1,786 matches
-
yia yia din copilăria mea. La douăzeci de săptămâni o linie misterioasă Începe să i se contureze În jos, sub buric. Burta i se umflă ca un balon. La treizeci de săptămâni pielea i se subțiază, iar părul i se Îngroașă. Culoarea tenului, mai Întâi palid de la grețuri, Își revine Încetul cu Încetul până când, iat-o, radiază. Cu cât crește mai mult, cu atât e mai imobilă. Încetează să doarmă pe burtă. Nemișcată, se umflă Înspre cameră. Efectul de stroboscop al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Hastings. ― Hastings? Sigur? Îi arătă adresa și spuse tare: ― Strada Hastings. ― Bine. O să vă anunț. Tramvaiul porni spre Greektown. Desdemona se uită la silueta ei oglindită În geam și Își potrivi pălăria. De când cu sarcinile, se Îngrășase și i se Îngroșase și talia, dar tenul și părul Încă Îi erau frumoase și era Încă o femeie atrăgătoare. După ce se privi, Își concentră atenția la peisajul care trecea. Ce ar fi putut bunica mea să mai vadă pe străzile Detroitului din 1932
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Hercules Hot Dogs făceau ceva și mai și. Ieșeau din pachet arătând ca niște ca niște crenvurști normali, rozalii ca un uger, dar când se Încingeau se petrecea o transformare uimitoare. Sfârâind pe grătar, crenvurștii se bombau În mijloc, se Îngroșau și, da, se Încovoiau. Aceasta era contribuția Capitolului Unsprezece. Într-o noapte, fratele meu, care pe atunci avea șaptesprezece ani, se dusese jos, În bucătărie, ca să-și pregătească În toiul nopții ceva de mâncare. Găsise niște crenvurști În frigider. Neavând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
erau acoperiți cu fragmente Îngălbenite din ziarul local, știri despre concursuri de pescuit și de carting. Mai era și o știucă Împăiată, cu gura căscată. Pentru că avea prea puțin kerosen, lampa trosnea. Lumina avea culoarea untului, iar ghirlandele de fum Îngroșau aerul. Era o lumină de bârlog de opiomani și se potrivea, căci Rex deja scosese din buzunar o țigară cu hașiș și o aprinse cu un chibrit. Rex stătea pe un pat, Jerome pe celălalt. Nonșalantă, Obiectul se așeză lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
luat drept băiat adolescentul În care mă transformam clipă de clipă, din ce În ce mai tare. Sophie Sassoon nu era pe-acolo ca să-mi epileze mustața, așa că Începu să-mi crească, devenind o pată deasupra buzei mele superioare. Vocea continua să mi se Îngroașe. Fiecare zdruncinătură din drum Îmi mai cobora puțin, În gât mărul lui Adam. Dacă mă Întreba cineva, Îi spuneam că sunt În drum spre California, unde mă duceam pentru primul meu an la colegiu. Nu știam prea multe despre lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sec, cu două măsline, și o să-l sting cu o bere. Printre buzele strânse, chelnerița spuse: ― Dacă o să-l lași pe prietenul tău să bea berea aia, nu pot să te servesc. ― Amândouă sunt pentru mine, o asigură Scheer. Își Îngroșase vocea și ridicase un pic tonul, insuflându-i o autoritate estică sau de Ivy League, al cărei efect nu se risipea nici măcar aici, În restaurantul de la șes. Chelnerița se supuse indignată. Plecă, iar Scheer se aplecă spre mine. Își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am pus gura În dreptul microfonului și am spus cu o voce groasă: ― N-am ce să caut În biserica aia. ― De ce? ― N-ai văzut cât cer pentru lumânările alea blestemate? Tessie izbucni În râs. Îi prindea bine. Așa că am continuat, Îngroșându-mi vocea ca să semene cu cea a tatălui meu. ― Doi dolari lumânarea? Ce tupeu! Poate c-ai putea convinge pe cineva din vechea patrie să scoată biștari pentru așa ceva, da’ nu aici, În Statele Unite ale Americii! Era molipsitor să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a tatălui meu. ― Doi dolari lumânarea? Ce tupeu! Poate c-ai putea convinge pe cineva din vechea patrie să scoată biștari pentru așa ceva, da’ nu aici, În Statele Unite ale Americii! Era molipsitor să-l imiți pe Milton. Acum Tessie Își Îngroșase vocea În difuzor: ― Jecmăneală curată! spuse ea și râse din nou. Am Înțeles că așa aveam să procedăm. Așa aveam să-l ținem pe Milton În viață. ― Ești sigur că nu vrei să vii? mă Întrebă. ― Ar fi prea complicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe care-l cunosc. Ochiu-nchis afară se deșteaptă însă înăuntru. Căci plictisul are un revers fără de care nu poate fi conceput: nostalgia. Deprivarea senzorială duce la revenirea eidetică, imperioasă, a amintirii. Depuse strat peste strat, imaginile străvezii ale plictiselii se îngroașă, golurile suprapuse la nesfârșit încep să sune deodată a plin și în centrul 146 sufletului, în zona dureroasă și amețitoare a primei copilării, se naște deodată sensul, singurul posibil, sensul trecutului. "Plicty" abundă în imagini ale eșecului: avionul de hârtie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
oficială: Legiunea arhanghelului Mihail. Brațul ei înarmat, Garda de Fier, și-a creat o tristă faimă prin asasinarea mai multor personalități politice și culturale ale vremii. Extrema dreaptă nu a pierit în România după instaurarea 234 comunismului. Mulți legionari au îngroșat rândurile partidului comunist, după zicala "pătlăgeaua verde, când se coace, devine roșie" (legionarii purtau uniforme verzi). Filonul naționalist și reacționar a fost reînviat în perioada ceaușistă, în care, deși oficial de stânga, guvernarea despotică a dictatorului român a avut puternice
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
încearcă să zboare asemenea păsărilor cerului, dar se prăbușește în mocirlă. Mitică este adevăratul revoltat, un Farinata care înfruntă prăpădul general și îl îmblînzește prin râs. Cenzura eului îl întoarce însă înapoi cu brutalitate, căci în spațiul balcanic gluma se îngroașă și sfârșește în tragic. Râsul se întîlnește cu moartea, ca în "La Strada". Aici, în insertul din "1 aprilie", este spargerea chefului și întoarcerea semnificației de la jalnic la jale. Jale cu "J" mare. Nu prea cred că un public străin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Spuneam că personajele, la fel ca oricare alte elemente poetice, în opera lui Emil Botta, cunosc o turnură derutantă. Parodia, degringolada ar fi doar o problemă. Ele se pot prezenta "în negativ", ca pe o peliculă cinematografică. Cele "albe" sunt îngroșate sfidător cu "negru": Luceferi sunteți? Sau tigri și hiene? (Aedificabo et destruam) Uite, nemângâiatule, un trandafir. Ți-l dau ție! Și privindu-l prea des, cu ochii prea tulburi, l-am întunecat. Și bătrân se făcu trandafirul! (Crispate măști ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să priviți la mine, alaltăieri a avut loc ce-a de-a șaptea rotație a tensiunii electromagnetice, una mai violentă decât cealaltă. Nu am insistat până În momentul de față, sperând să fie vorba de o banală alergie. Totuși, gluma se Îngroașe, iar eu simpt cum se scurge viața din mine...! Pentru acest motiv am nevoie să cunosc ce fel de toxine au invadat sângele meu pentru a găsi și aplica antidotul necesar. Vă rog, domnule comandant...!!” „Așteaptă puțin, am să Încerc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu știa ce să răspundă. Era bucuros s-o vadă pe Rita, era ca și cum i s-ar fi pus un elixir pe rana lui veche. Remarcă imediat că Rita se schimbase, era frumoasă, cu picioare lungi, drepte. Mijlocul ei se îngroșase și fața avea parcă o lumină, tipică femeilor gravide. În bucătărie aștepta masa aranjată de Rita. Totul îi amintea lui Feifel de trista zi în care încercase s-o mulțumească pe Rita. Își aminti de cearta din spălătorie, jignirile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sinistre. Locatarii așteptau cu groază momentul ăsta, aruncau după noi, de la balcoane, cu cartofi sau morcovi, femeile de serviciu ieșeau cu mătura, dar degeaba. Vrăjitroacele nu se potoleau până nu capturau și ultima victimă, un copilaș care, văzând că se îngroașă gluma, se speria de-a binelea. Noaptea era înspăimîntător să dai ochii cu o vrăjitroacă mascată, darmite cu un cârd întreg. Ultimul prins era cărat în scara cea mai apropiată, unde ceilalți se strâmbau la el și se prefăceau că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
concret, aproape material. Țin minte că, la un moment dat, țigăncușa se întrebase: "Dă ce dracu n-avem și noi acilea niște savarine, mamă ce le-am mai hali...", iar cuvântul "savarine", polarizat de ecourile pereților de os, s-a îngroșat într-atît, încît în fața noastră, a fiecăreia, s-a închegat forma cunoscută a prăjiturii cu gem roșu pe capac și cu frișca, însiropată și aromată. Dar, din păcate, consistența lor era gelatinoasă, când le-am apucat, ne-au curs printre degete
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a-și înjgheba un cămin, dar împrejurările făcuseră ca acolo să se oprească familia lui Gacel Sayah, cel mort înainte de vreme. Prin urmare, nu era de mirare că erau pe punctul să moară. Vulturii veneau acum în stoluri. Sângele se îngroșa în vene ca magma care se ridică bolborosind în craterul unui vulcan, dar care, pe măsură ce se scurge pe pantă la vale, își pierde culoarea și consistența, transformându-se într-o masă vâscoasă, neagră și greoaie ce se împrăștie formând ochiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
neoficiale arată că deja, în primele șase luni ale anului, numărul de turiști care au vizitat Sibiul sărise de 800.000. Turiștii sunt, de altfel, și cei mai mari consumatori de evenimente culturale și, mai ales, ei sunt cei care îngroașă rândurile vizitatorilor la muzee. Cifrele confirmă părerea formată cu ochiul liber. La muzeele din cadrul Complexului Național Muzeal Astra au fost, în prima jumătate a anului, peste 81.000 de vizitatori, față de 47.000 în aceeași perioadă a anului trecut. Una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
pielea tot așa de neagră și de mânjită de noroi uscat ca și a bivolilor. Degetele picioarelor atârnând fără scări erau îmbrăcate într-o coajă de tină. Noroiul în care intrase i se lipise în țurțuri de perii fluierelor. Sudoarea, îngroșată cu colb, îi brobona fruntea adăpostită sub o pălărie mică, ardelenească, foarte unsuroasă, și semănând cu tichia lui Mercur. Părea Hermes însuși, rătăcit prin nămoluri, cu caduceul rupt. - Tu ești, măi Lepădat! zise Pascalopol. Unde îi duceți? - D-apăi îi mânăm
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pian, stăm acolo, studențește, până ce ni se va naște instinctul casnic. Felix dragă, te iubesc, dar vreau să mi se mai zică domnișoară, e așa de chic, să mi se dea ciocolată etc. Ia închipuie-ți - "Doamnă! stimată doamnă!" (Otilia îngroșă vocea, imitativ) - e oribil. - Otilia, dar n-avem nevoie să spunem la toată lumea căsuntem căsătoriți, mai ales în străinătate, putem trăi ca niște adevărați boemi, să ne facem de cap. Însă căsătoria e un legământ tainic, care ne dă încredere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sunt mai parfumați, chiar dacă nu-i puteți mânca de scumpi ce sunt. Ce ne mai trebuie păduri? Hai să vindem tot, chiar dacă pământul se revoltă și se prăbușește peste noi. Asta este, domnilor guvernanți, nu contează nimic, atâta timp cât conturile se Îngroașă În bănci străine și aici dăm cu tifla prostului „simplu cetățean”. De toate (generalități) De la penultima frază mi-am Întrerupt ideile pentru că am avut alte obligații de Îndeplinit, asta nu Înseamnă Însă că am uitat ce aveam și mai am
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
nu poate să creadă singur ceva care-i aparține, decât dacă iese în altă zonă decât cea în care „toată lumea crede“ când crede numai ceea ce poate fi constatat de toți. N-ai ce spune decât dacă spargi carapacea uzată, și îngroșată prin uzură, a credinței fixate prin uzuri și obiceiuri. Poți respecta obiceiul și crede în valoarea lui utilă, de suport, abia după ce i-ai spart opacitatea de nesimțire și siguranță, intrând prin spărturile făcute în solzii pielii lui, în carnea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
lui Ceaușescu împotriva invaziei. Eu eram, ca întotdeauna, cu mai mulți prieteni și ne vedeam, seară de seară, cu o echipă de muzicanți cehi. Am băut în seara respectivă, ciocnind pentru viitorul cehilor. Peste câteva zile, gluma pare să se îngroașe și se vorbește chiar de o mișcare de trupe în zonă, adică aproape de granița bulgară. Cehii erau în fierbere, entuziaști și gravi; noi, ceilalți, la fel. După prânzul de la cantină sunt chemat de tovarășul X, care făcea parte din colectivul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
După prânzul de la cantină sunt chemat de tovarășul X, care făcea parte din colectivul de conducere al taberei și care era ofițer la Interne, și mă pune să dau declarație cu tot ce se întâmplă cu cehii veniți acolo. Ofițerul îngroșa vădit situația, amenințând că, dacă facem „cine știe ce“, intră tancurile rusești peste noi. L-am liniștit, spunându-i că nimeni nu se gândește la provocări din astea, că cehii nu sunt decât niște instrumentiști tineri aflați în excursie și că n-
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
picioare obosite, repede aruncați în afara lor, cu trupul devenit mașină în plină și obositoare rostogolire. Pe roțile ei se lipesc viețile precum insectele pe geam și fluturii pe lampă, se lipesc viețile pe roți, unele peste altele, și roata se îngroașă mereu de aceste corpuri strivite, care adaugă mereu peste rostogolul osiei acestor roți straturi noi de vieți, conglomeratul lor iscat din strivire și din solidaritatea acestei contopiri mașinale. Mașinăria se rostogolește mașinal după legea mașinilor în plină viteză, cu roți
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]