2,094 matches
-
Kent par să fumeze oamenii cu ceva stare din țara aceea, mi-e greu să vă explic de ce... Geamantane burdușite, oameni transpirați, polițiști crunți, cu figuri de bătăuși, Înjurături cum nu-mi aminteam să fi existat altădată În această limbă... Înjurăturile Începeau, firește, după ce călătorul pleca de acolo cu valiza deschisă, cu săpunuri și spray-uri și țigări curgând din ghemotoacele de lenjerie. Am Înțeles pe urmă că se Întorceau cei care lucraseră cu contracte În țările arabe și controlul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tare bărbia. Fierbea. Turba. El, ditamai generalul, rătăcise singur ore în șir prin orașul adormit. Nu-și mai găsea locul. Nu mai avea stare. Vizitiul mâna caii de la acea troică improvizată, cu pocnete de bici și cu cele mai spurcate înjurături rusești și românești. Chiar el îl încuraja. Îi făcea bine să le audă. La un moment dat îi strigase să oprească. Coborâse și luase un pumn de castane coapte. Le luase cu mâna direct din tăvița sub care ardeau cărbunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
curgere de pietre prețioase se revărsă dintr-odată peste firul drumului în torente mocirloase. Chervanul tresărea, tremura, scârțâia, se smucea din toate încheieturile. Iancu se și vedea luat de puhoi, cu totul naufragiat. Doar pocnetele biciului pe spinările cailor și înjurăturile vizitiului îi mai dădeau o oarecare încurajare. Închise ochii. Se strădui să-și amintească niște versuri scrise cu câteva zile înainte de plecare. Le regăsi, dar le părăsi imediat. Acum i se păreau artificiale, lipsite de emoția aceea adevărată pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Înghioldea cu Naganul și mă tot davaià... Mi-am pierdut sărita și l-am băgat În mă-sa. Pe românește, se-nțelege. Dacă Hantătarov nu știa boabă românească, iar În rusește abia se ținea pe... picioarele lui strâmbe, de călăreț, Înjurăturile le știa, al naibii! Așa se-nvață limba rusă: Înjurând... Și cum cuvântul acela de rușine și de sărbătoare din Înjurătura noastră națională ne vine din slavă... - Nu-i sigur: se zice că exista În... ăsta, În substrat... - Unde altundeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-nțelege. Dacă Hantătarov nu știa boabă românească, iar În rusește abia se ținea pe... picioarele lui strâmbe, de călăreț, Înjurăturile le știa, al naibii! Așa se-nvață limba rusă: Înjurând... Și cum cuvântul acela de rușine și de sărbătoare din Înjurătura noastră națională ne vine din slavă... - Nu-i sigur: se zice că exista În... ăsta, În substrat... - Unde altundeva decât În sub...strat? Dar e sigur: tot cam pe-acolo-l au și Rușii și Polonezii - și l-a priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mâna Întinsă. Și-l Înjură. În românește și-n rusește, Îl ’izduiește dintr-una-n alta, Îl face porc și svoloci și mișel și hahol; și ceva de stuchin-sân Îi zice - asta, Moș Iacob mi-a spus că e cea mai cumplită Înjurătură la Ruși, dar eu nu Înțeleg: bine-bine, stuchitul nu-i frumos, ba chiar urât - Însă nici Înjurătură adevărată nu-i, apoi te stuchești pe tine (În sân), nu pe celălalt, În sfârla lui de porc. Tot bodogănindu-l pe șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și svoloci și mișel și hahol; și ceva de stuchin-sân Îi zice - asta, Moș Iacob mi-a spus că e cea mai cumplită Înjurătură la Ruși, dar eu nu Înțeleg: bine-bine, stuchitul nu-i frumos, ba chiar urât - Însă nici Înjurătură adevărată nu-i, apoi te stuchești pe tine (În sân), nu pe celălalt, În sfârla lui de porc. Tot bodogănindu-l pe șef - care nici nu-l ia În seamă - tata umple două stacane cu rachiu. Bea, fără să ciocnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
treabă. Cu căpacul căzut, neascultătorul. Am trecut dincoace, la noi, am urcat pe calidor. A trebuit să intru În casă - Moș Iacob se uita la mine... Dar ușa n-am Închis-o. Așa că am auzit cea mai lungă poezie de Înjurături; sau Înjurătură În versuri; mai degrabă: boscorodeală; și mai aproape: afuriseală - cu rimă și ritm. Un descântec de poloboc cu căpacul de sus Înghițit, ceva mai aprig rostit... Când butoiul-poloboc era Încheiat, adică și căpacul se afla la locul cuvenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
căpacul căzut, neascultătorul. Am trecut dincoace, la noi, am urcat pe calidor. A trebuit să intru În casă - Moș Iacob se uita la mine... Dar ușa n-am Închis-o. Așa că am auzit cea mai lungă poezie de Înjurături; sau Înjurătură În versuri; mai degrabă: boscorodeală; și mai aproape: afuriseală - cu rimă și ritm. Un descântec de poloboc cu căpacul de sus Înghițit, ceva mai aprig rostit... Când butoiul-poloboc era Încheiat, adică și căpacul se afla la locul cuvenit - dar Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai puteau să deschidă ambele portiere ale mașinii lor. — Fir-ar al dracului! a înjurat Fiona când oglinda laterală s-a lovit de jeep, iar ea a fost nevoită să iasă, din nou, de pe alee ca să repoziționeze mașina. Sperase că înjurătura a fost suficient de sonoră ca să-l trezească pe David, care sforăia zgomotos pe locul pasagerului după ce-și consumase propria greutate în bere la nunta lui Luca și Alison. Credeam că alcoolicii sunt anonimi, a remarcat Fiona cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-ți găsești o manieră de a te exprima fără să mai recurgi la blasfemii, a dojenit-o ea. Dacă te auzea micuța Milly? Noi trebuie să le servim drept exemplu celor tineri. Tentația de a-și extrage toate blasfemiile și înjurăturile din repertoriul cel vast și de a declama sus și tare era copleșitoare. Numai că Susan și-a amintit că, din când în când, avea nevoie de doamna Tufnel ca s-o supravegheze pe Milly în timp ce ea trebuia să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din ei, și nici eu, și nu e nimeni în jur pe o rază de o sută de kilometri, mi se pare că va trebui să... Se întrerupse brusc, pentru că i se aprinsese o luminiță în minte, și slobozi o înjurătură, care era, în același timp, un strigăt de bucurie. — Targuí-ul! Fir-ar să fie! Targuí-ul! Caporal! — Ordonați, dom’ sergent. — Nu mi-ai povestit despre un targuí care nu v-a lăsat să intrați în tabăra lui? Ți-l amintești? Caporalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
deși mugetul său putea fi considerat un protest în fața acelei nesfârșite întinderi de sare unde nu se zărea nici măcar un amărât de tufiș. — Hai, prostănacule! mormăi. Nu te opri! îi răspunse un nou muget, dar o smucitură bruscă și două înjurături îl făcură să se hotărască. înaintă zece metri și părea mai liniștit pe măsură ce crusta de sare era mai dură, până deveni un sol tare și sigur. Merseră apoi încet, mereu spre soarele ce se ascundea, iar când se înnoptă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tuși și în sfârșit se auzi clar glasul lui Malik-el-Haideri. — Vă aud, domnule locotenent. — Suntem în partea vestică a lacului și l-am localizat pe fugar. Vine spre noi, deși, din nenorocire, cred că ne-a văzut. Aproape că auzi înjurătura surdă a sergentului care, după o pauză, spuse: — Eu nu pot continua. Am găsit o cărare ca să coborâm, dar crusta nu suportă greutatea jeepului. — Nu văd altă soluție decât să înconjurăm sebhka și să așteptăm ca setea să-l oblige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
își dădea seama de asta. Fix la miezul nopții, cei patru oameni se întâlniră în jurul cămilei moarte; pentru nici unul nu era o surpriză că prada își luase zborul, și sergentul major Malik-el-Haideri profită de ocazie ca să sloboadă cele mai murdare înjurături din vocabularul lui cazon, blestemându-l pe targuí și blestemându-l, în trecere, mai insistent, și pe „tâmpitul de locotenențel“ care se lăsase înșelat ca un novice. Ce facem acum? întrebă descumpănit unul dintre soldați. Nu știu ce-o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să se întâmple? A plecat. Aveai vreo îndoială? — Și acum ce facem? Sergentul nu răspunse. Luase aparatul de radio și chema insistent. Domnule locotenent! Sunteți la aparat, domnule locotenent? După ce chemă de cinci ori fără să primească răspuns, slobozi o înjurătură și porni motorul: — La cât e de dobitoc, îl cred în stare să fi adormit... Haidem! Porni la drum cu hurducături, pe marginea salinei, spre nord-vest, și oamenii lui trebuiră să se țină de tot ce găsiră la îndemână ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o descriere a lui. — E înalt și slab. Ministrul rămase în așteptare și, cum locotenentul nu continua, insistă: — Și mai ce? — Nimic altceva, Excelență. E întotdeauna acoperit. Nu i se văd decât ochii, negri, și mâinile puternice... Ministrul trase o înjurătură: — Fir-ar al dracului să fie! exclamă, lovind cu creionul în masă. Ne luptăm cu o fantomă? înalt, slab, ochi negri, mâini puternice... Asta e tot ce știm despre omul care ține în șah armata, îl neliniștește pe președinte, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fereală. Ai fi zis că se păstrează pentru săptămânile schimbului trei, când își scotea pârleala dezlănțuindu-se ca un dirijor posedat de tumultul unei orchestre de spinări și creștete chiluge, încropind o simfonie sincopată de chiote și văicăreli amestecate cu înjurături și amenințări scrâșnite. N-ar fi stat ea în loc de poveștile de adormit copiii puse la cale de Milică și de Rafael. Bâta-i sfântă, drept pentru care, madam Ortansa i se dedica trup și suflet. Degeaba că altă dată Rafael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tulește, În picioarele goale pe pavelele late, strângând la piept un măr furat de pe cine știe ce tarabă; În bazarul postăvarilor, În interiorul unei dughene supraetajate, Încă se dispută o partidă de nard, la lumina unei lămpi cu ulei: două zaruri aruncate, o Înjurătură, un râs Înăbușit; sub arcada frânghierilor, un catârgiu se oprește lângă o fântână, lasă să-i curgă apa proaspătă În căușul palmelor Împreunate, apoi se apleacă, țuguindu-și buzele, ca pentru a săruta fruntea unui copil adormit; odată setea potolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Abu Taher a stârnit totul”, afirmă cu hotărâre un cronicar. Nu, lucrurile nu sunt atât de simple. E adevărat că, Într-o după-amiază de noiembrie, vechiul protector al lui Khayyam sosește pe neașteptate la Isfahan, cu femei și bagaje, Înșirând Înjurături și blesteme. De Îndată ce a trecut de Poarta Tirah, cere să fie condus la prietenul său, care Îl instalează În casa lui, bucuros să aibă, În sfârșit, prilejul de a-și dovedi recunoștința. Efuziunile obișnuite sunt rapid date la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
el odată, surprins. „Prea bine nu știu nici eu. Pe mine mă cheamă abia când vine momentul să se insulte. Atunci n-am încotro, stau și ascult. Până izbutesc să-i despart, am ocazia de cele mai multe ori să învăț niște înjurături nou-nouțe. Os de târfă, de pildă. Habar n-am ce înseamnă, dar așa îi zice Negreanu nevestei lui, când se îmbată. Sau cel puțin, simplu, târfă, cuvântul nu poate lipsi și el îl repetă cu un fel de plăcere, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de lifturi”, după care își vărsau năduful pe automobile, tramvaie, frigidere și așa mai departe. Era clar că, în statul nostru socialist, toate astea nu funcționau, iar dacă funcționau, erau exportate. Cine inventase mașinăriile acelea trebuie să fi uitat câte înjurături există în limba noastră. Țineam ușa de la balcon deschisă și ciuleam urechile. Dumnezeu, organele genitale ale femeii și diverse animale domestice pluteau prin aer, peste balustrada terasei și pătrundeau la noi în apartament, purtate de glasuri bărbătești viguroase. Și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ale revoluției noastre, acelea adaptate de Lenin. Când ieșeau din biroul tatei, oamenii înjurau din nou. De obicei înjurau fiindcă tata îi anunța că, între anumite ore, se vor opri curentul și apa și că vor urma scumpiri la încălzire. Înjurăturile rămâneau aceleași, însă erau mai puține și aruncate cumva în treacăt. Uneori, după ce toată lumea se întorsese acasă, se auzeau bătăi în ușa de la biroul tatei. Era sectoristul, care se interesa dacă tata e bine sănătos. Ceea ce dorea el să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
seara meciului, noi ședeam pe niște scaune pliante, așezate pe acoperișul lat și smolit și săream în sus de câte ori Rossi marca un gol în televizorul nostru. Aici pe acoperiș săream noi, pe alte acoperișuri, alții. Bărbații trăgeau și câte o înjurătură, ca atunci când veneau să-și plătească întreținerea, acum însă fără încrâncenare, lungind cuvintele și presărând printre ele comentarii și chiote. Păcat că nu era de față și profesoara noastră de istorie. Ar fi văzut cât e de frumos să bagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întoarcă pe dos toate buzunarele. Tata era cumplit de uituc. Când el nu găsea un lucru, venea rândul meu. Atunci trebuia să caut cu el împreună, deși uneori n-aveam nici un chef. Auzeam înjurând din dulap ori de sub pat și înjurăturile aveau glasul tatei. La intrarea în ambasadă, am fost lăsați înăuntru fără probleme. Se vede că ierburile bunicii și poza Madonnei începuseră deja să lucreze. Pe coridorul lung am văzut venind înspre noi un bărbat cu cămașa albă și mânecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]