1,931 matches
-
platonică pe care o văzuse vreodată. — Minunat! zise Charlie, Îndepărtându-se de Desert Rose. Dexteritatea mâinii tale e fenomenală! Literele au ieșit perfect! Kitty putea să bage mâna-n foc că temperatura corpului prietenei sale crescuse și că i se Înroșiseră obrajii. Apoi Charlie trecu la chinezul care, simțind cât Îi plăcea acestuia să-și Împărtășească altora cunoștințele, se prefăcu a avea nevoie de ajutor. Desert Rose privi cu atenție, apoi Îi șopti lui Kitty: — Șase litere. Am numărat. Ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
oral a lui Hugh Grant - toată i se iviră brusc În minte lui Kitty. — Ce dracu’ ai zis? țipă blonda sexy de pe ecran, iar liceanul Îi răspunse: Nu e frumos să mă lași așa, excitat. Matthew chicoti, fața i se Înroșise de excitație, Își trecu mâna prin părul ei și Își plimbă limba pe gâtul ei. Kitty se retrase. — Du-te dracului! zise fata din film. Kitty se ridică brusc, trăgându-și bretelele bluzei albastre, de mătase. — Trebuie să merg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
placid, iar ea fierbe. Aseară a vrut să mă oblige s-o doresc. Sta înfiptă în fața mea în timp ce-și trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: „Parcă s-a dus un fir”. S-a înroșit violent și m-a privit cu ură. „Tâmpitule”, a șuierat printre dinți. 23 decembrie Pornind de la dispensar, am vrut să scurtez drumul. Am nimerit pe o stradă unde se demolau niște case. Molozul de la zidurile dărâmate, amestecat cu apa ploilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ochii lui de viezure bulbucați de furie neputincioasă, de gelozie și de suferință și ai fi zis că, văzând-o pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul se fâstâcea, se înroșea tot, își recăpăta aerul supus și devotat, întorcându-se în camera lui plină de hârțoage și de praf unde clocea probabil în taină planuri de răzbunare și de mărire care să-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii o priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să plece. Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o pasăre și frații lui mai mari. I-au smuls hainele și au violat-o pe rând, după care au aprins focul în vatră, au înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat-o ca pe vite deasupra sânului stâng. Avea, într-adevăr, acolo o cicatrice destul de neplăcută pe care și-o ascundea mereu. A doua zi, când s-au lăudat cu isprava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fără să schițeze nici un gest de împotrivire. Mi s-a urcat un val de sânge la creieri și am înfruntat-o pe Moașa ca pe o servitoare, făcând-o de două parale sub privirile îngrozite ale Laurei. Moașa s-a înroșit violent, rămânând cum rămăsesem eu în fața lui Vecu. Nu i se întâmplase așa ceva niciodată. Și măcar dacă scena s-ar fi petrecut undeva fără public. Dar pe coridor, la ora aceea, foiau mulți bătrâni care au asistat, de la o oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca să i le despartă, Nelson o ținea de mâini, iar Filip și-a dat jos ismenele, rămânând cu halatul pe el, și s-a vârât între picioarele Laurei. Parcă era un vierme, domnule sculptor, zău așa. Se chinuia, transpira, se înroșea, fără să reușească să-i facă nimic. Dominic l-a înhățat atunci de halat și l-a dat la o parte, zicându-i: «Hai, ține-o tu de picioare, că se zbate ca o iapă. Lasă-mă pe mine». Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
asta produce impresie, înduioșează. — Ești cinic, șopti pierdut Dinu. — Eu cinic? — Îmi vorbești de parcă aș fi un șobolan oarecare. Vorbea cu ultimele resurse de mândrie jignită. — Știi ce ești? i-am zis. Un căcăcios. Tremuri ca un vierme. S-a înroșit violent și a înghițit în sec. Tot ce mai pot face pentru tine, am continuat, e să-ți cioplesc o piatră funerară frumoasă. Atât. Dacă voi fi lăsat. Dinu mă privea fără să zică nimic. Buza de jos îi tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ne văităm sau mă rog unii dintre noi o fac. Diavolul nu mai suportă să i se țină predici de cînd a fost silit să stea În fața tronului ceresc Înainte de a fi aruncat În flăcări prin spațiu. Urechile i se Înroșesc, vîrfurile ascuțite strălucesc de furie și simte nevoia presantă de a-l face pe vorbitor să pățească un necaz. A făcut atari vorbitori să se Înece cu o gură de apă, să facă un atac de cord pe scenă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că eram cu gândul la alte lucruri. Întotdeauna atent la sentimentele fiului său, Jack încercă să vadă întâlnirea din perspectiva lui. — Și pentru tine trebuie să fi fost un șoc s-o întâlnești pe Fran în felul ăsta. Ben se înroși tot, amintindu-și trupul gol al lui Fran, primul pe care-l văzuse vreodată în afara revistelor porno răsfoite îndelung. Copleșit de sfială, se așeză la masă și își turnă în castron jumătate de pachet de cereale Bran Flakes. — E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
făcut o ofertă, una foarte tentantă de fapt, având în vedere că Citizen nu e tocmai Daily Mirror. Fu scuturat de un acces de râs răutăcios, dogit, despre care Fran crezu pentru o clipă că avea să-l facă să înroșească la față și să-și piardă aerul pompos de demnitate. Din nefericire, își reveni. — Mama ta este, pe bună dreptate, foarte îngrijorată în privința viitorului tatălui tău. Ar vrea să poată conta pe niște fonduri care să-i asigure îngrijirea, în caz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
va putea probabil să stea cu el la mine acasă. — E în regulă. Tata i-a făcut patul în biroul lui. Pare să-i placă acolo. Fran șovăi o clipă. — Jack e acasă? Aș vrea să-i mulțumesc personal. Se înroșise, observă Ben încântat, exact așa cum pățea el când invita o fată la dans. Să nu uite să-i spună asta lui taică-său. — Mă tem că nu s-a întors încă. E la nu știu ce cină de afaceri. A sunat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la macarale d-astea, la noi acolo. Și-am furat argintul industrial - 40 de kilograme. De la macarale, contactori, pastile d-alea. Am muncit o lună de zile, de le-am dezlipit cu cuțitul toată noaptea, zi și noapte. Și alea, înroșeam vârful cuțitului la aragaz și dădeam așa... Am furat și după (de pe) BIG, la macaralele alea, că e blocurile alea. Era 300 de mii kilogramul. Și el m-a dat în primire. A făcut: „De unde le-ai luat?“. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
vrut să scrie „domnule“, dar a greșit și al doilea caracter se citește „perete“. A ieșit „stinghie de perete“, în final. Deci „Dragă stinghie“... adică „Dragă domnule... am reușit în cele din urmă să-mi fac burtă“ Ce? exclamă Tomoe, înroșindu-se toată. Din cauza reducerii numărului de ideograme din uzul curent, sau poate din cauza neglijării învățământului în timpul războiului, tinerii japonezi de azi fac multe greșeli când scriu, omițându-le parțial sau confundându-le, dând astfel naștere la tot felul de situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
femeia le-a scăpat, „generalul“ s-a întors spre Gaston, turbând de furie: — De ce naiba ai lăsat-o să fugă? — Shōben... și dumneavoastră faceți! Nu bine să te superi că ea face shōben, spuse Gaston cu toată seriozitatea. „Generalul“ se înroșise tot de furie. Shōben mai înseamnă și altceva. Târfa naibii! — Afară! Deși era doar două noaptea, Gaston a fost scos din hotel de ceafă, ca o pisică. Ce nerușinare din partea unui terchea-berchea să vină în ajutorul altora. Înainte de a părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Parcă o lovise cineva cu parul în moalele capului. Tomoe se strâmbă fără să vrea și închise ochii. Bineînțeles că realizase imediat că omul acesta nu știa înțelesul exact al cuvântului „iubire“, așa cum îl folosise ea. Și totuși s-a înroșit toată. — Nu asta vreau să spun, Gaston. — Dar te iubesc. — Mulțumesc, Gaston. Dar noi doi nu suntem chiar iubiți... Deveni mai serioasă. Nu suntem iubiți, repetă ea. Dându-și seama că vorbea prea tare, s-a tuburat și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
prost... Un papă-lapte! Arătă cu degetul spre propriul lui cap, luându-se în zeflemea ca s-o facă să râdă. Deoarece exact aceasta fusese și părerea ei despre el până atunci, cuvintele lui ironice merseseră exact la țintă. S-a înroșit, plecându-și ochii. Locomotiva fluieră mohorât. „Personalul de opt și treizeci și cinci în direcția Aomori, via Fukushima, Yonezawa, Yamagata și Akita se pregătește de plecare. Poftiți la peronul numărul doisprezece.“ — Asta e, Gaston, spuse Tomoe atât de încet, încât abia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de bere aliniate în față. Căzu pe gânduri câteva clipe, apoi mâzgăli ceva în carnețel. — Ce faci, Higaki? îl întrebă prietenul lui, Iijima, care stătea lângă el. Iijima se strădui să vadă ce scrisese. — Nu fi indiscret, îi strigă Takamori, înroșindu-se tot, în timp ce-și băga în buzunar carnețelul. Nu era în firea lui să se fâstâcească astfel. — Am impresia că socotiți cât ne datorați, Higaki-san, spuse chelnerița ironic, în timp ce-i punea dinainte farfuria plină cu oden. Takamori zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
scuze tuturor. După două minute, sună iarăși, și Îl redirecționez din nou. După alte două minute și trei accese de vibrații, șeful meu oftează și se oprește din ce are de zis ca să mă țintuiască cu privirea, În vreme ce eu mă Înroșesc ca sfecla. Crezi oare că ar fi mai nimerit să răspunzi la telefon? Întreabă el, căci vibrațiile mobilului par mai zgomotoase și mai deranjante decît ar fi fost În mod normal, din cauza liniștii din sala de conferințe. — Îmi cer scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lui. — Deci, despre ce discutați, doamnelor? Întreabă el Înainte să iasă pe ușă, iar Anna, fără să se gîndească, răspunde: — Soacre diabolice. — Chiar așa? Richard se răsucește pe călcîie și ridică o sprînceană În direcția mea. Eu simt cum mă Înroșesc toată și sînt cumplit de jenată. Dar, spre surprinderea mea, Richard nu e deloc șocat, ci spune doar, cu răceală: — Adică, ai descoperit partea diabolică a mamei mele? Se lasă o scurtă tăcere stînjenitoare, Întreruptă de Anna, care Înjură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
neapărat să vii să ne vezi. Dar tu ce cauți aici? Avem o casă În Mougins, la o zvîrlitură de băț de tine. Trebuie să vii și tu să ne vezi! Fără să vreau, Îi aud cuvintele și iarăși mă Înroșesc de furie pe socrii mei. Dacă n-ar fi și ei acolo, am putea găzdui cu dragă inimă pe oricine am vrea. Dar ei sînt acolo și cred că e puțin probabil să-și dorească hoarde Întregi de oameni mărșăluind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Tim că, În cazul În care ar avea vreo aventură, m-ar pierde, de parcă asta ar fi cea mai rea situație imaginabilă. Și, cu toate astea, cînd s-a Întîmplat, am izbucnit În plîns, am jelit pînă mi s-au Înroșit ochii, făcută grămadă pe podea, și l-am implorat să nu plece. Am privit-o, neștiind ce să spun. Imaginea lui Fran, cea atît de calmă, cea plină de succes și supertrendy, implorînd pe cineva refuza să-mi apară dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am Înnebunit de-a binelea? Îi arunc o privire vinovată lui Dan, dar el nu se uită deloc la mine. Iar Charlie Dutton mă Întreabă ceva, dar nu pot să-l privesc. Dacă l-aș privi În ochi, m-aș Înroși toată. Of, pentru numele Domnului, Ellie! Ești femeie În toată firea! Adună-te odată! Ești soție și mamă și o persoană ADULTĂ! Nu te mai purta ca un copil. — Pardon? Îl Întreb eu pe Charlie. Ce-ai spus? — Am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ai reușit să te și bronzezi puțin, spune Charlie. Arăți... Se Întrerupe, iar eu Îmi ridic privirea, reușind să Îl privesc În ochi. — ...delicios, sfîrșește el Încet, fără umbră de zîmbet, iar inima Începe să-mi bată cu putere. Mă Înroșesc ca racul, din cap pînă În picioare. Fir-ar al dracului. — Charlie, spune Caro, din celălalt capăt al Încăperii. Ce i-ai tot spus bietei Ellie? Orice-ar fi, Încetează, s-a făcut ca sfecla. Te-a necăjit cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ca sfecla. Te-a necăjit cu ceva, Ellie? Nu-l băga În seamă, așa e el. — Nu, nu, e-n regulă, mormăi eu, iar Dan Îmi aruncă o privire Întrebătoare. — Flirtează cu tine? rînjește Jonathan, moment În care eu mă Înroșesc și mai rău. În cazul cînd așa ceva ar mai fi posibil. — O, Charlie, continuă el. Ești un fustangiu. — Ce lucru oribil spui, sare Charlie indignat, În vreme ce eu Îmi doresc din tot sufletul să pot pocni din călcîie ca Dorothy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]