1,466 matches
-
la numai vârsta de 60 de ani)... Alături de articole ca cele amintite, se publicau și alte materiale de interes: „Plantați pomi” de C. Tașcă, șeful pepenierei Merișani - Argeș și avea alăturat titlului următoarele: ... „și nu uitați de grădinița de flori”,, înnobilate de ilustrata unor trandafiri. Lor li se adăuga cele „12 porunci de răsădire a pomilor roditori”, emise de M. Mitrafanovici de la Horticola Bucovina: „rătează venele rădăcinilor cu un cuțit ascuțit; unge rădăcinile cu un cir făcut din lut galben și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
culturală și să pătrundă „în publicul românesc gustul pentru lucrări literare românești de valoare; emanciparea de sub influențele străine.” În Junimea literară nr.2, G. Tofan, fie și ca simplu colaborator atunci, spunea: „noi nu reprezentăm numai arta, frumosul menit a înnobila sufletul omenesc și în a ne ridica în sferele luminoase, noi reprezentăm și ideea națională. Noi tindem ca fiecare român să fie conștient de bunurile ideale ale națiunii sale, să le stimeze - fără a disprețui pe cele străine, căci ca să
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
neliniștitor în analiza unui asemenea vocabular războinic, care poate calchia terminologia unor structuri feudale iraniene (parte sau sasanide). Asocierea însă, ca aură mitică, cu o întreagă ideologie a celui de-al Treilea Reich, pe care tocmai prestanța celei dintâi o înnobila, a făcut îndoielnice asemenea cercetări. La Eliade există un anumit interes pentru această arie morfologică, folclorul cabirilor, al călușarilor și mitologia războinicului, dar el se manifestă mai ales după război 1. Iar acei topoi care ar fi putut fuziona cu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în fața orgii sale; un cap al lui Crist executat de sculptorul Michel Ciry, cu dedicație. Tot aici, se află un mare dulap în care stăpânul casei își rânduia manuscrisele, colecțiile ziarului l’Express ș.a.m.d. Scrutez acele interioare venerabile, înnobilate de prezența unui spirit ales, și mă gândesc la valoarea unei existențe umane perpetuate în obiectele ce i-au stat în preajmă. Gândul acesta are ceva anihilant în el pentru un om care le privește după mulți ani de la dispariția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
exotice. Impactul cu realitatea este de regulă frustrant, pentru că dezgolește contururile reale, finite, ale toposului visat, pe care nu le mai poți dilua și extinde fără a te situa pe un teren fals, într-un fel de impostură sentimentală. Imaginația înnobilează ignoranța, dar nu o mai absolvă atunci când își pierde inocența. La Catedrala Sacré-Coeur, albă și impresionantă în monumentalitatea ei, rămânem câteva minute absorbiți de uimitoarea panoramă a Parisului. Culoarea galben-maro a peisajului urban din fața noastră, contopindu-se la orizont cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care le „îmbătrânea” subit. Desigur, se poate și ca la Riga, dar se cam pierde transcendența. Sala oaspeților este enormă, cu coloane aurite și o întreagă colecție de tablouri - portrete de duci și regi. Toată lumea din Est sare să se înnobileze, să-și „dezgroape” aristocrații: moștenirea simbolică este foarte importantă într-un scenariu de legitimare. Primarul, Andris Argalis, nu ține speech-uri, ci preferă să dea mâna cu oaspeții. E îmbrăcat elegant și are prinsă la piept o broșă cu stema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dragoste între această soră și locotenentul de grăniceri sau altcineva. Gelozia vameșiții. Teoria ei că dragostea unei fete mari e un fleac. Chinurile pe care le îndură fata, așa de mari, încât deși nu e un suflet ales, totuși se înnobilează prin suferință. Ura primarului asupra bătrânului înțelept, care necontenit i se pune înnainte. Pune pe niște ticăloși, niște Țigani, să-l bată. Din bătae i se trage moartea. Da pândarul Halmului simte, iar primarul caută cu orice preț să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noștri violoniști cu renume mondial, George Enescu, a spus la o adunare de intelectuali când i s-a dat cuvântul: Aș prefera să cânt în loc să vorbesc. Cuvintele acestea mai fuseseră spuse cândva de un umil lăutar țigan. Enescu l-a înnobilat. Aș putea să spun și eu astă-sară că aș prefera să-mi citiți unele din cărțile mele, care au început a se tipări în traduceri rusești. Prefer să scriu în loc să vorbesc; sunt mai mult scriitor decât orator. În aceste cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
insule, folosind zona Pinar del Rio ca bază de aprovizionare și atac. Câțiva ani a adus sclavi din Guineea, pe care-i schimba pentru aur, perle, zahăr, piei. Întors în Anglia a fost primit triumfal de către regină, care l-a înnobilat. Pe "scutul" noului "Sir" figurau câte-va monede de aur și... un cap de negru! I-a continuat în "meserie" fiul, Richard Hawkins, care la 1586 conduce un atac împotriva provinciei cubaneze Oriente. Timp de 3 decenii, între 1565-1595, mările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
3 nave, străbate strâmtoarea Magellan, atacând portul Valparaiso. Fă-când ocolul Africii, ajunge în septembrie 1580 în Anglia, cu o bogată încărcătură de aur, argint, pietre prețioase și mirodenii. A fost aclamat ca primul englez care a făcut ocolul lumii, fiind înnobilat, numit viceamiral, ales primar la Plymouth și membru al Parlamentului. Nu se cunoaște să fi atacat vreodată Cuba, a amenințat Insula, a blocat portul, dar n-a atacat Havana. A sfârșit mai puțin glorios, la un asalt la San Juan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sabiei nu te poți opune cu flori de crin. * Dacă mă ataci, nu-mi cere să fiu slab. * În casa mea, sunt mai puternic decât năvălitorul. * Disciplina este un exercițiu intelectual, nu o instrucție cazonă. * Arta nu decorează existența, o înnobilează. * Frumosul te încântă numai dacă te frământă. * Floarea nu este un obiect, ci o operă. * Nu-mi pare rău că voi muri, dar regret că nu voi mai putea trăi. * Întregul nu se poare reface din bucăți. * Doar aparent jumătățile
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
nobiliar în această cultură și, într-o ierarhie virtuală, a fost și este mai mult decât o instituție, a fost și trebuie să rămână o demnitate a culturii românești. La aniversare, îi urez să-și continue acest destin care o înnobilează. Constantin Romanescu Iași, septembrie 2009 MEDICINA ANCESTRALĂ ÎN SPAȚIILE ETNOGEOGRAFICE ALE MOLDOVEI. DESPRE UNELE IPOTEZE Un număr important de piese descoperite în zona Cucuteni care se întinde pe o suprafață considerabilă, pe întinderea Moldovei și Basarabiei atestă existența unor preocupări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a mii de evrei care agonizau în macabrele trenuri ale morții, eliberându-i cu un curaj temerar. Jules Nițulescu ar trebui să constituie subiectul unei monografii, în acești ani, când U.M.F. Iași trebuie să-și strângă eroii care i-au înnobilat istoria. ION ENESCU (1884-1972) Unul dintre creatorii școlii românești moderne de cardiologie, Ion Enescu, a fost profesor de medicină internă la Facultatea de Medicină din Iași clinica terapeutică, începând din 1927. Și-a continuat, apoi, activitatea în cadrul Institutului de Medicină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pentru studenți, o probă de confirmare a calităților profesionale ale viitorilor medici. * Referindu-ne le perioada menționată, se impune să-l evoc pe Francisc Rainer, mare anatomist, cu vederi originale, cu o filozofie și cultură cu totul remarcabile, care a înnobilat anatomia ieșeană în perioada 1913-1920. Francisc Rainer (1874-1944), născut în Bucovina (Rehozna), a urmat cursurile secundare și Facultatea de Medicină din București. Încă din timpul studiilor se remarcă în laboratoarele profesorului Obregia și în cel al prof. Babeș. A lucrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
un institut de cercetări, la Paris, și altă dată, în alte institute occidentale, astfel de relații între cercetător și obiectul cercetat. Duca era un "modern".) Am constatat în notele profesorului Duca aceeași "slăbiciune", același "viciu" al cercetătorului, viciu care îl înnobilează. Poate că este interesant să reproduc astfel de aforisme ale omului de știință care a fost Mihai Duca: "Sunt interesat de studiul virusului gripal care este o lichea: se schimbă cum îi bate vântul...". Sau: "Virusul rabic este un exemplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cu relativ puținele lui publicații, s-a impus ca o autoritate universală în limfogranulomatoză, poliomielită, rabia experimentală, aparatul reticular Golgi. Toate acestea constituie contribuții la elucidarea a ceea ce denumim, pompos, templul medicinii; dar contribuțiile lui Țupa ca excelent model uman înnobilează și ele acest templu. Toate generațiile anilor la care m-am referit și-l amintesc pe decanul Țupa în mijlocul miilor de studenți asediați în cetatea de ziduri a facultății. Erau mii de tineri în acel spațiu îngust, același care este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
gândire strategică capabil a se desfășura autoritar pe coordonate istorice, diplomatice, socio-culturale ș.a., asumându-și rolul de exponent al conștiinței naționale a timpului său, având astfel calitatea de "educator al neamului" cum zicea Simion Mehedinți, atent la tot ce putea înnobila sau compromite destinul demn al statului român modern (securitatea și siguranța națională), găsindu-și identitatea între țările moderne ale Europei. E un studiu temeinic, autorul dovedind nu numai o profundă cunoaștere a publicisticii eminesciene dar și a contextului istoric și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
slovele vechimii [...]. Îmbinarea galbenele file cheamă lângă ea, printr-o asociere firească, alta, la fel de "eminesciană", strecurată într-o antologie de portrete din Epigonii: "mucedele pagini stau domniile române" [...] reabilitarea stilistică a unui epitet (muced) ce stârnește, îndeobște, reprezentări dezagreabile este înnobilat, în Epigonii, datorită alianțelor contextuale în care este prins". Ș.a.m.d. Discursul analitic de acest fel trădează plăcerea unei cozerii culturale implicate pe care Gh. I. Tohăneanu o întreține cu finețe și provocatoare trimitere la un enciclopedism de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și, astfel, apare, firesc, concluzia că niciunul nu știe să iubească. Acest lucru nu înseamnă că ei nu iubesc, dar fiecare în felul său și, numai la câțiva le este dat să se ridice până la adevărata iubire, care înfrumusețează și înnobilează nu numai pe cel care iubește, ci și pe cel care este iubit. Atâta timp cât binele și iubirea nu unesc pe fiecare cu fiecare, este imposibil să găsești o unitate etică stabilă între „eu” și „ceilalți”. De aceea, Cehov nu încetează
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
de curse" (citat de Searle 1987: 21). Acest cerc includea pe baronul de presă Alfred Harmsworth, despre care se spunea că ar fi fost generos cu una din amantele Regelui, doamna Keppel, pe care Balfour, sub presiune din partea Regelui, a înnobilat-o în 1905. La acea vreme, responsabilul cu disciplina, Acland-Hood, făcuse o remarcă personală: evident că Regele intenționează să îi confere lui Harmsworth demnitatea de Pair. Dacă nu o obține acum, o va obține când [Campbell-Bannerman] își va face pairii
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Croft, membru al Parlamentului, a vorbit plin de dezgust despre înnobilarea oamenilor care ,,ar fi fost excluși din orice club londonez respectabil". Într-adevăr, în unele din aceste cluburi se dezvoltase tradiția ca membrii să îi felicite pe membrii proaspăt înnobilați fredonând interpretări extrem de ironice ale cântecului ,,Lloyd George îl știa pe tata" pe muzica imnului ,,Înainte, soldați creștini". Comedienii de music hall au poreclit Ordinul Imperiului Britanic (OCE Order of the British Empire), creat în primul rând pentru a conștientiza
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
numeroase angajamente luate față de sponsori de-a lungul decadei precedente au fost în mod inevitabil retrase. Lista distincțiilor cu ocazia zilei de naștere a Regelui (King's Birthday Honours List) din 1916, care, în ciuda puternicei opoziții din partea Regelui, l-a înnobilat pe Max Aitken, presupus escroc, prietenul, sponsorul și asociatul de afaceri al lui Law (ulterior și al lui Lloyd George), posesorul canadian al ziarului Daily Express, a atras numeroase critici politice, nu în ultimul rând din partea Înaltului Comisar canadian, care
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
de proteze! După mai multe încercări de evadare din prizonierat, în cele din urmă pilotul este dus la fortăreața de la Colditz, de unde va fi eliberat de americani în 1945. Adevărat simbol al mândriei și tenacității britanice, Douglas Bader a fost înnobilat de regina Elisabeta a II-a în 1976 pentru meritele sale militare ieșite din comun. Pierre Bourgoin Ciungul De această dată nu mai este vorba despre un pilot, ci despre un ofițer parașutist, specializat în misiuni de comando. Colonelul francez
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
precum și calitatea evenimentului crește, ne dă speranțe că nu peste mult timp și spectatorii cei mai puțin sensibili la fenomenul cultural vor simți nevoia binefăcătoarei muzici. Când omul lasă grijile zilnice ca să-și focalizeze atenția spre o manifestare culturală, se înnobilează sufletește permanent câte puțin. Se știe că, dintre toate artele, muzica este cea care poate crea cel mai ușor un confort spiritual și stimulează totdeauna energii nebănuite. Așadar, crezul pe care l-a slujit cu dăruire George Enescu convins că
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
a subliniat că fără Mihai Constantinescu și colaboratorii săi, ministerul Culturii nu ar fi putut înregistra o reușită de o asemenea Ținută, cum deja se conturează. Poate că acest miracol cultural, care situează România în prim-planul evenimentelor spirituale ce înnobilează un popor, va reuși să o salveze. În acest context, aș vrea să punctez una din impresiile că Dumnezeu ne-a dat mereu la timp ce ne trebuie, dar noi ne pierdem în aparențe și omitem esențialul. Poate va părea
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]