6,541 matches
-
sau dimpotrivă pentru că gustați din plin clipa de față? Cred că În orice situație Îmi va fi frică de moarte, dar logic vorbind, cred că e mai ușor să mori cînd nu mai Întrevezi nici o bucurie. Ce vă supără la Înmormîntări? Faptul că mortul nu aude discursurile superbe care l-ar fi amuzat cînd mai era În viață. Dacă ați compătimit sau ați urît pe cineva și aflați că a murit, ce faceți cu ura sau cu compătimirea dumneavoastră față de acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să-l Întîmpine cu toată pompa cuvenită pe reprezentantul unei firme dintr-o țară vecină. Și toate aceste convoaie În așteptarea unui produs nedefinit care e pe drum, mereu pe drum - nu vă Înghesuiți, rîndul ăsta e format În ordinea Înmormîntărilor, zice un veteran ca să se bucure și ultimul care nu are acces nici la iluzie. Așteptăm deci, așteptăm În fața magazinelor, În stații, la autorități, la doctor, la casele de bilete, la pașapoarte, la toate ghișeele, la toate ușile, așteptăm ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fel. Nimeni nu s-a atins de el, așa că după-amiază ciorile bisericii începuseră deja să se înfrupte din carnea lui. Iar noi, copiii, am împușcat ciorile cu pistoalele de antrenament și le-am îngropat. Deci tot a avut parte de înmormântare. Așa am hotărât să mă fac preot. Sora a scos o bancnotă din portofel și i-a îndesat-o în palma ce se încălzea la soare. — Dați-i sfântul botez, dar îndurați-vă de noi, că ne grăbim. Nu avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
El. Iar în afară de Dumnezeu, s-a mai înțeles bine, în felul ei, și cu mine, cât a mai trăit. În acest context a și venit moartea să o ia. I-a eliberat sufletul de trupul uriaș în somn, iar la înmormântare n-a plâns nimeni, numai se minunau cu toții cât de mulți au venit. Cioclii au asudat din greu și, în afară de ei, aproape toată lumea a râs văzând un sicriu atât de mare. Doar mai târziu au început să amuțească când venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
anume că aveau voie să vină într-o casă atât de respectabilă ca a lor. Da, Iosif și Fratele, negustorul de vechituri, veneau într-adevăr la ei, oricât de mare rușine ar fi fost. Totuși ea s-a dus la înmormântarea lui, ba chiar a plâns, și tot ea a gătit cina. Nu era cușer, că la aia nu se pricepea, dar măcar și-a dat silința, săraca. Încerca deci să mă educe religios, dar am căzut la înțelegere că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
până acolo. Pășeam în ritmul fanfarei de la cafenea. Prin noroiul de primăvară. Dimineață. De la zoaia aceea imensă de zăpadă topită prin munți, care apoi irigă pământul patriei. Am reușit să încropim un fel de ceremonie, ceva între Vechiul, Noul Testament și înmormântarea militară. Cei câțiva care au venit își scoteau și-și puneau întruna pălăriile pe cap. Eram zăpăciți, pentru că nu ne-a învățat ceremonia dinainte. Singurul lucru clar era că crucea nu i se potrivea. Așa s-a priponit acolo singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de uniformă din atelierul lui Hárász. La ei în curte, în fața atelierului, erau trei modele de mormânt. De fapt, toate la fel. Și cum l-am ales și l-am achitat pe unul, am și început să mă pregătesc de înmormântarea următoare. Într-o bună zi a intrat în atelier un bătrân. Era desfășurată tocmai pânza cu Lacul la asfințit. S-a oprit în fața ei, o privea și bătea din picioare. Clătina din cap, dar n-a scos nici un cuvânt. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vede! A trăit ascuns la țară cincizeci de ani. Iar acum a venit, vesel, sănătos, asta e cel mai important. Nu e publicist, totuși nimeni nu va avea de ce să se plângă de el. M-am dus la el după înmormântare. Singura mea greșeală a fost că i-am oferit din prima o avere pentru tablourile acelea. Mai întâi m-a măsurat din priviri, apoi a izbucnit în râs. — Pe mine nu buzunarele dumitale mă interesează, ci chiloții. Restul nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de patru luni, numai funingine. Doar un nebun a putut face una ca asta. Îngrozitor. Știu exact ce simți. Barem de-ar fi dormit acasă domnul Vendel, dar nici măcar atâta. Cei de teapa lui scapă întotdeauna. L-ai cunoscut? — La înmormântare. E un tip înfiorător, nu-i așa? Ei bine, se spune că a făcut zilele astea o afacere uriașă. Nici nu-i pare rău. O să-și construiască o casă nouă, alături de dumneata. Vei avea un vecin pe cinste. — O să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
am continuat să simt mirosul acela în drum spre casă. Era genul ăla de miros pe care nu ai cum să-l uiți, care îți amintește de ceva sau de cineva, așa cum mirosul de flori îmi aduce mereu aminte de înmormântări. Nu știu ce-am învățat anul acela cu doamna Watkins, dar orice ar fi fost, nu prea era mare lucru și nu-mi plăcea deloc. Având trei clase în aceeași încăpere, nu putea petrece prea mult timp cu fiecare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nu poți să mergi niciodată în vizită, așa cum ar fi trebuit, sau să-i pui flori sau să știi că se odihnește în pace. Apoi mi-am imaginat cum arată tata acum când e mort. Am fost la o singură înmormântare în viața mea, iar respectivul arăta foarte alb. Pielea lui tata era roșie și unsuroasă și nu mă puteam gândi la el alb și făinos. În spatele casei puteam să văd locul unde tata încercase să crească niște chestii, locul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la noaptea aceea de la casele noi și mă întrebam ce face ea acum și unde era. Dar în tot acel timp continua să-mi fie frică și mă gândeam ce o să mai fac de-acum încolo. Ce voi face în privința înmormântării mamei? Nu știam unde să-i scriu lui tanti Mae. Ea mi-ar fi spus ce să fac, dar nu știam cum să dau de ea. Și mă întrebam cât trebuie să coste să îngropi pe cineva. Nu prea aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe Nunu. Apoi ne-am întâlnit toți trei. Simon m-a cerut în căsătorie fără să-i pese de Nunu. După aceea, fără să știe ce spune, a plănuit o călătorie pentru toți trei în Franța. În timp ce noi fuseserăm la înmormântare, Simon călătorise în Delta Dunării ca să observe păsările. Făcuse observații despre viața lor, zborul și despre penele lor principale. Se gândise să scrie o carte, o istorie a păsărilor din deltă. Cu toate că venise în țară cu alte planuri. Delta Dunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din nou. Dar treptat își dădu seama că nu era decât vocea Hannei, sora lui. Cuvintele erau familiare răsfățuri. - Acum o ai numai pe Tamara, nebunule! Invit-o acasă, ia-o de nevastă! Repede, înainte ca să înceapă să miroasă a înmormântare la tine acasă! Ajuns la sinagogă, Feifel căută în zadar chipul Tamarei. Nici urmă de ea. Un cunoscut, medic bogat, vânător de fuste, îi șopti la ureche, așezându-se lângă el: - O cauți pe Tamara? Feifel dădu din cap. - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
toiagului lui Calistrat. Unde Dumnezeu să mai căutăm? șopti Cristian. N-ar fi bine să vorbim cu tata? Cine știe, s-ar putea să aflăm de la el ceva. Nu uita că el s-a ocupat și de anchetă și de înmormântare. Nu știu ce să spun. Crezi că e bine să-l implicăm pe el? Mi-l amintesc foarte reticent la tot ce privește anchetele mele. Dacă lui i-a intrat în cap că este vorba de o sinucidere, pentru nimic în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mulți dintre cei considerați sănătoși la minte erau mai plecați de acasă decât el. Pur și simplu așa era el, mai nonconformist și mai direct. Și apoi, primăria noastră e săracă. N-am putut face mare lucru, a fost o înmormântare modestă dar să știi că m-am îngrijit ca totul să fie făcut așa cum trebuie ca să nu se iște vorbe mai târziu. Nu asta am întrebat, rosti Cristian încet, voiam să știu cum l-ați îngropat. Păi, tocmai ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tradiția! Sunt convins de acest lucru. Vreau numai să-mi povestești niște detalii. Șeful poliției tot nu pricepea de ce ginerele său este interesat de aceste amănunte. Era adevărat că se îngrijise de petrecerea pe ultimul drum al lui Calistrat, dar înmormântarea bătrânului nu reprezentase pentru el nimic altceva decât o operațiune de rutină. Se simțise într-un fel obligat să se ocupe de funeralii deoarece știa de legătura acestuia cu ginerele său, însă nimic mai mult. Cum l-ați îmbrăcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ruină, părăsit de ai săi, aducînd cu o ditamai epava care eșuase la apă mică. „Fii fără grijă“, Îngăima Bandura, „nici o altă curvă din lume n-o să fie mai duios jelită ca tine... Și nici o alta n-o să aibă o Înmormîntare mai cu pompă ca tine...“ Pentru Înmormîntarea Marietei au fost pustiite nu știu cîte sere de flori și devastate grădinile mahalalelor, că toată noaptea lătraseră cîinii, tot chemîndu-se Între ei dobermani cu cîini-lupi, Îndîrjiți În zgardele lor aidoma unor coroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o ditamai epava care eșuase la apă mică. „Fii fără grijă“, Îngăima Bandura, „nici o altă curvă din lume n-o să fie mai duios jelită ca tine... Și nici o alta n-o să aibă o Înmormîntare mai cu pompă ca tine...“ Pentru Înmormîntarea Marietei au fost pustiite nu știu cîte sere de flori și devastate grădinile mahalalelor, că toată noaptea lătraseră cîinii, tot chemîndu-se Între ei dobermani cu cîini-lupi, Îndîrjiți În zgardele lor aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o clipă Îi apăru În minte zîmbetul ei, umbra chipului ei, ca apoi să i se șteargă brusc. „Fii fără grijă“, zicea Bandura, „nici o altă domnișoară de familie bună n-a fost mai duios jelită și n-a avut o Înmormîntare mai cu pompă decît tine“. ENCICLOPEDIA MORȚILOR (O viață de om) Lui M. Anul trecut, după cum știți, am făcut o călătorie În Suedia, la invitația Institutului de cercetări teatrale. O oarecare doamnă Johanson, Cristina Johanson, mi-a fost călăuză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe la care trecea dimineața la o plăcintă caldă, și al unui oarecare Krtinić care l-a trișat la cărți. Urma o listă cu filmele și meciurile văzute de el, cu datele excursiilor de la Avala și Kosmaj 1, cu nunțile și Înmormîntările la care fusese prezent, cu numele străzilor pe care locuise: Cetinska, Împărăteasa Milica, Gavrilo Princip, Regele Petru I, Prințul Miloš, Požeška, Kamenička, Brankova; numele autorilor de manuale, de geografie, de geometrie și planimetrie, titlurile unor cărți Îndrăgite de el: Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că el Își presimțea excrescența dubioasă În adîncul măruntaielor și că bănuia, poate chiar avea certitudinea, că În pîntece Îi Înflorea, ca dintr-un bulb, o necunoscută plantă otrăvitoare. Enciclopedia, Într-unul din paragrafele finale, relatează și despre desfășurarea ceremonialului Înmormîntării, numele preoților care i-au cîntat Prohodul, descrierea coroanelor, lista celor care l-au Însoțit de la capelă, numărul lumînărilor aprinse pentru sufletul lui, textul ferparului din Politika. Discursul ținut de Nikola Bešević, vechiul lui coleg de la Direcția de cadastre („Tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
au dus la apariția unor noi culte, având punctul de plecare în adorarea Soarelui, legate de fertilitatea pământului, animalelor și oamenilor, concepte care primesc o înfățișare materială - idoli antropomorfi, adorați în sanctuare. De asemenea, se modifică ritul și ritualurile de înmormântare, se trece la ritul de inhumație cu ofrande: vase, unelte, podoabe, statuete din lut ars etc.24 Neoliticul reprezintă o „revoluție” în modul de viață al comunităților preistorice. Acestea trec de la stadiul seminomad la cel sedentar, amenajând așezări 28 agrare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai bine cunoscute pentru a doua jumătate a secolului al XVIII-lea: plata pentru serviciile religioase, calculată pe an și plătită în sferturi, la trimestru, zile (1-2) de clacă pe pământul preotului, plata în bani sau natură a botezului, cununiei, înmormântării, la marile sărbători, când se mergea la fiecare casă (Nașterea Domnului, Botezul Domnului, la Paști), când primea pâine, fructe, un caier de in sau cânepă (tort). Așa cum îi găsim în recensământul rusescă din 1774, popii nu plăteau bir, fiind scutiți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
până astăzi amintescă de vechi obiceiuri și practici de sfidare a morții, de primire cu bucurie și de împăcare cu moartea. Familia îndoliată (se îmbracă în negru, se lasă părul despletit, bărbații își lasă barbă) trebuie să se pregătească de înmormântare. Mai întâi mortul este spălat, bărbierit, dichisit, îmbrăcat cu haine curate, noi, încălțat cu încălțămintea potrivită, lângă cap și se așează căciula, se așează direct în sicriu sau pe o masă; și se aprind două sfeșnice cu o lumânare și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]