5,682 matches
-
ce-mi dădu câteva sfaturi, cu ochii la rubla pe care am pus-o pe masă neîndemânatic și care zăngăni multă vreme până să se așeze, doctorul mă trase de nas și mă lăsă să plec, prevenindu-mă cu o îngrijorare morocănoasă care nu i se potrivea defel că rapiditatea vindecării, ca și vindecarea însăși depind completamente de controlul regulat și că cel mai bine ar fi să mă vadă în fiecare zi. Și, deși în zilele următoare m-am convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
băilor efervescente pentru picioare pe care obișnuiam să le citesc prin stațiile de tramvai. Eu Învinovățeam creionul și rîvneam la stiloul care avea să mă preschimbe Într-un maestru. Tata Îmi urmărea accidentatele progrese cu un amestec de mîndrie și Îngrijorare. — Cum Îți merge cu povestea, Daniel? Nu știu. Bănui că, dacă aș avea stiloul, ar fi cu totul altceva. În opinia tatălui meu, acel raționament nu-i putea da prin cap decît unui literat În fașă. Tu dă-i și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu vedeam farmecul nici măcar În treacăt, Însă mi-am păstrat părerea pentru ocazii mai bune. Individul ăsta, Coubert sau cum s-o fi numit, avea fața arsă, desfigurată? Isaac mă observă cu un zîmbet la jumătatea drumului Între bășcălie și Îngrijorare. — N-am nici cea mai vagă idee. Persoana care mi-a povestit toate astea n-a apucat să-l vadă, și le-a aflat fiindcă tînărul Cabestany i le-a povestit secretarei a doua zi. Despre fețe arse n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
idee Încotro Îl duceam, și am remarcat În privirea lui o anumită teamă și o neliniște crescîndă, pe care se străduia să o ascundă sub vorbăria nesfîrșită. CÎnd am ajuns la prăvălie, cerșetorul mi-a aruncat o privire plină de Îngrijorare. — Haideți, intrați. Aceasta e librăria tatălui meu, căruia vreau să vă prezint. Cerșetorul s-a chircit Într-un mănunchi de jeg și de teamă. — Nu, nu, În nici un caz, pentru că nu sînt prezentabil, iar acesta e un stabiliment respectabil; am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o chestiune internă, Cu scuze pentru observație, spuse ministrul afacerilor externe, acest adverb doar, nu mi se pare din cele mai adecvate și trebuie chiar să amintesc acestui consiliu că nu sunt puține statele care și-au manifestat față de mine îngrijorarea că ceea ce se întâmplă aici ar putea să traverseze granițele și să se răspândească ca o nouă pestă neagră, Albă, asta e albă, corectă cu un zâmbet împăciuitor șeful guvernului, Și atunci, da, reluă ministrul afacerilor externe, atunci vom putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu inevitabilele daune pentru economia națională în ansamblul ei care decurg de aici. În după-amiaza aceleiași zile, un comunicat comun al ministerelor apărării, de interne și al economiei a venit să precizeze, cu toate că exprima înțelegerea și simpatia guvernului națiunii față de îngrijorarea legitimă a patronatului, că o eventuală distribuire a permiselor de liberă trecere solicitate n-ar putea fi efectuată niciodată cu amplitudinea dorită de întreprinderi, pentru că o astfel de liberalitate din partea guvernului ar periclita în mod inevitabil soliditatea și eficiența dispozitivelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar lipsi cu ce să umplem de substanțiale descrieri o pagină sau două, profitând în același timp de pauza generoasă pentru a respira adânc înainte de a înfrunta dezastrele care vin. Mult mai important ni se pare să observăm ridurile de îngrijorare care s-au săpat pe fruntea primarului, poate se gândește că a vorbit prea mult, că a dat ministrului de interne impresia, dacă nu certitudinea, că s-a raliat cu trupele inamicului și că, prin această imprudență, și-a compromis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ceartă cu focuri de armă și cuțite, nimic altceva decât această după-amiază luminoasă, nici rece, nici caldă, o după-amiază care pare să fi venit pe lume pentru a satisface toate dorințele și pentru a calma toate neliniștile. Dar nu și îngrijorarea sau, pentru a fi mai literar, neliniștea interioară a primarului. Ceea ce simte el, și poate că, printre toți acești oameni care trec, este singurul care simte așa ceva, este un fel de amenințare plutind în aer, acea amenințare pe care temperamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vorbele guvernului trecuseră pe lângă fugari, nu că el, așteptând încă miracolul de ultimă clipă, ar fi îndrăznit s-o spună, dar oricare telespectator cu o pricepere medie în a descifra sisteme de informare audiovizuale trebuia să-și dea seama de îngrijorarea bietului jurnalist. Atunci se produse atât de doritul, atât de așteptatul miracol, exact când elicopterul survola coada unei coloane, ultima mașină din coadă începu să întoarcă, urmată imediat de cea care se aflase în fața ei, și apoi alta, și alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prezentate de guvern, un oarecare scepticism relativ la ziua de mâine, teamă de represalii, critică la adresa rușinoasei apatii a autorităților, Nu există autorități, amintea reporterul, Păi, aici e problema, nu există autorități, dar ceea ce se observa mai ales era o imensă îngrijorare pentru soarta bunurilor lăsate în casele la care ocupanții mașinilor se gândiseră să se întoarcă numai când rebeliunea albicioșilor ar fi fost zdrobită pentru totdeauna, cu siguranță, la ora asta casele atacate nu mai sunt șaisprezece, cine știe câte încă or mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
până acolo, Vă doresc noroc, domnule comisar, Și eu ție, Să sperăm că problema asta o să se rezolve rapid, vă mărturisesc că mă simt ca și cum aș fi rătăcit în mijlocul unui câmp minat, Omule, fii liniștit, nu există nici un motiv de îngrijorare, uită-te la străzile astea, observă ce tihnit, ce liniștit e orașul, Păi, exact asta mă neliniștește, domnule comisar, un oraș ca ăsta, fără autorități, fără guvern, fără supraveghere, fără poliție și nimeni nu pare să se sinchisească, e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o sobrietate demnă. Poate că nu vorbea foarte mult și mi s-a părut că spre sfârșit fețele femeilor din dreapta și din stânga lui erau puțin obosite. Îl socoteau greoi. De vreo două ori ochii dnei Strickland s-au oprit cu îngrijorare asupra lui. În cele din urmă, ea s-a ridicat și le-a condus pe doamne afară din sufragerie. Strickland a închis ușa în urma ei și, deplasându-se către capătul celălalt al mesei, și-a luat locul între marele avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe măsură ce el se văita mai tare, În timp ce, din mai multe părți, se arunca spre el cu pietre și cu murdării culese de pe jos. Se apropie, hotărât să treacă mai departe. Dar pesemne că cineva Îl recunoscuse, Întrucât un murmur de Îngrijorare străbătu mulțimea, urmat de o tăcere bruscă. În golul acela răsună dintr-o dată glasul osânditului, o bolboroseală confuză Înțesată cu termeni latinești. Dante, care ajunsese până la stâlp, se opri curios. - De ce te plângi, nemernicule? De ce ai fost condamnat? Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
simțea prezența și că își trăgea forța din ea, forța de a se întoarce la mine. Era frumoasă. Poate ceva mai palidă decât era când o părăsisem, dar și mai dulce, ca și cum somnul profund în care ea rătăcea acum alungase îngrijorările, temerile, suferințele zilei. Da, era frumoasă. Nu am văzut-o niciodată urâtă, bătrână, ridată, obosită. Trăiesc de atâția ani cu o femeie care nu a-mbătrânit. Eu mă cocoșez, scuip, sunt epuizat, am riduri, dar ea, ea rămâne la fel, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în ciuda evidențelor, unii și-au păstrat întotdeauna speranța că-i vor zări dând colțul străzii, intrând în casă, așezându-se la masă și așteptând ulciorul cu vin. Familiile care îi aveau pe ai lor la Uzină traversaseră războiul fără mari îngrijorări sau privațiuni. Ceilalți, în schimb, ieșeau din patru ani teribili. Ruptura se adânci și mai mult, mai ales când un mort sau doi începeau să putrezească. Unii nu-și mai vorbiră. Alții ajunseră să se urască. Bassepin începu negustoria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
HA, HA, HORTENSE! — În regulă, mânjilor! — Scuturați-vă bine! Hei, fetițelor, ce-ar fi să mai lăsați jocul ăla idiot de cărți și să dați puțin din fund? — Hei, dansatoarele! Instructorul - președintele clubului Triangle - spumega neajutorat, cu fața roșie de Îngrijorare, trecea de la izbucniri furioase de autoritate la crize temperamentale de lehamite, când se așeza jos fără chef și se Întreba cum naiba avea să fie gata la timp cu spectacolul pentru turneul de Crăciun. — În ordine! Trecem la dansul piraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
opt și douăzeci fix, joi, zece iunie 1919“. În timpul acesta era inclus și drumul făcut de la casa ei - un drum despre care, mai târziu nu-și va aminti deloc. Starea de spirit a lui Amory era grotescă: două zile de Îngrijorare și nervozitate, două nopți de nesomn, mâncarea neatinsă - toate culminând cu criza emoțională declanșată de decizia abruptă a lui Rosalind - Îi drogaseră partea conștientă a minții, Împingându-l Într-un fel de comă milostivă. Când pipăia stângaci măslinele de pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
brusc. Sfoara s-a rupt de două ori, dar În final a izbutit să lege cutia, a aruncat pachetul În fundul cufărului său și, trântind capacul, s-a Întors În studio. — Ieși În oraș? Vocea lui Tom avea un substrat de Îngrijorare. — Îhî. — Unde? N-aș putea să-ți spun, coțcar bătrân. — Hai să cinăm Împreună. — Regret. I-am promis lui Sukey Brett că mănânc cu el. — Oh. — Pa, pa. Amory a traversat strada și a băut un highball. Pe urmă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory. Cu toate acestea, chiar dacă știa că nu va produce nici un cent venit În următorii trei ani, Amory s-a hotârât, cu un ușor sentimentalism, să nu o vândă - cel puțin deocamdată. Ziua În care i-a Împărtășit lui Tom Îngrijorarea lui a fost absolut tipică. Se sculase la amiază, luase prânzul cu doamna Lawrence, după care se Întorsese acasă, dus pe gânduri, pe platforma unuia dintre autobuzele sale Îndrăgite. - Și de ce n-ai fi plictisit, mă rog? l-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prin față ca un fel de procesiune amenințătoare. Iată și trecerea Încrâncenată, Înfiorătoare, a metroului: reclamele de pe marginea vagoanelor repezindu-se spre tine, rânjind ca niște pisălogi bătrâni care te Înhață de braț, gata să-ți mai Îndruge o anecdotă; Îngrijorarea ca nu cumva cineva din vagon să se sprijine de tine; un bărbat care se hotărăște să nu cedeze locul unei femei, urând-o din cauza asta; femeia care-l urăște fiindcă nu-i dă locul; În cel mai rău caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vreau să-mi retrăiesc inocența. Vreau să trăiesc plăcerea de a o mai pierde o dată. Î.: La ce faci aluzie? Dialogul acesta s-a contopit grotesc cu starea cea mai familiară a minții lui Amory - un amestec grotesc de dorințe, Îngrijorări, impresii exterioare și reacții fizice. One Hundred and Twenty-seventh Street sau One Hundred and Thirty-seventh Street... doi seamănă cu trei... ba nu, nu prea bine. Scaunul umed... hainele absorb umezeala de pe scaun sau scaunul absoarbe uscăciunea din haine? Dacă stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
băură cu toții, prelevă amprentele. Acest Nexus avea ceva suspect. Horațiu, în aceeași celulă cu nea Ovidiu, pe lângă supărarea pricinuită de necazul făcut fără să vrea Marianei, pe lângă supărarea la fel de justificată a lui nea Ovidiu, avea de înfruntat acum și marea îngrijorare în legătură cu interogatoriul la care avea să fie supus. „Maică Tereza”, se rugă el, „dă-mi puterea să n-o trădez și pe Contesă!” * Mariana refuza să vorbească. Și să mănânce. Și să plece în America. * Mă plimb platonic prin Palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mi te-ascunzi, cum vrei să mă uzi, unde te pitești să mă chinuiești? Popa tăcea mâlc, ținându-și mâinile grăsunele la gură să nu râdă. - Unde ești, îngerașul meu baroc? De ce mă lași să mă topesc de dorință și îngrijorare? Contesa privi cu groază fereastra deschisă. - Unde ești, opera mea? Opera chițăia înfundat. - Deci ai plecat! Viața Contesei se sfârși aici. Să sară geamul și să alerge goală prin Babilon în căutarea Euridicei grăsune? Să-și taie venele, să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
asupra Maestrului ca să văd dacă doarme sau nu și i-am mângâiat fruntea și obrajii. „Reiko, tu ești?“ a spus. „Dormi liniștită, ca de-obicei. Vise plăcute!“ Apoi m-a sărutat. Arăta foarte rău la față. Îmi frângeam mâinile de Îngrijorare neștiind ce puteam face pentru el, când a intrat În cameră Keiko. S-a așezat pe pat lângă Maestru și, mângâindu-l pe față, i-a spus: „Arăți groaznic“. Bineînțeles că eram geloasă, dar o iubeam pe Keiko și știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Chiar și între bărbați și femei, iubirea poate constitui un motiv potrivit pentru un șantaj - cu atât mai mult atunci când e vorba și de un adulter sau de degradarea rasială, care pare a fi o cauză chiar mai mare de îngrijorare pentru naziștii ăștia. Prin urmare, după ce vei descoperi identitatea șantajistului, îi voi spune lui Reinhard și atunci va decide el ce e de făcut. Dar până atunci nu o să știe nimic despre asta. Mă privi întrebătoare: — Ești de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]