5,200 matches
-
în țară păsărilor călătoare... Nu se mai aud triluri nici zgomot de aripi sub soare... E liniste-n cer, e tăcere în noi nici lacrima ploii nu-și mai cânta tristețea. Molatice umbre se-adună-puhoi!- pe-aleile toamnei și-alene, surâd înghețat către soare și nori... Referință Bibliografica: De toamnă... Cora Dimitriu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cora Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DE TOAMNĂ... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368716_a_370045]
-
ce urlă mă doboară! E un abis atât de rece-n jurul meu Nu vreau să vezi,sa simti cât mi-e de greu! Să pleci acum,să nu privesti-napoi Ieri eram unul,astăzi suntem doi! Mă lasă să îngheț azi fără ține Nu are nici un rost să ma-ncalzesti Spre alte lumi,iubite,azi privești Și în nici una nu mă vezi pe mine ! Citește mai mult Zăpezile tăcute cad astăzi peste noiSi iarnă grea adânc ne inconjoaraSi-al nostru-amarnic
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
le coborSi liniștea ce urlă mă doboară!E un abis atât de rece-n jurul meuNu vreau să vezi,sa simti cât mi-e de greu!Să pleci acum,să nu privesti-napoiIeri eram unul,astăzi suntem doi!Mă lasă să îngheț azi fără tineNu are nici un rost să ma-ncalzestiSpre alte lumi,iubite,azi privestiSi în nici una nu mă vezi pe mine !... XII. BLESTEM, de Roznovan Amelia Lavinia , publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. Să-mi simți privirea
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
să fii iubit.” Iar din seara când vă spun, Mă jucam ca un nebun... Că-mi plăcea atât conița, Dar mai mult iubeam blănița. - Las-o moale, Bimbiric, Mai taie-i din coadă-un pic! ...Apa-n pahar, uite-o,-ngheață Cum e berea la Zbârneață, Îl tachină moș Andrei. - Treaba ta, crede ce vrei. Când mustața mi-o fila Și barba mi-o potrivea, A spus Bimbi cu mult haz. - Un tambur, roșu-n obraz, Cunoscut ca om zgârcit... Când
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
noastre. Pare „firesc“, în Oul și sfera, ca după o ninsoare cu ochi - Dar ninge. Ninge cu ochi de pești, / cu ochi de șerpi, de câini. Ninge izbind în ziduri până devin nefirești, / [...] / Ninge. Pupile rotunde, drepte, piezișe, / patrate, triunghiulare, / înghețând în țurțuri fără culoare, / atârnând de jgheaburi, de acoperișe... / [...] / Ochi mari. Din ce în ce mai mari, până se sfarmă. Ochi cu pupile negre lățindu-se-ntr-una, / cât fereastra-n care bate luna, / ochi cât zidul. Ninge. Ochi cât turla. Ochi de iarnă. («Ninge cu ochi
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
pe copaci! Început de iarnă Cu sărutu-ți alb și rece Ai supus toată suflarea Și-ai lăsat cu greu să plece Păsări ce umplut-au zarea... Apelor ce stau să-nece Le-ai zăgăzuit mișcarea, Cu sărutu-ți alb și rece, Înghețându-le suflarea... Din fulg alb, făcut-ai floarea Crengilor să se aplece, Dormitând în așteptarea Altui timp care să-ți sece Tot sărutu-ți alb și rece... Referință Bibliografică: De iarnă / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1127, Anul
DE IARNĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363739_a_365068]
-
nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele, ar trebui să mai vină o zi, însă spera să reușească. Spre ziuă au căzut câteva picături de umezeală. Noaptea fusese răcoroasă și acum simțea cum transpirația îi îngheța pe spatele său ud. Razele lunii îi călăuzeau pașii prin lan. Aproape că legase jumătate din suprafața secerată. Aduna cu brațele, strângea tare snopul sub genunchi, băga legătura de cicoare pe sub el, apoi o împletea să fie snopul cât mai
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
ziduri de la poluri, Ne congelezi de vii femeile și pruncii, Blestemul preoțesc l-arunci pe semnul crucii... Iar jaful de moșie, cu acte-n tribunal Sub ochii orbi ai legii ce vinde munte, deal, Pădure, lacuri, râuri, fabrici, zăcăminte, Vor îngheța în ghețuri de ochi și oseminte... Cum Dumnezeu ne-ngropi bătrânii la lopată În case de pitici sub munți înalți de vată Și ne degeri în chin sitarii, cormoranii, Blestmul alb pe-altar l-arunci, și pe cazanii...? Iar ceara
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
ne degeri în chin sitarii, cormoranii, Blestmul alb pe-altar l-arunci, și pe cazanii...? Iar ceara netopită pe muc de lumânări Din ceară de zăpadă în beciuri și cămări, Sub grei nămeți de morți și rochii de mireasă Va îngheța pe veci de-atâta frig în casă... Cum Dumnezeu poți fi un Dumnezeu de friguri Să ne îngropi cu tot cu păsări, flori și linguri În bezna de la geam, sub streașina drept stradă În albele morminte din neguri de zăpadă...? Iar porții
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
fi-vor hrana morții când ai să ne usuci În gheața altor lumi mai bune și mai drepte... Dar, cât mai trebuie românul să aștepte? Cum Dumnezeu îi congelezi de generații Și îți supui la chin supușii - sinistrații, Și îi îngheți de vii și-nchizi congelatorul În care îi arunci trîgându-le zăvorul..?. Iar voi, cei osândiți la foame glaciară Și la nemernicii de gheară prinsă-n gheară, Veniți-vă în fire cu Dumnezeu în fire, Treziți-vă din gheață, din recea
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
fire cu Dumnezeu în fire, Treziți-vă din gheață, din recea adormire! Cum Dumnezeu poți fi un Dumnezeu de vifor Să îl încremenești pe biet moșul Nechifor Pe Natalița lui, băbuța lui de piatră, Pe cei mai credincioși să îi îngheți pe vatră...? Iar viscolul de țepi, de ace și săgeți Din sticlă glaciară și fontă de nămeți, Cern oameni de zăpadă în casa lor cavou Și dracii joacă-n draci palate-n cazinou... Cum Dumnezeu ne bați cu bice infernale
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
în casa lor cavou Și dracii joacă-n draci palate-n cazinou... Cum Dumnezeu ne bați cu bice infernale Și viscolești cu ură, ne-ntroienești cu jale, Și ne îngropi cu țara într-o imensă groapă Și lacrima ne-o-ngheți în cristalin sub pleoapă...? Iar tu, conducător de țară prin servicii, Prin mercenari tocmiți și dumnezei ai fricii, Absolvă-ne de stele și de blestem de grad De tine, șef de diavoli și dumnezeu de iad...! Referință Bibliografică: Doliu alb
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
icnind greu. În timp ce se zvârcolea cu mâinile între picioare, strângându-se covrig și urlând de durere, Romelia o rupse la fugă pe mijlocul străzii, în direcția din care venea mașina. Un scârțâit puternic de roți făcu sângele fetei să-i înghețe în vine. Mastodontul se opri foarte aproape de ea, înțepenind. Sleită de puteri în urma șocului și a spaimei prin care trecuse, simțind că a scăpat de starea de pericol, dar realizându-i amploarea, urmările ce aveau să-și pună pecetea pe
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
sugestiva pe care nu am putut-o citi, dar ai ridicat și brațele însoțind acea privire catifelata și pură... oh, Doamne, 'dacă o trag de fular o pot gâtui!' - am inceput gândi repezindu-ma spre tine... Din fericire gheață (apă înghețase) era doar la jumătate de metru de acel mal de pe care tu îți dădeai drumul cu spatele și din fericire o făceai cu un avânt lent. În acest efort îmi aminteam doar de privirea ta fixă și de acolada în
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
dezinvoltură strunită în vers clasic sau în vers alb. Posedă o vădită experiență lirică, iar tematica poemelor e de o diversitate care confirmă că avem de-a face cu un poet format: “nici nu am deschis gura/și gerul/a înghețat țipetele de recunoaștere/pescăruși în zbor/peste guri de metrou/un lătrat/se sparge peste noaptea sticloasă/ochii mei/pâlpâie în țurțuri/la geamul salonului/unde fără milă/mă mai naști odată.” Adriana Butoi preferă expresiile eliptice, versurile având o
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
31 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Mă întorc din mine..., uneori acasă Și țipă vremea-n rama de argint, O frunză galbenă e scuturată Și se revoltă zeii din Olimp. Pe clanța ușii tremură rugina, Și-n balamale cuvinte-au înghețat, Pe un perete cresc firesc liane Nu am găsit nimic din ce-am lăsat. Părinții mei sunt umbre mergătoare, Dar au în suflet flacără - lumini Și ochii lor e-un cer în sărbătoare Când pruncii toți în brațe și-i
MĂ ÎNTORC de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349553_a_350882]
-
vis. Iar cer de stele se oglindește-n ape S-apridă felinare-n feerică noapte. Pe munți strălucește cunună de stele, Când basm pune vrajă-n gândurile mele, Să îmi încingă ideile aprinse Și scântei să lase in slovele scrise. Privirea îngheață pe geamul de cleștar, Când lacrimi îmi topesc sufletul de ghețar, Să pictez ramuri cu mii de diamante, Pe geana lunii cu vise revărsate. În sânul iernii cu mantie de gheață Tremură de dor, a inimii speranță. Iar gândurile cu
MAGIA IERNII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349633_a_350962]
-
diamante, Pe geana lunii cu vise revărsate. În sânul iernii cu mantie de gheață Tremură de dor, a inimii speranță. Iar gândurile cu vise poleite În raze de cuvinte sunt împletite. Pe dorul iubirii ce-n așteptări s-a stins, Îngheață speranța pe creștetul meu nins, De ani ce-n tâmple argintii nu mai au loc, Să-mi ducă povestea în soartă cu noroc. Pe aripi mă duce idee măiastră, În stele să scriu basm din privire albastră, Când magică este
MAGIA IERNII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349633_a_350962]
-
la intrarea căreia stătea de pază un centaur... însă nu viu, ci sculptat, în întregime din piatră. Acolo și-a făcut apariția o făptură ciudată, înspăimântătoare, cu trup de fiară și șase capete demonice, ce scotea sunete lugubre. Aiko a înghețat de teamă - era, fără îndoială, demonul asupra căruia fusese avertizată. Șase limbi ca de șarpe s-au unduit în aer, apoi demonul a vorbit: ”Micuță Aiko, te aștept de mai mult timp decât ți-ai putea vreodată închipui. Te aștept
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Veștile despre magia practicată de vrăjitoarea Hira împânziseră galaxia. Era cea mai de temut stăpânitoare a secretelor magice, iar ceea ce adusese în jurul ei reprezenta dezastru pur: locuitori ai galaxiei amuțiți, înghețați pe vecie, transformați în stană de piatră sau uciși. Familii destrămate, cimitire suprapopulate, kilometri de ținuturi întregi arse, ca în urma exploziilor nucleare. Falii ale timpului în care puteai aluneca cu ușurință între lumi fără a mai găsi drumul de întoarcere
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
i-o vei așeza direct în față, în calea propriei priviri. În același timp, vei rosti o scurtă formulă magică, pe care te voi ajuta tot eu să o memorezi. Acestea două, combinate, îi vor veni de hac. O vor îngheța și deposeda de toate puterile pentru o mie de ani”. Ochii îmi sclipeau a recunoștință nețărmurită. ”Mulțumesc din suflet, mărite Ji Yan. Când vei dori, sunt gata să mă înveți cele promise”. Peste câteva zile, după ce am mai vizitat câteva
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
O voi păcăli. Trebuie să o păcălesc. O voi lăsa să se creadă atotputernică, așa cum mă sfătuise, de fapt, și bătrânul vrăjitor de pe Planeta Albă, apoi voi lovi fulgerător. Direct în plin, cum își atacă un șarpe veninos prada. Odată înghețată pentru o mie de ani, restul va deveni destul de ușor. Știam că și supușii ei o urmează din teamă, nu din convingere, astfel că nu mă temeam prea tare de o revoltă sau o răzbunare a acestora. Însă ceea ce am
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
și supușii ei o urmează din teamă, nu din convingere, astfel că nu mă temeam prea tare de o revoltă sau o răzbunare a acestora. Însă ceea ce am văzut după aterizarea acolo a depășit orice imaginație, făcându-mă să-mi înghețe sângele în vene. Mai întâi, a trebuit să trec peste suprafața înghețată a unui lac deasupra căruia plutea o atmosferă înecăcioasă, toxică, de sulf, exact ca în primul meu vis. Mă sufocam, simțeam că îmi vor ceda plămânii, că moartea
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
decât începutul. Am mai văzut un pământean prefăcut în sloi de gheață, însă înainte de aceasta fusese tăiat cu un obiect foarte ascuțit. Îi țâșnise sânge practic de peste tot - din nas, din gură, din ochi, din urechi, din piept - și apoi înghețase așa, ca într-o dioramă a morții. Am încercat să mă îndepărtez cât mai repede, dar m-am împiedicat și am căzut cu nasul și gura exact în picioarele lui, care fuseseră și ele mutilate. M-am scuturat, cu un
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
spunea adevărul. Ciumații și corbii nu erau decât niște holograme. Ce-i drept, foarte realist prezentate. Scăpasem (deocamdată) cu viață. Am mai trecut printre multe locuri cu gaz toxic, o pădure uscată plină de fiare sălbatice și alte câteva statui înghețate întru eternitate, din care ieșeau alte și alte melodii de jale, dar în cele din urmă am ajuns cu bine la câteva sute de metri distanță de Palatul Hirei. Mi-am făcut cruce și am pornit înainte. Odată ajuns la
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]