2,826 matches
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ROMANCIERUL GHEORGHE CHIRTOC A PLECAT!... Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 1657 din 15 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Sufletu-mi, chircit de durere, a îngenuncheat în fața implacabilului Destin, mut ca un sfinx, plângându-și neputința în fața sa, pentru că, astăzi, 14 iulie 2015, după lungi și grele suferințe, scriitorul Gheorghe Chirtoc a plecat Dincolo... Pe OMUL și SCRIITORUL GHEORGHE CHIRTOC l-am admirat, l-am stimat
ROMANCIERUL GHEORGHE CHIRTOC A PLECAT!... de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374798_a_376127]
-
poată ajuta. Cu fiecare flacără galbenă pâlpâind în zori sau în amurg ne-am adunat mâinile în rugăciune și ele s-au întins spre a sprijini, ne-am ridicat ochii spre cer și ei au coborât spre chipuri suferinde, am îngenuncheat pentru un tratament iar brațele lor ne-au ridicat printr-o îmbrățișare. Purtăm în suflete icoane și cuvinte, priviri și lacrimi, lumini și umbre, iar în urma noastră „deșertul tătarilor” se înseninează, ceea ce părea a se mistui în nisip renaște din
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
cu privirea fixată pe covorul mic de baie, impregnat de vomă, cu lacrimile șiroind necontrolat, Lea se izbea sistematic cu umerii de cadă, murmurând mecanic ceva ininteligibil. Văzând-o astfel, cei doi părinți se apropiară de ea cu inima frântă, îngenuncheară alături, cuprinzând-o cu brațele strâns, formând un trup și o singură ființă. Lea se pierdu în îmbrățișarea lor, continuând să murmure litania ei, tot mai încet și mai rar, până se liniști complet. - Maria, hai s-o spălăm și
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
din 08 martie 2017 Toate Articolele Autorului Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și
DAR DE ZIUA MAMEI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375650_a_376979]
-
ceară ajutor, însă câinii îl asaltară, silindu-l să se ascundă sub pridvor. - Iliuță, ce faci aici măi copile? Doamne, puțin a lipsit să nu te sfâșie fiarele astea! Of, suflețelule, vino încoace să îți dau ceva de mâncare! Floarea îngenunche în țărâna amestecată cu fulgi și găinaț de găină și-l trase pe micuț afară din cotețul improvizat. Se auzi un fâșâit prelung și Iliuță ieși din vizuină fără o mânecă la hăinuță și cu brațul brăzdat de o zgârietură
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
mai mult și nici Maria nu se simțea prea bine. Prima zăpadă căzu în anul acela în primele zile ale lui noiembrie. De câteva zile Maria simțea tot mai des junghiuri ascuțite ce-i sfârtecau pântecul umflat și trebuia să îngenuncheze, ca să nu-i cedeze picioarele în acele momente. Era vineri și aștepta cu inima plină de speranță și dor să i se întoarcă bărbatul acasă de la lucru și să se lase fericită în grija lui, să se elibereze puțin de
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
Acasa > Cultural > Ecouri > RUGĂ PENTRU JAPONIA Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015 Toate Articolele Autorului Moto: În temnița întunericului, Floarea albă de cireș- Lampion în noapte. Tată, Îngenunchem în fața Ta Și cu smerenie ne rugăm Să ne dai curajul de a îndura Toate câte ne sunt date Spre învățătură... Cu umilință, ne adresăm Ție, să aduci alinare și speranță celor prea greu încercați în aceste timpuri nesigure și
RUGĂ PENTRU JAPONIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375742_a_377071]
-
o înece-n depărtări Și arșiță din el s-o stingă-n ploi Și-n brumă de pe struguri... Am strâns în mine atâta dor, Că ar putea curge din streșini ani, Cu nesfârșitul lor... Și râurile salcii mari ar naște, Îngenuncheate la pământ, Cerând umil lui Dumnezeu Un somn adânc... Am strâns în mine atâta dor, Că ar putea umple cuprinsul De la Apus la Răsărit, Cu tot albastrul infinit... Simțind cum moare-n fiecare amurg, Lacrimile ce-n tăcere a plâns
DOR STRÂNS de NINA DRAGU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379277_a_380606]
-
rogi cu gândul arzând / în palmele încleștate / Acolo coboară răsăritul fiindcă / punctele cardinale și-au pierdut logica”... Nu e deșert mai adânc). O scriere remarcabilă - din care nu lipsește sarcasmul unui suflet trădat, îndurerat, dar fără a se victimiza sau ”îngenunchea” în fața celui ce lăsa ”impresia că ar conta”... - găsim în poemul ”rătăcită printre absențele tale nedisimulate”, pe care-l redau în întregime: ”îmi păreau cunoscute potecile/ atunci îți dedublam urmele/ tu mă petreceai ținându-mă de mână doar atât / cât
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
purtam doar orizonturi prin ramurile verzi. În trupul nesăpat de-a timpului risipă, frumoase-mi erau livezile toate, cu mere roșii pe aripi purtate, zboruri înalte necoapte iubiri. A fost o vreme când; ploile luminii îmi fântâneau în ochi, noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe, risipei date. Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi
LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362199_a_363528]
-
vreme, veți mai plânge, veți mai geme, În curând Eu voi veni, vă voi duce-n veșnicii, Doar o clipă mai răbdați, voi să vă păstrați curați!” De aceea vreau să-ți spun: Vecine, tu ești om bun, Vino și îngenunchează, Dumnezeu mereu veghează, Încă Te așteaptă-n prag, ia al biruinței steag, Depărtează-te de lume, Domnul Îti va da un nume, Prin Isus Cristos putem, toți să fim un Betleem, Vino dragul meu vecin, fii cu-adevărat creștin, Demonstreaza
NU MAI RĂTĂCI, VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362265_a_363594]
-
celălalt într-un sărut... Un sărut lung-prelung, greu de spus dacă venea de la Dumnezeu ori de la rivalul Său...” Inima studentului însă este încercată nu numai de iubirea pentru frumoasa grecoaică. Clujul, orașul văzut de sus de pe dealul Cetățuii îl va îngenunchea pentru totdeauna și-l va obliga să îi jure iubire veșnică, o iubire ce nu o va trăda niciodată, mărturie fiind paginile scrise după atâția ani, care deși urmează toate caracteristicele prozei, îți face sufletul să vibrezela fel de tare
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Bună dimineața, Soare! Bună dimineața, Viață! îi veni Mirei să strige, trăgând tinerește după sine ușa grea de acces în bloc. Se simțea bine, scăpase, dormind, de năclăitele gânduri din ajun. Adevărat Berbec! Acum îs îngenuncheată, acum am aripi de Pegas! În timp ce mergea spre tramvai, străbătând aleile înguste ca de labirint, Mira reveni la gândurile din ajun. Reveni, dar cu detașare. Parcă vedea cum o conduceau spre tramvai, pe vremuri, verii ori matușa, când o apuca
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
-n doruri și-ntunecate straie. De-un timp se-mpuținează cu fiecare clipă Și tot se uită-n sus la Bunul Dumnezeu, Își socotește pașii, căci vremea asta țipă De-aceea ține aprinsă o candelă mereu. O văd lângă icoană îngenunchind smerită, Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune, Căci Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorită Pictată în albastru și-n verdele minune. Apoi aud cum plânge, nu știe c-am venit Și lacrimile-i curg brăzdându
ÎNGER NINS de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378694_a_380023]
-
Articolele Autorului Cu toamnele plecate pe sub suflet se-ntorc cocorii prin magnolii reci, adăpostind în cochilii de tunet frunzișul pângărit de sub poteci! Grădini zâmbesc de sub mătănii stinse adulmecând sub lungi povești pieirea, din bulbi de rouă veșnicii prelinse se-agață-n rugi îngenunchindu-și firea. Un mag îmbracă pe sub giulgi iertarea crestând sub aripi cruci de patimi mii, și pe mormintele de flori așează marea cu valuri ninse-n ierni de păpădii! Referință Bibliografică: IERNI DE PĂPĂDII / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IERNI DE PĂPĂDII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378817_a_380146]
-
au pus hlamide albe Brodate-n roz de soare. Sărută cerul floarea Când vântul o răsfiră Și se cunună zarea, Iar fluturii conspiră. E-atâta frumusețe La nunta de petale, Dar simt cumva tristețe Când văd cum ramuri goale, Umile-ngenunchează Tot sărutând pământul Și tremură a groază Când rău, nechează vântul. Ne-asemănăm cu ei În mândra tinerețe, Pe trupuri ca de zei, Veșminte îndrăznețe. În florile dorinței ... Citește mai mult Au înflorit cireșii,O,Doamne, ce splendoare! Și-au
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Cu sufletu-nghețat de Dor și Of, Muncim ca robii toată ziulica, Răbdând jigniri și mofturi la un grof. Pustiu, sinistru și doar chipuri triste, Dărâmături ca după-un cataclism, Rar întâlnesc ființe optimiste, Mai mulți fățarnici și plini de cinism. . . Îngenunchez mereu, seară de seară, Șoptind: ,,O, Doamne, câte-ai pus în noi! . . . Și bunătate și rânjet de fiară, Lângă iubire. . .ură și noroi! . . . ... Citește mai mult E - N MIEZUL IERNIIE-n miezul iernii, asta-i, vrei nu vrei,Timpul aleargă
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Cu sufletu-nghețat de Dor și Of,Muncim ca robii toată ziulica,Răbdând jigniri și mofturi la un grof. . .Pustiu, sinistru și doar chipuri triste,Dărâmături ca după-un cataclism,Rar întâlnesc ființe optimiste,Mai mulți fățarnici și plini de cinism. . .Îngenunchez mereu, seară de seară,Șoptind: ,,O, Doamne, câte-ai pus în noi! . . . Și bunătate și rânjet de fiară,Lângă iubire. . .ură și noroi! . . .... VI. SCRISOARE, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 1752 din 18 octombrie 2015. S C R
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
aplecat, am rugat-o să mă lase să o ajut și am cuprins-o cu blândețe pe după umeri... - Nu, nu trebuie, a reușit să-mi zică printre suspine, dar mi-a întins lumânările și chibriturile. În timp ce le aprindeam, ea a îngenuncheat pe caldarâm și a început să se închine și să murmure o rugă în surdină. Iar eu nu știam ce să fac, cum să reacționez. Mi se făcuse milă, cum mai rar am simțit pentru cineva și nu puteam vorbi
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
atare, ci unei anumite caste. Totul este împietrit sub formă de diferențieri, iar deasupra acestei împietriri domnește bunul plac. Brahmanii dețin o poziție superioară iar indianul dintr-o altă castă trebuie să-l considere un zeu pe orice brahman, să îngenuncheze în fața lui și să-i spună: "Tu ești Dumnezeu"". Tot în volumul al II-lea al aceleiași opere, la p. 153 și următoarea, Hegel se ocupă de religia indienilor. "În religia chineză și mongolă găsim originea unei înălțări de la substanță
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fost amestecat cu falsul, adică exagerarea numărului victimelor și ridicarea responsabilității ucigașilor încrîncenați, anonimi, necontrolați. S-a plîns în fața unui fals osuar făcut cu morți adevărați care n-au avut nimic de a face cu evenimentele, așa cum striga un om îngenuncheat lîngă cadavre: Securitatea a făcut asta!" Panica, incoerența și improvizația au umplut spiritele, în timp ce situația era practic sub controlul noii echipe. Rămînea să se depășească momentul suprimării fizice a cuplului Ceaușescu. Echipa Iliescu, Roman, Brucan, Militaru, Voican, Stănculescu a luat
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sînul patriei. Cum să nu i se umezească ochii acestui bărbat autentic? Cum să nu plîngă (de durere, de fericire) acest om credibil? Plînsul Regelui Mihai, pe scara avionului de întoarcere pentru totdeauna, era plînsul (dureros, fericit) al poporului său, îngenuncheat în urmă cu jumătate de secol, stînd acum, demn, în picioare. Ce imagine! 22 martie Cui îi e frică de Helsinki? Nouă. De "două mii de ani", vorba lui Mihail Sebastian, stăm sub toanele acestui răsărit, ce ne-a fost hărăzit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cel drept în picioare stă și-n sus la cer privește. Tremurînd și loviți de lovitură cea Universală, copacii-s dezrădăcinați, Stîncile gem oribil și-aleargă care încotro; munții și Rîurile lor grozav strigă; vitele se-adună laolaltă, 55 Mugind îngenunchează-n față cerurilor; tremura sălbăticiunile Pădurilor; Leul cutremurîndu-se întreabă Leopardul: "Simți Groază ce o simt, necunoscută mai naite? Glasu-mi refúză ca să urle, Și-n slabe gemete-ți vorbesc. În noaptea-aceasta, Nainte de revărsarea zorilor, Acvila chemat-a Vulturul Hoitar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al meu Lúvah că un spirit l-am vazut stînd în văzduhul luminos. În juru-i stăteau spirite ca mine, care-mi durară lucitoare casă, Și-aici te văd pe tine, casa, în lumea mea încîntătoare rămînînd. Luvah al meu zîmbi: îngenuncheat-am: mîna și-o așeza pe capu-mi, Și cînd asupră-mi mîna-și așeza, din somn pe porți venit-am 470 În casa ceasta care-i trupul, grija să am de turme în minunată mea grădină". Așa zicînd, se înalță
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
trezește dintr-un somn agitat pentru a auzi de afară voci care pomenesc numele Fenenei. El se duce la fereastra și o vede condusă la locul de execuție. Încercând ușa își aduce aminte că el însuși este prizonier. Disperat, el îngenunchează și îl roagă pe Dumnezeul evreilor pentru iertare (Dio di Giuda!), angajăndu-se să se convertească el însuși și întreg poporul său la religia ebraica. Capacitățile mentale îi revin. Cand Abdallo și soldații intra să vadă de ce a încercat să forțeze
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]