2,073 matches
-
toate înăuntru: ziarele, revistele. Am închis magazinul, am urcat scările în grabă și am ieșit afară. Deja îmi simțeam picioarele tremurând, mă clătinam. Am început să tușesc. În apropiere am văzut un observator pe care îl știam. Deja i se înroșiseră ochii. Și mie la fel. Erau cărate afară mai multe persoane leșinate. Asta e datoria angajaților de la metrou. Oricât de rău le era, trebuiau să coboare la metrou și să-i ajute pe cei căzuți în stație. Din această cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
arsese și el, că se mistuise pentru doi ochi negri mari, exact ca mine. De-ajuns ca să mă consoleze. În sfârșit, am pus desenul alături de vas, apoi m-am dus să-mi pregătesc reșoul, pe care, după ce jarul s-a înroșit bine, l-am așezat în fața celor două imagini. Am tras câteva fumuri de opiu. În plin extaz, m-am uitat țintă la cele două portrete, căci voiam să mă concentrez, și doar fumul subtil de opiu putea să mă ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
măcelarul își ștergea cuțitul cu mâner de os de ciozvârtele de oaie, plăcerea de a tranșa carnea macră în care se acumulase sânge mort, sânge închegat, gros ca noroiul și care se scurgea picătură cu picătură din gâtul animalelor și înroșea pământul. Câinele galben care dădea târcoale măcelăriei, craniul ăsta de bou căzut la pământ și toate aceste capete de oaie cu ochii învăluiți de moarte, toți văzuseră, toți știau. Înțeleg acum că devenisem un semizeu, cu mult deasupra nevoilor meschine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fiece copil îmi naște-un dușman Și marea strigă, Nordul m-amenință Mișcând din codri roiuri de popoare Și-n acest vuiet, în astă turbare A vechiului pământ... când zeii mor, Când evu *-apune cu a lui gândiri, Când se-nroșește cerul de-nserare, Când ziua unui ev cedează nopții, Când timpul nevăzut e în cutremur, Când am pierdut ideea-eternității, Eu singur stau s-o reprezint aici. Și cine-ar și putea? Cine se simte Destul Titan și îndestul asemenea Ca să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ape... Iar pin crenge de-un verde-adînc de jale S-oglindă-n ap-albastră de aur portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Pe-a stâncilor lungi colțuri apusul se coboară; Stau aurite-n aer... și-a serei rumenire S-apleacă și-nroșește a mării încrețire... Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine Acoperite numai cu flori și cu poiene Urieșești... Acuma se-nchid a serei gene, Apele devin sure... și-n blânda lor cântare Dispar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Iar prin crenge de-un verde-adînc, de jale, S-oglindă-n ap-albastră mari de-aur portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Ș-a stâncilor lungi colțuri'n-apunerea solară Stau aurite-n aer - Ș-a serei rumenire S-apleacă și-nroșește a mării sântă fire, Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine, Acoperite numai de flori și de pomene Urieșești... Acuma se-nchid a serei gene, Apele devin sure și-n blânda lor cântare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Oamenii Cavernelor și, cam pe lângă Capșa, ne întâlnim cu doi bătrânei simpatici, care mergeau la braț ca o familie bonomă, liniștită și fericită. Moldovan, care îi cunoștea, îi salută, ne oprim, mă prezintă și în clipa aceea - dezastru. El se înroșește brusc, ea se strâmbă strașnic, oftează amândoi cât mai adânc cu putință, apoi el spune pe un ton care nu admitea nici un fel de replică - și adevărul este că nici nu am avut-o: ― Domnule, ești oribil, nu ne placi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
strategic, continuă Roja. Halal militar, încă unul care s a lăsat dus cu preșul de promisiuni, crezînd că dacă joacă pe două fronturi își asigură succesul, zice Gulie, parcă-l văd fumînd stresat țigară după țigară stînd pe capul centralistului, înroșind liniile telefonice. De un singur lucru îmi pare rău, că s-au năruit toate planurile Bătrînului, că răfuiala pe care o așteaptă de atîta amar de vreme n-o să mai aibă loc, zice Dendé. Ar fi avut cel puțin ocazia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asta nu mai scapi de ele, cea mai bună dovadă că ești un dulce, zice Dendé, un adevărat om de zahăr. Curistul își scarpină gîtlejul, cu voi nu mai am ce să discut, și începe să tușească de nervi, se înroșește, sînteți niște idioți, pramatiilor, le strigă izbind cu talpa în pămînt, iscînd un norișor de praf exact în clipa în care un cîine murdar cu blana încîlcită trece pe lîngă ei ca o săgeată scoțînd un lătrat scurt speriindu-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o să-ți smulgă părul din cap, plimbărețule, se gîndește. — Aici v-am lăsat, aici vă găsesc, dom’ Căpitan îi face cu ochiul un individ zvelt și subțirel, îmbrăcat la patru ace, dînd ocol mesei rotunde la care șade cu ochii înroșiți de oboseală, în fața unei scrumiere pline ochi de chiștoace. Așa ne place nouă, să ne tratăm cum se cuvine clienții serioși, începe să-i dea tîrcoale, lăsați și dumneavoastră acuma, că n-o fi mare pagubă dacă pierdeți o rundă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și analizate. Devin tot mai insistente cererile privind o explicație. Ea cade în capcana pusă de propriile-i invenții anterioare. Povestea ei începe să se contrazică. Golurile din minciunile ei încep să iasă la iveală. E încolțită. Fața i se înroșește, venele de la gât i se zbat, vineții. Pare îngrozită și se întoarce spre Kang Sheng, implorând din priviri ajutorul lui. La semnal, actorul maestru pătrunde în scenă. Biroul Central de Securitate a investigat deja chestiunea, începe Kang Sheng. Concluzia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
canadensis se așază pe râul dezghețat. Se adună pe insulele de uscat, hrănindu-se cu iarbă, bătând din aripi, chemându-se unii pe alții - primul val al unei evacuări în masă. Din minut în minut aterizează și mai multe păsări, înroșind văzduhul cu strigăte. Un gât se întinde prelung; picioarele flutură în urmă. Aripile se arcuiesc în față, lungi cât un stat de om. Rășchirate ca niște degete, penele înclină pasărea în unghiul vântului. Capul roșu-sângeriu se pleacă, iar aripile bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ieșiți din comă. —E căcător de incredibil. A pățit-o fix omul care n-o merita. Rupp o apucă de cot. Băiatul nostru și-a luat-o destul de rău. Brațul ei se încinse de la încheietură în sus. Blestemul roșcaților: se înroșea mai repede decât un fazan jumulit. Își retrase brațul și-și netezi obrajii. Ar fi trebuit să-l vedeți săptămâna trecută. Nu-și putea controla tonul. Cain îi aruncă o privire lui Rupp: Femeia suferă, frate. Nu pune la inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apelor peticită. Fața lui, plină încă de cruste, arăta ca un sâmbure de piersică de douăzeci și cinci de centimetri. Foarte bine, spuse Mark. Nu prea știam, dar poate bine ar trebui să fie bine. Bonnie râse, iar fața ei Camay se înroși ca sucul de cireșe Kool-Aid. —Oau! Ia auzi la el! Duane mi-a zis că nu poți să vorbești, dar te aud clar și răspicat. —Ai vorbit cu ăia doi? întrebă Karin. Ce le spun oamenilor? Arătăm bine, spuse Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toate de aceeași formă și mărime. Nu putea spune dacă erau adevărate sau de decor până nu-și înfigea unghia într-unul dintre ele. În timp ce recepționera îi procesa cartea de credit, Weber răsfoi teancurile de broșuri pentru turiști. Toate erau înroșite de păsări cu moț purpuriu. Grămezi de păsări, cum nu mai văzuse niciodată. — Unde pot să mă duc să văd păsările astea? o întrebă el pe recepționeră. Ea păru stânjenită, de parcă lui tocmai i-ar fi fost respinsă cartea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cinci săptămâni și jumătate. Mi-am spus că mai bine mor eu decât să-l duc pe Mark aici. Dar a fost singura soluție. Crezi că-ți poartă pică pe chestia asta? Un vechi obicei: căuta mecanismul psihologic. Ea se înroși din nou. Pielea ei era ca o hârtie de turnesol. Arătă spre o fereastră din colțul clădirii. Un tânăr de douăzeci și șapte de ani, slab, de înălțime medie, îmbrăcat într-o bluză neagră de trening și cu o căciulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deloc vorba de pâine. Îi turnă cafea proaspătă și se întoarse spre masa fermierilor. Se opri și se întoarse iar spre el. —Ești tipul cu creierul de la New York? Cel care a venit să-l vadă pe Mark Schluter? Weber se înroși. —Așa e. Cum...? — Aș vrea eu să am puteri paranormale. Învârti cafetierele pe lângă urechi. Nepoată-mea e prietenă cu băieții. Mi-a arătat o carte de-a dumitale. Mi-a spus că ești aici. Noi toți zicem că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
însă să-și ridice sprâncenele. —Vreau să zic... e un... din ce categorie face parte? E un antidepresiv? — E un antipsihotic. Weber găsi tonul perfect de siguranță profesională. Dar amândoi interlocutorii săi fură copleșiți de o frică automată. Karin se înroși. —Mark nu e psihotic. Nu e nici măcar... Weber se pregătise cu explicațiile liniștitoare necesare. —Mark nu e schizofrenic, dar a dezvoltat simptome complicate. Medicamentul ăsta e eficient pentru combaterea acestor simptome. A dat rezultate foarte bune într-un caz similar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și o înșfăcă de braț. —Pro-păsări? Chestia asta? Ai luat-o razna, ce pizdamă-sii? Câteva capete se întoarseră. Robert Karsh, adâncit în cifre împreună cu doi membri ai Consiliului de dezvoltare, își ridică privirea din celălalt colț al sălii. Daniel se înroși. Se aplecă spre Karin și-și ceru iertare într-o șoaptă fierbinte. Îmi pare rău. N-am nici o scuză. Au fost câteva ore bolnave. Ea făcu un pas în față, ca să-l silească să tacă. Simți o mână pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nimic altceva decât o colegă de școală...” „Hm.” „Hm.” „Voi deja v-ați...” „Termin-o, tată!” „Bine, e-n ordine.” Am tăcut amândoi, însă tata nu contenea să mă cerceteze cu privirea dintr-o parte. Pe partea aceea mi se înroșise urechea. Asta însemna că-mi era rușine, cum îmi explicase mama altădată, ca de obicei, încâlcit și cu multe cuvinte. „Tată, mai bine povestește-mi despre familia Oros. Cine sunt ei?” „Soții Oros? Niște cunoștințe, unii care știu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
durea de la șeaua motocicletei. Goneam pe străzi pustii și eu purtam în mine un mare dor. Dorul mă îndemna să-mi umplu palmele cu ce creștea acolo, sub bluză, și să mă gândesc acasă. Curentul de aer din față îmi înroșise obrajii, abia mai puteam să respir și ochii mi se făcuseră mici, priveam totul printre zăbrelele genelor. Anna avea șolduri înguste și era nepoata proprietarului pensiunii, care locuia sus de tot, sub acoperiș. Mă întrebase: „Facem un tur?”, iar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la viitorul campionat mondial.” Paolo mi-a făcut cu ochiul, iar semnul lui avea un înțeles anume. Voia să-mi spună: „Ai să te descurci de minune”. Toate privirile s-au îndreptat înspre mine și sunt convins că m-am înroșit până în vârful unghiilor. Paolo a luat poziție la vreo douăzeci de metri de mine, a depărtat picioarele, se legăna, lăsându-și mereu greutatea când pe un picior, când pe altul și părea gata în orice clipă să sară, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de acasă. După vechiul lor obicei, adulții s-au culcat pe nisip. Mama și Doina, prietena ei cea mai bună, pe burtă, mătușa pe spate, unchiul pe o parte, fiindcă așa îi era mai comod să doarmă. De aceea se înroșea de fiecare dată pe o singură parte și numai pe un obraz, de unde rezulta o combinație de tot hazul. Tata a pus sticlele la răcit în apă și s-a întors la mașină, ca să dispară până la brâu sub capotă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în apă și s-a întors la mașină, ca să dispară până la brâu sub capotă. Era în stare să petreacă așa ceasuri întregi, descoperind alte și alte nereguli și probleme, pe care trebuia să le rezolve fără întârziere. Din cauza asta, se înroșea mereu doar pe spate. În albia râului, apa scăzuse. Erau totuși în mijlocul ei câteva locuri unde eu și Dorin ne puteam cufunda până la nas. Acolo stăteam aproape tot timpul, îmboldiți de dorința de a vedea în sfârșit sâni goi. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
femeie în genul cu BB. Brigitte Bardot. Avea din belșug tot ce trebuie și împlinise paisprezece ani. Ariana era flirtul meu de trei săptămâni. Spui că ai un flirt, când te întâlnești seară de seară cu aceeași fată și te înroșești până la urechi de atâta privit. Privirile pe care i le aruncam eu Arianei se prelingeau în jos, ca înghețata topită pe cămașa cu mâneci scurte a unchiului meu, când o ținea cu mâna paralizată. Mătușa îl ștergea cu o cârpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]