2,408 matches
-
adevărat... Se aude soneria de la ușă și Suze se ridică. — Trebuie să fie Special Express pentru pachetul meu. Bex, o să fie bine. Doar... mai triază și tu din lucruri. Se duce să răspundă la ușă și mă lasă uitându‑mă îngrozită la patul meu surpraâncărcat. Să triez din lucruri? Ce să triez? Că doar n‑am împachetat chestii de care nu am nevoie. Dacă începi și scoți lucruri la întâmplare, se va prăbuși tot sistemul meu. OK, haide. Extrage‑te puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în figuri, cheltuind peste 100 de dolari numai pe felicitări, apoi dând iama prin magazine, cumpărând haine de lux și cadouri în valoare de peste 1000 de dolari, în doar câteva ore. ȘOC TOTAL Telespectatorii emisiunii Cafeaua de dimineață au fost îngroziți când au descoperit adevărul despre autoproclamata expertă financiară. „Sunt pur și simplu îngrozită“, a comentat Irene Watson de la Sevenoaks. „Acum câteva săptămâni i‑am telefonat lui Becky pentru a‑i cere un sfat despre niște planuri bancare. Acum mi‑aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
viitorului ei cabinet: Chun-qiao ca premier, discipolul său Yiao ca vicepremier, Wang ca ministru al apărării naționale și Yu ca ministru al culturii și artelor. Yu vrea să-i înțeleg suferința. Se ofilește precum iarba dogorită de soare vara. Este îngrozit de noul titlu. Dar eu refuz să-i dau drumul. Ne certăm în cabinetul meu, stând față în față. Deschid fereastra ca să las aerul rece să pătrundă în încăpere. Sunt nemulțumită și supărată. Cerul e un ceaceaf albastru ca safirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ros de bolile mele cronice și ajuns la vârsta la care Cel de Sus mi-a Îngăduit să ajung, la ce mă puteam aștepta?! La un anumit moment, am dat cu ochii de mine Într-o oglindă și m-am Îngrozit de cum arătam: stacojiu și transpirat, cu părul lipit de frunte, cu cămașa udă, cu haina și pantalonul mototolite. Și respirând ca un pește aruncat pe uscat, cu gura deschisă și ochii scoși din orbite! Și țiuitul acela neîntrerupt care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cum tragem noi mâța de coadă? Și, ca și când nu era de-ajuns, după ce a Înghițit prețiosul Rudotel, l-am văzut pe bietul babac ducându-se direct spre Înaltul oaspete și - incredibil, incredibil, incredibil! - spunându-i: — ...Vere Traiane... Și pe urmă, Îngrozit de ce vedea pe fața Musafirului și amintindu-și, ca totdeauna, prea târziu sfaturile Casandrei, s-a corectat: — Domnule Manu... dragă domnule Traiane... Și restul nu am mai vrut să aud, să văd nimic, am ieșit afară și-am tras o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să o savureze după o masă delicioasă, secretarul se simți plutind cu adevărat pe apele diplomației. ― Eu nu pot să-i înțeleg! Nu înțeleg ce așteaptă! Dacă ar ști, așa cum știu eu, ce armată pregătește Napoleon împotriva Rusiei, s-ar îngrozi toți și s-ar grăbi să cadă la pace cât mai repede. Dacă ar ști, așa cum știu eu, ce manevre diplomatice și ce promisiuni a făcut împăratul francez ca să atragă Austria de partea sa, n-ar mai sta pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de Mariam, de familie, de iubita lui, micuța Gaiané. Dormea prost, avea coșmaruri. Noaptea imaginile luau locul gândurilor. Totul devenea sentiment, senzație imediată, halucinație. Trăia cu intesitate violentele evenimente din timpul revoltei ienicerilor. Alerga pe străzi pline de sânge... Fugea îngrozit de strigătele urmăritorilor... Vedea palatul vizirului arzând ca o torță uriașă pe cerul nopții și reflectarea înspăimântătoare a incendiului pe oglinda întunecată a mării... Nimerea în piața At Meidani... Își căuta capul în mormanul macabru de capete tăiate ridicat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de lucruri era de nesuportat. Uite cum ajunsese, nu mai era fata puternică de altădată și era lipsită de orice consolare. Furioasă dintr-odată, începu din nou să plângă în hohote. Și, în timp ce plângea din pricina băiatului de la Hungry Hop, era îngrozită la gândul că propria-i minte putuse să creeze o asemenea cușcă, tânjind după libertatea vieții ei de dinainte, dorindu-și să poată da de băiatul acesta îngrozitor, să-l arunce de-a berbeleacul pe coasta dealului, să-l calce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
urma ca un câine. Până în momentul acela, cercetările lui nu duseseră la nici un rezultat, și, ca și cum acest eșec n-ar fi fost suficient, începuse să se întrebe dacă nu cumva ceva din constituția sa fusese mișcat de la locul lui. Era îngrozit de cât de mult spațiu ocupaseră în mintea sa învățăturile lui Sampath. De la căderea din timpul întrunirii Societății Ateiste, se temuse de influența pe care o avea Sampath asupra lui și, cu cât se temea mai mult, cu atât descoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Ai impresia că ești cea mai grozavă, dar adevărul e că ziua asta a ta e o zi la mâna a doua. Sofia a făcut o pauză de câteva secunde și și-a îndreptat degetul către David, a cărui expresie îngrozită dădea de înțeles că bărbatul bănuia că degetul respectiv era încărcat. —Ai un cavaler de onoare la mâna a doua... Degetul s-a mutat către Luca. —...un soț la mâna a doua... Și, în sfârșit, către Alison. —...și ceea ce pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
taică-tu ne-am fi decis să mai întârziem la nuntă... La gândul ăsta, Fiona a tăcut ca să-și tragă sufletul. —Jake, tu dormeai în front în vreme ce sora ta - care se baza pe tine ca să ai grijă de ea - era îngrozită de faptul c-o lăsaseși singură. —Soră vitregă. —Poftim? Fiona s-a oprit din perorație, nedumerită de întrerupere. —Jessica e sora mea vitregă, nu sora mea bună. Mâna Fionei a zburat în aer înainte ca femeia să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
asul din mânecă. — Dacă nu ai reacționat exagerat, atunci cum se face că mi-ai dat o palmă peste față? a zis el frecându-și obrazul ca să obțină un efect dramatic. David s-a întors către Fiona cu o expresie îngrozită pe față. —I-ai dat o palmă? Spune-mi că n-ai făcut așa ceva! Fiind un om blând, David era complet împotriva pălmuirii copiilor. Nu era de acord nici măcar cu ideea ca părinții să țipe la copii. Acesta fusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am avut o surpriză plăcută și-am găsit un aliat nesperat în Bill. Am purtat o discuție amicală și mi-a zis c-ar trebui să-i țin piept lui Jenny. El vorbește, s-a strâmbat Julia. Și el e îngrozit de ea, nu? Nu îngrozit. Fiona a tăcut câteva clipe ca să se gândească. E mai curând prudent. Cred că-i place să ducă o viață liniștită. În orice caz, Jenny a făcut un comentariu despre cum n-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Julia a început să bată din palme încântată. —Aș fi dat o căruță de bani numai ca să văd fața babei! Susan s-a încruntat cu o expresie dezaprobatoare. Nu, nu e babă. E doar o mamă îndurerată, pe care o îngrozește posibilitatea de a pierde legătura cu ultima bucățică de carne care i-a mai rămas din fie-sa. Asta e ceea ce mi-a spus Bill. Câteva clipe, nimeni nu a mai scos un cuvânt, gândindu-se la ce le explicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la fotbal, așa că dăduse numărul ăla de telefon fiind sigur că numai Fiona putea să răspundă. De asemenea, le spusese foarte clar celor de la spital că nu voia să fie sunată decât ea. Nimeni altcineva. Dar de ce? Probabil pentru că era îngrozit de reacția părinților atunci când aceștia ar fi aflat ce se întâmplase, iar Fiona fusese singura variantă pe care o mai avusese la dispoziție. În fond, în ultimele luni, ei doi nu întreținuseră o relație prea strânsă. Dilema Fionei era dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ce s-a-ntâmplat. —Fiona, te rog, te implor..., s-a văicărit Jake, prinzând-o strâns de braț. Dacă faci asta pentru mine, îți promit din suflet că n-o să-ți mai fac niciodată nici o problemă. Băiatul era atât de îngrozit, încât femeia abia dacă înțelegea ce spunea. Dar a priceput esențialul. Nu trebuie să-mi faci promisiuni din astea, dragule... Fiona i-a luat mâna de pe braț și i-a strâns-o între palme, mângâindu-i-o cu degetul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cea din spital și c-a fost internată din același motiv. Iar eu ți-aș ascunde situația asta. Ție ți-ar conveni? Fiona nu se gândise și la perspectiva asta, iar analogia a lovit-o în plin. — Nu. Aș fi îngrozită, a șoptit ea. —Exact! a mugit David, lovind cu pumnul în masă cu asemenea putere, încât Fiona a sărit în sus de-un cot. Doamne, sunt așa de al naibii de furios pe tine! Fiona s-a uitat la el complet oripilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a ajuns lângă Julia și-a luat-o de braț, încercând s-o tragă către chiuvetele din spatele salonului. Numai că Julia l-a plesnit peste mână. Nu, i-a spus ea cu fermitate. Trebuie să plec. —Să pleci? Mario era îngrozit. Era limpede că-și amintea ce clientă dificilă putea să fie Julia atunci părul nu-i ieșea exact așa cum își dorise. — Nu poți să pleci. O să-ți distrugi părul. Alți stropi de vopsea i s-au prelins pe obraz, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tu? Crezi c-o să te mai măriți vreodată? Fiona a umplut paharul lui Alison și i l-a întins. — Aș vrea, dar cine știe? Apoi femeia a luat o gură de vin pentru curaj. Doar la gândul ăsta și se îngrozea. Dac-o să mai cunosc vreodată un alt bărbat, atunci amărâtul o să fie nevoit să răspundă la un chestionar detaliat chiar la prima întâlnire. Întrebarea unu: „Ai vreo fostă nevastă, nebună de legat, care bântuie prin viața ta?“ Alison a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
povestit cum se trăiește în ele și știu că n-aș suporta nici o zi. Făcu un gest expresiv cu mâna, îndemnându-l să plece. Dacă vrei să mă prinzi, vino să mă cauți... Razman se ridică cu greu în picioare, îngrozit de ideea de a străbate iarăși acel drum lung sub un soare ce ardea cu tot mai multă furie: — N-o să vin să te caut... De asta poți fi sigur - a fost tot ce i-a spus înainte de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-ul pe care îl traversau ar fi însemnat sfârșitul tuturor drumurilor, începutul tuturor nebuniilor și moartea fără nici o speranță. Pentru targuí nu fusese decât etapa „comodă“ a unei călătorii ce, în curând, avea să devină cu adevărat dificilă. Abdul-el-Kebir se îngrozea doar imaginându-și ce însemna „dificil“ pentru acel om. La rândul său, Gacel dădea o bătălie cu el însuși, întrebându-se dacă nu își supraestimase puterile, neținând seama de un sfat îsau o fi fost o lege?) pe care, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și aliatul nostru. Gândește-te la asta și uită restul. Dar, deși încerca, Abdul-el-Kebir nu putea uita restul. în realitate, nu voia să-l uite, pentru că și el își dăduse seama că, pentru prima oară în viața lui, ceva îl îngrozea cu adevărat. Luminile erau altele, dar nu și umbrele, căci nu exista nici un obiect în stare să proiecteze cea mai mică umbră pe nesfârșita întindere albă. Ultimele dune se stingeau domol, ca niște limbi însetate sau ca valurile lungi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să lucreze încet, iar plămânii să-și ia minimul de aer de care au nevoie. Doar o înghițitură îl imploră. O înghițitură... — Te-ai simți mai rău. O să bei când s-o lăsa seara. Când s-o lăsa seara! se îngrozi Abdul. Mai sunt cel puțin opt ore! Dar înțelese că e inutil să insiste, închise ochii, își goli mintea și încercă să-și relaxeze fiecare mușchi, fără să se gândească la apă, nici la deșertul ce-i înconjura, nici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pipăise până atunci, și s-a simțit tulburat, iar surpriza a fost atât de mare, încât i-a trebuit un timp ca să-și dea seama că îi înghețau picioarele, aproape goale în sandalele ușoare. Se întoarse foarte încet, gânditor, aproape îngrozit de descoperirea sa, cumpără de la o negustoreasă o pătură groasă, de la alta un blid de cușcuș cald și se întoarse la locul său, să mănânce în tăcere, privind noaptea ce cădea, peisajul nins ce dispărea înghițit de umbre și peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
apropiere, unde se spălă cu chiu, cu vai și reuși să-și desprindă bandajul, ce părea că se făcuse una cu pielea lui. După patru zile, oricine ar fi îndrăznit să se aventureze în interiorul vechii biserici arse s-ar fi îngrozit văzând o fantomă înaltă, scheletică și șovăitoare, care își târa picioarele prin nava pustie, învingându-și oboseala și vărsăturile, hotărâtă, cu o voință supraomenească, să-și redobândească echilibrul și să revină la viață. Gacel Sayah știa că fiecare din acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]