1,362 matches
-
sau de simplu proiect [s.n.]3. Sensul autentic al acestor remarci poate fi recuperat, daca acceptăm premisele epistemologice formulate de Henri Bergson în "Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței" (1888). În experiența cotidiană, comentează el, percepția, condiționată social, este adânc înrădăcinată în cerințele acțiunii practice, ceea ce înseamnă că simțurile noastre golesc materia de calitățile ei concrete și selecționează doar ceea ce este util, clasificabil, si poate fi inclus, prin intermediul limbajului, într-un sistem de concepte. Cu alte cuvinte, "[n]ous tendons instinctivement
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de cercetările Comisiei Parlamentare constituite în 1993-1994 pentru a încerca o primă elucidare politică a evenimentelor din decembrie 1989, precum și de anchetele Parchetului și de procesele generalilor care au comandat represiunea la Timișoara și Cluj, ea continuă să fie adânc înrădăcinată în conștiința colectivă și poate fi lesne resuscitată intermitent, mai ales de Ion Iliescu și de apropiații lui. Începând cu momentul declarării stării de urgență, revolta se extinde fulgerător în întreaga țară. Evenimentele care până atunci se succedaseră relativ linear
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
să despartă România de țările Europei Centrale în procesul de integrare euroatlantică și europeană. Acest decalaj nu este însă neapărat atât de "istoric" pe cât se obișnuiește să se considere. Departe de a fi, în esența ei măcar, rodul unei fatalități înrădăcinate în trecutul îndepărtat, această veșnică întârziere a cărei percepție grevează masiv și asupra românilor, și asupra acceptării României atât în mediile politice, cât și în opinia publică internațională reprezintă rezultatul unor opțiuni politice deliberate ale echipelor care s-au succedat
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
suportate de investigații arheologice și lingvistice. Conștiința istorică românească a fost configurată prin extrapolarea imaginativă pe baza elementelor factuale, mult dincolo de parametri setați de standardele metodologice ale cercetării științifice. Națiunea română, ca de altfel majoritatea națiunilor moderne, este produsul ficționalizării înrădăcinate istoric. Ceea ce face ca memoria colectivă, ca bază a conștiinței de sine, să fie necesară identității naționale. Conștiința de sine a colectivității se cristalizează progresiv pe măsură ce memoria istorică este articulată prin descoperiri imaginative ale trecutului. Din aceste motive, drumul spre
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cel de casă, acolo au rămas" (Micu, 1995, p. 42). Nici chiar confruntați cu valurile de popoare "barbare" care năvăleau furibund în cascade interminabile în Dacia romană nu avea să îi miște pe coloniștii aduși de Traian care s-au înrădăcinat în pământul dacic: "colonii romani [...] pururea au rămas în Dachiia" (Micu, 1995, p. 47). Astfel este formulată teza continuității romane la nord de Dunăre, care va dobândi statutul de axiomă istoriografică și adevăr sacrosanct în conștiința colectivă românească. Identitatea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ieșire din paradigma provincialismului regional. Eforturile sale s-au înnodat, pe de o parte, în matricea intelectuală și istoriografică a Școlii Ardelene, iar la celălalt capăt, de militantismul mesianic al romanticilor pașoptiști. Florian Aaron, în Idee repede, chiar dacă este încă înrădăcinat în paradigma Școlii Ardelene, reprezintă totuși placa turnantă înspre romantismul pașoptist. Dislocarea completă din cadrul latinist al Școlii Ardelene este opera lui Kogălniceanu, care prin Cuvânt pentru deschiderea cursului de Istorie Națională în Academia Mihăileană din 1843 a rostit discursul manifest
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
importantă este sublinierea unei alte dimensiuni a continuității - permanența politică a statalității române. Semnalată de L. Boia (1997), "ceea ce îi complexează pe români este lipsa, timp de o mie de ani, a unui stat românesc, este lipsa unei tradiții politice înrădăcinate în timp, comparabilă cu a națiunilor vecine" (p. 138). Evident, acest deficit al organizării statale, această discontinuitate marcantă a statalității românești, a bântuit frenetic conștiința istorică românească. Împotriva conștiinței acestei discontinuități istorice pe plan politic a statului românilor, Albineț prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
modelul german, de inspirație herderiană, este fundat pe principiul apartenenței fatale în organismul națiunii. Ca ultimă remarcă asupra acestei noțiuni de naționalism etnic herderian pe care o contrastăm concepției renaniene a naționalismului civic, se impune menționarea faptului că ea este înrădăcinată doar parțial în scrierile lui Herder. Am comite o impardonabilă injustiție intelectuală dacă nu am pronunța, în compania nominală a lui Herder, numele lui J.G. Fichte și al lui W. von Humboldt ca artizani ai concepției romantice a naționalismului german
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de trupă și școlilor militare". Partea întâi, ce stă sub semnul tripticului ideologic Naționalism-Patriotism-Militarism, așază bazale teoretice printr-o expoziție de concepte elementare care vor fi ulterior mobilizate întru croirea antropologică a Românului patriot. Națiunea este, pe de o parte, înrădăcinată biologic, arătându-i-se evoluția pe filiera Rasse-Ginți-Națiuni în care s-au precizat gradual în decursul timpului deosebirile inițiale dintre oameni (pp. 7-9). Pe de altă parte, națiunea este nu doar un organism colective evoluat istoric, ci și o realitate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
putem întreba intrigați. Pe lângă iubirea totală a patriei ("Să ne clădim altar în suflet pentru iubirea de Patrie și să închinăm acestui altar tot sufletul, toată viața și tot focul nostru patriotic"), în capul listei este așezat imperativul "Să ne înrădăcinăm în suflet ura neîmpăcată contra dușmanilor Patriei; să ne plămădim dorința pătimașe de a-i sfărâma și ai îngenunchia la picioarele noastre" (p. 56). Narcisismul eului național merge mână în mână cu pedagogia urii celuilalt antinațional. Programul educațional predat în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unde se urmează ritmic dealurile încrederii și văile resignării" (p. 255). Prin această teorie a apriorismului românesc codificat într-o matrice stilistică autohtonă care se încrustrează indelebil în orice suflare culturală a geniului etnic, Blaga elaborează un foarte puternic argument, înrădăcinat într-un sistem metafizic de o robustețe geometrică, în favoarea permanenței ontologice a românismului în spațiul mioritic. Venerabila teză a continuității românești își găsește în metafizica blagiană a românismului aprioric desăvârșirea stilistică. Cuplată cu ideea la fel de tare a "unității stilistice" a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
despre naționalitate, adversă și chiar iconoclastă la adresa identității naționale românești constituită în decursul secolului precedent. 3.4.3. Concepția despre naționalitate Istoria românească, din 1848 și până după cel de-al Doilea Război Mondial, a evoluat sub semnul ideii naționale. Înrădăcinată în mișcarea revoluționară inițiată de cultura pașoptistă, doctrina naționalistă a asigurat forța de propulsie ideologică din spatele construirii statului național unitar român. Am urmărit, în capitolele anterioare, cum, pe durata secolului naționalist al istoriei românești (1848-1947), ideea națională a suferit o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
presupusă de tracism, de indigenizare și de antichizare a trecutului românesc prin ancorarea sa și mai adâncă în istorie, este vizibilă și în discursul didactic al manualelor de istorie. În Istoria antică și medie a României (sic!), originea românilor este înrădăcinată în traci: în traci "trebuie să-i vedem pe cei mai îndepărtați strămoși direcți ai poporului nostru" (Daicoviciu et al., 1984, p. 22). Nici sugestia măreției civilizației traco-dace nu a rămas nefructificată didactic. Programul... a evidențiat "procesul de înrîurire reciprocă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
voturi. Ion Iliescu, candidatul FDSN, și-a prelungit cariera prezidențială cu un al doilea mandat, câștigând în turul al doilea, în fața lui Emil Constantinescu, cu 61,43 la sută din numărul de voturi. Rezultatele alegerilor consfințeau dominația elementelor politice reziduale înrădăcinate în PCR, care prin politicile lor conservatoare au păstrat cvasi-intactă moștenirea comunistă. România rămânea sub zodia trecutului, umbra comunismului întinzându-se asupra prezentului. Cartea analistului politic T. Gallagher (2004), intitulată fără mănuși Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
postcomunismului în România" (Gross și Tismăneanu, 2005) prinde contur doar în urma integrării în UE. Formal, dubla integrarea occidentală a României consfințește sfârșitul tranziției și finalul postcomunismului, însă fondul mentalitar în care sunt aglutinate habitusuri politice, practici sociale și atitudini ataviste înrădăcinate în comunism rămâne încă unul ancorat în spațiul postcomunismului. Puternica nostalgie populară după comunism, o perioadă după care sondajele de opinie publică arată că jumătate din populației încă tânjește retrospectiv, certifică ideea că, în fond, postcomunismul românesc se prelungește în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
căreia ființarea românească nu poate avea loc decât ca ființare ortodoxă, iar a fi român însemna a fi ortodox. Biserica Ortodoxă Română este reinvestită, după mai bine de cincizeci de ani, cu rolul de depozitară a tradiției și spiritualității românești: "Înrădăcinată în ființa poporului pe care l-a slujit, Biserica a avut în Evul Mediu un important rol în domeniile vieții sociale, juridice și culturale a Țărilor Române" (Scurtu et al., 1999, p. 30). Credința creștin-răsăriteană constituie astfel principiul spiritual al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
limite incluse. Aspirând la integrarea europeană, statul național român și-a instrumentalizat, încă o dată, memoria istorică în scopul facilitării acestui proiect politic. Chiar dacă s-a marșat pe dimensiunea europeană a istoriei românilor, statul român a urmărit să rămână totuși ferm înrădăcinat în ideea națională. Noul program ideologic proiectat de autoritățile statale românești a urmărit un scop dual: crearea supra-categoriei identității europene în același timp în care se consolida categoria de bază a identității naționale. Discursurile care au depășit limita critică trasată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se autosupun în vederea reconcilierii prezentului cu trecutul. Regretul a fost instituit astfel ca principiu politic al noii etici europene a memoriei (Olick și Coughlin, 2003, p. 38). Proiectul politic al Uniunii Europene își construiește propria sa identitate și memorie continentală, înrădăcinate în baza unor "relații postnaționale cu trecutul" definite pe două coordonate centrale: i) prima vizează conținutul experiențial al memoriei, centrată fiind pe comemorarea unei moșteniri comune a europenilor. Ceea ce particularizează memoria europeană postnaționalistă de memoriile tradiționale ale statelor naționale este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la suflet dar săracă și torturată de conștiința destinului advers al neamului Eminovicenilor în general: „pentru noi binele nu-i destinat”, cum scrie ea la 24 august 1887, sau: „Loviturile nenorocite ce totdeauna au persecutat toată familia noastră ne-a înrădăcinat pesimismul cel mai nemărginit, fără remediu și fără vindecări”, 2 august 1887, etc. Această adevărată Antigonă care a fost Hanrieta pe lângă fratele ei este în același timp personaj și actor de tragedie, își cunoaște și își plânge destinul dar și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pe atunci era mai tânăr decât sunt eu azi. Judecă, scumpă mamă, la ce etate îl turmenta Mi./ cle/, că el pentru hatârul ei s-a fotografiat. Iată de ce el o iubește cu fidelitate, pentru că ea a știut cum să înrădăcineze dragostea în inima lui...” (10 noiembrie 1888). Acesta este unul dintre adevărurile incomode ce stau ascunse cu grijă în relația dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle. Rezultă că cei doi se cunoșteau de prin 1868-1869, din fragedă tinerețe nu din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Cuvântul înainte“ rezultatul la care a ajuns - nu există obiective legitime ale unei cercetări filozofice distincte de activitatea științifică propriu-zisă - drept ceva „intangibil și definitiv“. El era, desigur, conștient că încrederea în posibilitatea de a formula teze filozofice este adânc înrădăcinată în mintea omului modern cultivat. De aceea ea nu va putea fi înlăturată dintr-odată. Tot ceea ce se poate face este a-l ajuta pe cel care formulează teze filozofice să vadă că acestea nu sunt propoziții. 6.53: „Metoda
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
noțiune generală. Această tendință este favorizată de particularități ale acelui sistem de semne care este limbajul articulat. Ea este accentuată prin preocupările metafizice, iar în societățile moderne prin influența crescândă a gândirii științifice și a învățământului științific. „Există o tendință, înrădăcinată în formele noastre obișnuite de exprimare, de a gândi că omul care a învățat să înțeleagă un termen general, să zicem termenul «frunză», a ajuns prin aceasta să aibă un fel de imagine generală a frunzei, în opoziție cu imaginile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
filozofie ar trebui să le citească; cele care tratează despre etică și politică în albastru și nimeni nu ar trebui să aibă voie să le citească.“38 Lui Wittgenstein, creațiile culturale, ca și viața spirituală a indivizilor, îi apăreau profund înrădăcinate în anumite forme de viață, în structurile unei comunități istorice. El însuși se simțea acasă doar în lumea culturii vieneze a tinereții sale. Invoca aprobativ teza lui Oswald Spengler că ceea ce caracterizează o cultură, în perioada de înflorire, este unitatea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
punct de vedere istoric-apocrif, lângă orașul Luteția se afla un centru religios, pe care era construit un templu al zeiței Is, al cărei nume în greaca veche este Isis. Iulian Apostatul, ultimul mare împărat roman păgân, în încercarea de a înrădăcina acest cult, a numit orașul Luteția - Par Is care poate fi tradus prin:„Pentru Is“ sau„Lângă Is”. Din punct de vedere istoric oficial, cultul lui Isis o venera pe soția și sora Soarelui Osir (în greaca veche Osiris), care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
tradiția / prejudecata exprimată sub forma dogmei, a adevărului sfânt, absolut, este fundamentul pe care se Înfăptuiește interpretarea / Înțelegerea / cunoașterea. Puterea absolută a bisericii face ca Întregul proces de comunicare, orală sau scrisă, să fie afectat de superstiții și prejudecăți puternic Înrădăcinate În mentalul individului. Tradiția, În această perioadă, poate fi privită ca o obscuritate misterioasă “În care se plasează o conștiință colectivă mitică ce precede orice gândire” <ref id=”155”>Ibid., p. 210 referință </ref>. Iluminiștii vin să “elibereze lumea de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]