1,425 matches
-
suveranității poporului“ - curiozitatea sa devenea tot mai vie - „distruge orice orânduire, Întrucât legiferează dreptul la revoluție și aruncă societatea Într‑un război declarat Împotriva autorității și chiar Împotriva lui Dumnezeu. Este principiul Întrupării forței. Care preface poporul Într‑o bestie Însetată de sânge, care mai ațipește de cum se aghesmuiește cu sânge și atunci poate fi ușor ferecată În lanțuri“. Afară era o blândă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cea de‑a doua, În Antichristul lui Nilus, apare un fel de adnotare sub titlul Conspirației, de fapt un citat Însemnat pe margine cu unghia. (Parcă aude vocea sonoră a răposatului Dragomirov): „Ce le țin În frâu pe aceste bestii Însetate de sânge care Își spun oameni? Cine sunt cei care i‑au călăuzit până În ziua de azi? La Începutul vieții sociale se subordonau unor forțe dure și oarbe, iar mai apoi legii, care este tot forță, doar că e mascată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
urca în încăperea de de-asupra, problema capturării navei era ca și rezolvată. Dar apoi lucrul supărător fu că Greer nu se duse imediat în încăperea aceea de la nivelul superior. Se mai învîrti de colo pînă colo, ca un om însetat de tovărășia altora, și totodată speriat de ea. În orice altă împrejurare, cu orice altă persoană, Hedrock s-ar fi simțit cît de cît înduioșat. Dintre toate emoțiile pe care le putea aprecia, cel mai mult era sensibil la singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Într-un potop de pumni, care s-a lăsat cu dureri pentru cîteva săptămîni. Tomás era de două ori mai mare, mai puternic și mai feroce decît mine. În duelul acela din curtea interioară, Înconjurat de o mulțime de copii Însetați de lupte sîngeroase, mi-am pierdut un dinte și am căpătat un nou simț al proporțiilor. N-am vrut să spun nici tatei, nici preoților, cine mă bumbăcise În halul ăla, și nici să le explic cum tatăl adversarului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
țipătul s-a frânt. M-am întors atunci la prima mea pasiune, înțelegînd că ea e singura care merită să fie trăită, care nu te dezonorează. Pasiunea pentru dreptate. Am priceput că există atâta nedreptate pe lumea asta încît cineva însetat de dreptate va avea totdeauna ceva de făcut. Niciodată nu va ajunge la capătul pasiunii sale. Niciodată nu-și va epuiza șansele. Va eșua, dar o va putea lua de la capăt, chiar dacă nu va lăsa în urma lui nici o dâră de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
frustra pe unii de dreptate, pe alții de spectacol. Așa că, profesore, simt o mare responsabilitate pe umerii mei. Și nu vreau să fiu huiduită, nici să am după aceea remușcări. Nu văd decât o singură scăpare. Să le oferim celor însetați de spectacol un alt proces. Și pe cine am putea judeca în chip adevărat aici? Doar pe noi. Te simt cum dai târcoale și mă privești încruntat. Îți imaginezi că mă joc? Ei, află că nu mă joc. Începe "procesul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Este Dragoste! Moare apa în setea de nor, moare pâinea în foamea de păsări, moare Dumnezeu în nostalgia icoanei. Cine este mai singur: cel ce a inventat singurătatea sau cel îngropat în ea? Petru repeta nedefinirile: Fericiți cei flămânzi și însetați de necuprins, că acelora le vor crește brațe până în cer. Nu este Dragoste! La 15 ani ești munte și fântână, și floare, și cal... La 15 ani în suflet crește o câmpie, pe câmpie îngerii culeg păpădii coapte pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
urma lăsată de umbră, de tot ce mi-ai dat și de tot ce nu mi-ai luat, Doamne. Pământul moștenește pământul câtă amăgire! O spui tu mie? Eu, care sunt țărână sub unghia ta. "Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura." Saturați-vă voi de toate, rotunjiți-vă burțile, lingeți firimiturile, rănile, vinul și stropul de rouă să vă răcorească sufletele, mie îmi este foame și sete de dragoste. Nu poftă, nu nesaț, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Înalte minuni observate vreodată În istoria miracolelor, viața veșnică a unui trup unit pe vecie cu viața veșnică a sufletului. Ierarhia catolică, de la episcop În sus, nu găsi nici un haz În aceste butade mistice ale unor cadre medii ale sale, Însetate de minuni și și-a făcut cunoscută atitudinea printr-un mesaj foarte ferm adresat credincioșilor, În care, pe lângă inevitabila referire la impenetrabilele planuri ale lui dumnezeu, insista pe ideea care fusese exprimată pe neașteptate de cardinal, imediat În primele ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Eu așa Știam, că se ia... Tăcerea lui Gore permite melodiei să se deruleze fără Întreruperi. ÎȘi mai umple o dată paharul, toarnă Și un deget de apă Și-l aruncă pe gât. Murmură că se vor ofili garoafe... Ăsta e Însetat rău, se introduce Gicu În scenariu, ori a rămas iar blocat În lift Și Știi că e cu teamă de spații Închise de mic copil, ori s-a certat cu nevastă-sa. Da, Gicule, Îl apucă Gore pe după umeri, parcă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tu, Mircea, partea care mi s-a părut sublimă în Decembrie ’89 a fost că răsculații au cerut libertate. Cred că de aceea li se spune revoluționari. Cum era de conceput ca o mulțime de frustrați epidermic și stomacal să înseteze după libertate, nu după hrană? Și că, până la urmă, majoritatea care voia gaze, ouă, porcul „sacru”, benzină, curent a fost mută. Ceea ce a prevalat a fost totuși sentimentul demnității omenești. Nu e de mirare că acest sentiment a dominat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dezbinat și înstrăinat adesea unii de alții, ei au rămas în aceeași specie (extrem de pestriți interior) și, uneori, când sunt striviți de „ceilalți” (mult mai omogeni, de altfel), își mai aduc aminte cu nostalgie solidară despre comuniunea de mai an. Însetează după ea. Adesea o și refac. E drept ce ai spus tu, Mircea. Acum cred că pot să spun cu toată luciditatea că nu pot să mă concep pe mine desprinsă de prietenii mei, intrați în celule. Chiar dacă pe unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rog, o îmbrățișare. Când Marçal coborî din furgonetă avea ochii umezi. Cipriano Algor nu-și dădu un pumn în cap, doar își spuse, cu un surâs pe jumătate trist, Uite unde ajunge un om, imploră o îmbrățișare ca un copil însetat de dragoste. Porni furgoneta, ocoli clădirea, acum mai întinsă din pricina lărgirii Centrului, Curând nimeni n-o să-și mai aducă aminte ce era înainte aici, se gândi. Cincisprezece minute mai târziu, înstrăinat ca cineva care, întorcându-se după o lungă absență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de Apoi, a căror rugăciune nu e decât prosternare. Modul meu de a mă ruga? Contemplu un trandafir, număr stelele, mă minunez În fața frumuseții Creației, a perfecțiunii alcătuirii sale, a omului, cea mai frumoasă operă a Ziditorului, a minții sale Însetate de cunoaștere, a sufletului Însetat de dragoste, a simțurilor sale, a tuturor simțurilor, treze sau amorțite. Cu ochi gânditori, cadiul se ridică, vine să se așeze alături de Khayyam, punând pe umărul acestuia o mână părintească. Străjile schimbă priviri uimite. — Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu e decât prosternare. Modul meu de a mă ruga? Contemplu un trandafir, număr stelele, mă minunez În fața frumuseții Creației, a perfecțiunii alcătuirii sale, a omului, cea mai frumoasă operă a Ziditorului, a minții sale Însetate de cunoaștere, a sufletului Însetat de dragoste, a simțurilor sale, a tuturor simțurilor, treze sau amorțite. Cu ochi gânditori, cadiul se ridică, vine să se așeze alături de Khayyam, punând pe umărul acestuia o mână părintească. Străjile schimbă priviri uimite. — Ascultă, tinere prieten, Preaînaltul ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se Înțeleagă că mergeam să stau la o verișoară măritată cu un negustor bogat din Samarkand. De obicei, când mă deplasez Împreună cu curtea, Îmi găsesc un loc de dormit Împreună cu haremul, am acolo câteva prietene, ele Îmi prețuiesc tovărășia, sunt Însetate de istorisirile pe care li le povestesc, nu văd În mine o rivală, știu că nu aspir la a deveni soția hanului. Aș fi putut, dar am cunoscut prea Îndeaproape soțiile regilor pentru ca un asemenea destin să mă ispitească. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui Narcis. Acum nu mai are nici o importanță iubirea inițială care l-a Împins să se uite mai atent la imaginea sa din apă. Chiar egoismul cel mai tenace nu poate Înainta prin vid și cu atît mai puțin un Însetat de absolutul din sine. Privirea sa emite parcă o radiație funestă care Îl ucide treptat, fibră cu fibră, chipul său din fîntînă devenind conturul propriului său mormînt, rana prin care i se va scurge sîngele. E ucigaș și victimă totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
nu mai separăm fericirea de moarte, pentru a o ajuta să dureze... Destinul e stînca; oricare dintre stîncile negre de soare și de apă care mărginesc acest țărm. Depinde Însă de mine ce voi ciopli În ea; un surîs absurd, Însetat de iluzii, sau un obraz care recunoaște moartea pentru a-și justifica setea de timp. Trebuie numai să am tăria să aleg și să decid. Simpla alunecare a mîinii pe piatra umedă nu-mi satisface rațiunea. Echilibrul lui Ianus nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
perfect și mizerabil. Cred că și oțetani din fața casei sînt Îmbibați de sare. Atît de mult totul Îmi reamintește vecinătatea mării. Și totuși cea mai importantă descoperire făcută aici e Împotriva mării pe care am Început s-o Îndrăgesc. SÎnt Însetat de zările ei doar atît cît să mă bucur că sînt pe un țărm, căruia Îi voi rămîne credincios, ca tuturor certitudinilor, cîte le am. Pe Tezeu prefer să-l urmăresc ca Ariadna, de pe țărm. Nu aștept nimic de la corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
exemplu În care grecii se feresc de fascinația prea asiduă a necunoscutului. Prin epigonos ei Înțelegeau descendent, fără ca noțiunea să implice o ironie. Mai mult, epigonii au reușit ceea ce nu reușiseră Înaintașii lor, să Învingă Theba. Exploratorul e un Oedip Însetat de mister, care nu acceptă sinuciderea sfinxului ca victorie; el refuză să se oprească la Theba chiar dacă i se oferă tronul. În schimb, Sisif devine după prima rostogolire a stîncii propriul său epigon. Exploratorii sînt pionieri ca și cuceritorii. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
și dori să fie fericiți. CÎnd Rhea ți-a dat să Înghiți În locul trupului lui Zeus o piatră Înfășurată În scutece nu știai toate aceste lucruri. - Acum le știu. - În cazul acesta ar trebui să știi și că lumea e Însetată de frumusețe. - Olimpienii sînt departe. Eu am venit pe pămînt. Și sînt muritor acum. Am și eu nevoie de fericire. - Accepți, adică, Înfrîngerea. - Nu, abia acum m-am trezit parcă din somn. Și dacă m-a Învins ceva, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
nume. - Cei care vor scormoni prin povestea ta se vor trezi cu degetele pline de sînge. - Vreau să uit și eu. - Lupta cu olimpienii? - Nu, ceea ce s-a petrecut Înainte. Ca să pot da lucrurilor o formă. - Ești Înțelept. Lumea e Însetată de frumusețe și de aceea i-a preferat pe zeii cei noi. (Victoria acestora ar corespunde În artă cu apariția lui Policlet; ei au introdus nu numai cultul frumuseții, ci și cultul limitelor, Înlăturînd ceea ce era inform și grosolan; Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mereu evitați un răspuns. Înțelegeți bine ce întreb. Înțelegeți prea bine ce ne interesează. Ar putea Ianuli redeveni cel de altădată? Să treacă, adică, acum, de cealaltă parte a baricadei? Toți răzvrătiții ăștia, schizoizii, se aseamănăl. Niște frustrați! Frustrați, schizoizi. Însetați de putere! Căreia îi dau nume frumoase, de adormit copiii. S-o luăm altfel: în dumneavoastră există un idealist? Un rebel, un credincios? Ați fi un combatant, să zicem? — N-am destule calități, nici destule... defecte. N-aș râvni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poate ști, parcă scade și teama, nu-i așa... Timidul Matei Gafton, visătorul concordiei universale, sacrificându-se pentru igiena socială, scriind petiții pentru îndreptarea administrației pe calea cea bună și studii istorice, pentru generația tânără, care ar trebui să fie însetată de adevăr, dacă nu ar fi însetată de mai urgente nevoi zilnice. Borcanul numit Veturia, grăsuța doamnă zâmbitoare, dintotdeauna căruntă, șchiopătând tandru pe partea stângă, se obișnuise, în cele din urmă, să uite vremurile de demult, cu lecții de franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i așa... Timidul Matei Gafton, visătorul concordiei universale, sacrificându-se pentru igiena socială, scriind petiții pentru îndreptarea administrației pe calea cea bună și studii istorice, pentru generația tânără, care ar trebui să fie însetată de adevăr, dacă nu ar fi însetată de mai urgente nevoi zilnice. Borcanul numit Veturia, grăsuța doamnă zâmbitoare, dintotdeauna căruntă, șchiopătând tandru pe partea stângă, se obișnuise, în cele din urmă, să uite vremurile de demult, cu lecții de franceză engleză germană pian broderie, resemnată la modestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]