cel de Sus. Dacă "a negocia" este un demers care aici își are rostul. Își are, nu-și are, unora le folosește. Celor din speța răilor care rămîn răi. Chiar dacă ar îngîna regrete, cine să măsoare puritatea lor? Unde-i filtrul care să scoată la iveală minciuna? Cum se străvede în piesa lui Constantin Popa, cu dozajul ei de comic și dramatic și replica dură, bărbătească, jocul luminii și al întunecimii nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
noi pe toți de foc și de apă, de fier și de piatră, de boală și nepricepere (bolânzie)285. Cele mai multe moașe din Bucovina, după ce au scăldat copilul și l-au înfășat, îl pun pe vatră 286. Când prinde a se îngâna ziua cu noaptea, în Bucovina, moașele aprind o lumânare, o pun pe masă ca să ardă toată noaptea deoarece "venind ursitorile și neaflând lumină în casă (...) se mânie și-i ursesc o soartă rea" 287. Bucovinencele au foarte mare grijă să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mi-i dragă, / Și mai cânt c-așa mi-i dată / Cât oi fi-n lume purtată; Câte văd toate să cânt, / Să las urmă pe pământ, / Să nu m-astupe-un mormânt.../ Și petrec lumea prin gând, / Câte văd toate le-ngân, / Bucuroasă și plângând. Câte știu le povestesc, / Câte-aud să le horesc, / Câte văd să le trăiesc / Și gându să-mi împlinesc."219 Aflat în relație directă cu planul cosmic, omul tradițional își definește starea existențială prin "cânt": "Cunosc vremea după
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
denumiri specifice, mai mult sau mai puțin schimbate, în raport cu alte zone: "pe cântatul cocoșilor" sau "când se zăre de ziuă" (3-4 dimineața), prânzul (8-9 dimineața), amiază, când "umbra este de-un stat de om", ujina (la 4 după-amiază), "când se-ngână ziua cu noaptea" (seara) și "în puterea nopții" (miezul nopții).75 Viața satului arhaic se măsoară cu ajutorul unui calendar lunar-solar; astfel, pe lună nouă se seamănă plantele care cresc deasupra de pământ, iar pe lună veche se răsădeau plantele care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ale spectacolului va căpăta diferite forme, același sunet care va deveni ecou în Macbeth, cucuvea, presimțire a morții, vibrație a timpului, zbucium în spațiu și-n gând, vals și melancolie, cânt de menestrel și oglindă spartă, voce de femeie care îngână și voce de sfârșit care nu se mai amână. Cortina roșie, grea, se trage îndărăt și-n spatele ei scena tot goală. Din stânga o lumină de serviciu, poate o ușă pe care nu se iese deloc, timp de o oră
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
celei vechi, de realism, divertisment și melodramă, omul acesta a cărui gândire dislocă continuu locul comun demonstrează briant că cele două poziții pot coabita cultura teatrului. Dar tocmai acesta este locul comun pe care îl dislocă: te legitimezi fals dacă îngâni jargonul din spatele unei baricade, chiar dacă baricada aceea e baricada cea bună; nu intra în jocul oportunității evidente și nu juca "inoportunitatea" ca pe o obediență. În aparență, textul e o pledoarie (de valori civile); în realitate, e tribulația vulcanică a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
rîde cucuveica pe o casă unde este fată mare, e semn că se va mărita. Dacă cîntecul cucuveicei nu-i jalnic, ci mai mult țipător, apoi în acea casă se va naște în curînd un copil. Nu-i bine să îngîni cucuveica cînd cîntă, c-apoi ai să pățești ceva. Cui Cuiul drăcuit de la casă să-l lapezi. Culbec Se crede că culbecii își leapădă capacul abia după ce tună primăvara. Cel ce pătimește de durerea șelelor se vindecă dacă ia un
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
post, succesiune de fasole și ridichi): "Călugărul a-ntrebat încă o dată: -Înțeleg, fiilor, dar trebuie să-mi spuneți: ați mîncat fasole și ridichi sau ridichi și fasole? Iar mama i-a răspuns cu glasul leșinat: -Ridichi și fasole..." (Fatalitate: viceversa...vor îngîna involuntar amintirile noastre de lectură.) Ca peste tot în lumea lui Caragiale, viceversa pîndește cu un mare potențial destructiv. Așa a înnebunit (?...indecizie auctorială) Lefter Popescu. Așa s-a arătat, inofensiv, cuvîntul ragăm din scrisoarea amicului, devenită translucidă în supă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
se poate primi un asemenea afront în tăcere? Unde am ajuns iarăși, la ce liman absurd, atât de repede? Marian Munteanu, infatigabilul militant din "zona liberă de comunism", nu e un tânăr oarecare, cum l-au prezentat cei interesați să îngâne puterea, ci președintele Ligii Studenților, omul care nu s-a abătut o clipă de la regula nonviolenței. Răpit și maltratat de o ceată "minerească", amenințat cu moartea, el a fost aruncat în închisoare și supus la un regim ce dezonorează societatea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cu tulburări de vedere. De asemenea, și conduita elevilor este, de obicei, prevenitoare față de colegii lor nevăzători sau ambliopi, spre deosebire de relațiile cu alte cazuri, cum ar fi, de pildă, deficienții de limbaj, pe care chiar s-ar putea să-i îngâne, să râdă de ei sau să-i batjocorească. Un rol deosebit trebuie să-l aibă tiflotehnica. Realizările majore din ultimul timp, au oferit un orizont de speranță pentru deficienții vizuali. Există deja o serie de dispozitive prin care acești subiecți
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
menținuți în mod permanent în mediul vorbitor. Este indicat să fie implicați în jocuri cu copiii auzitori, după o pregătire prealabilă a acestora (să nu râdă de exprimarea greu inteligibilă, de fluctuațiile de intensitate ori de altitudine, să nu-l îngâne etc.). Ei trebuie încurajați și stimulați în cazul oricărui succes în exprimare, oricât de mică ar fi acea reușită. Pregătirea celorlalți copii pentru a-l accepta fără discriminare pe deficient se dovedește de multe ori a nu a fi ușoară
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
felonul soț al Martei, aflat sub același regim de expiere prin narațiune, relatează moartea amantei la Londra, în aceleași împrejurări. Coincidențe, sinonimie, contrapunct. Agonie și moarte. Mesaje mortale. Frigiditate emotivă și comemorare. Rămâne din viața fiecăruia atât cât se ascunde. Îngânându-și solidar partitura sfârșitului, epică și poematică, cititorul și naratorul abia de mai au timp să se roage unul pentru celălalt: "mâine în bătălie să te gândești la mine". Colecție la purtător Matematician de formație, Péter Esterházy (n. 1950, Budapesta
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
distinctă. În Adeverință, spre exemplu, instanța auctorială preferă camuflajul ironic al biograficului celui mai prozaic: "El își cumpără foarte rar/ Papuci de casă. El dondăne, fredonează/ Devine brusc înțelept, își dă palme,/ Plânge, recunoaște, mai cere/ Încă o dată, scuze.// Poetul îngână ceva. O ia razna,/ Își dedică, post-mortem,/ Un manuscris. Precizează, deschide/ Paranteze, mai are ceva de adăugat./ Lui îi este dor de acasă, de niște/ Ai săi.// Poetul cască gura. Unii/ Se opresc puțin, îl dojenesc ce-l dojenesc,/ Apoi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai de mult istorii/ Cireșii numără cireșe// Legile basmelor se schimbă/ zadarnic printre paradise,/ În doar de ei știuta limbă/ Caișii spun mereu caise// Și ca și cum nimic în lume/ Nu-i poate face să dispere,/ Când zările descresc, anume/ Merii îngână veșnic mere.// Oh, pomii frați de cruce și de țară, / Legați ca noi de vânt și de pământ,/ Când timpul singură-l măsoară/ Bătaia fructelor căzând... (În livezi) Deconstrucția prin reconstrucție este realizată la nivel universal, până și legile basmelor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prozopopeea subsecventă a zilei se configurează în jurul unui "elan ascensional". Starea de expectativă se nutrește din sine, înfometată de propria consistență, precum i se întâmplă unui celebru personaj balcanic din poezia lui Ion Barbu: "Uneori, șuierăturile surugiilor sau vorbele lor îngânate de-a încălecare erau socotite de el ca semnaluri... Îngrozit, își zicea că n-are să mai scape din acea noapte și se trăgea de la geam. Răsuflarea îi era scurtată, urechile vâjâietoare și fiori-fiori îl treceau prin inimă". Pe nesimțite, copilul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]