2,199 matches
-
Vrei să rămâi să mai vorbim, mai târziu, după ce pleacă toată lumea? o Întrebă trăgând-o mai aproape. Îi sunară din nou ambele telefoane, aproape În același timp. Kitty Îl privi În timp ce răspundea. Ideea de-a rămâne singură cu el o Înspăimânta. Roger ducea o viață de fațadă, pentru „prieteni“. Avea mii de „prieteni“ În toată țara, mergea de la o petrecere la alta, de la o Întâlnire la alta, dintr-o călătorie În alta și toată lumea Îl simpatiza pentru că era sufletist și charismatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o permanentă criză de identitate, nu mai recunoștea nimic din ceea ce știa că era. Se afla pe un tărâm sub care nu odihneau morții ei și numai gândul de-a fi Înmormântată În acest pământ străin, atât de vast, o Înspăimânta la fel de tare ca ideea de-a abandona un nou-născut Într-o peșteră de pe Lună. Era, de asemenea, un tărâm unde nu locuiau ai ei, un tărâm populat de prieteni și iubiți efemeri, În care un număr Înfricoșător de oameni ajungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
apropiase În trecut. Se aplecă, se Întoarse, fandă și se avântă printre copacii grei de nea, aruncând zăpada În lături și formând movilițe albe. Parcă era un surfer care stătea pentru prima oară În echilibru pe valurile Înalte ce-o Înspăimântaseră odinioară. Înțelesese brusc plăcerea schiului și a pericolului pe care ești stăpân; atunci se transformase dintr-o fetiță speriată Într-o adolescentă Îndrăzneață. În Bel Air, Kitty și Matthew priveau un șoim care plana deasupra unor pini Înalți, o trecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lui. — Nu știam că a scris și muzică de operă. — Da, Opera Omnia. La pauză Kitty Îl urmări pe Bill Blitz sorbind din șampanie și spunând Încă o glumă, și intră În panică. Era drăguț, amuzant, confortabil, iar asta o Înspăimânta. Dacă lăsa garda jos acum, se putea trezi peste cinci ani ca nouă soție insipidă În apartamentul din Park Avenue, gazda unei mulțimi insipide care vorbea șoptit, Îmbrăcată În haine insipide, ciugulind din mâncarea insipidă dintr-o Încăpere insipidă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și nu avusese curajul să riște. S-a lăsat dus de valuri. La puțin timp după istoria cu cureaua, a fost suspectat de tuberculoză osoasă. De aici, un șir de urmări. Augusta a renunțat să se mai mărite cu el. Înspăimântat de spectrul unei boli teribile, s-a iradiat devenind steril și a început să bea. Concediat de la spitalul unde părinții Augustei îi găsiseră un post, a trebuit să se angajeze medic la un dispensar de mahala, unde a cunoscut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înfricoșătoare lipsă de gânduri. Mi-am amintit că nici prima oară nu mă oprise; mă speriasem singur; trăim într-o lume de interdicții și mi se păruse că un asemenea zdrahon nu putea avea decât o singură menire, să-i înspăimânte și să-i alunge pe curioși. Înaintam acum pe un coridor luminat orbitor, acoperit cu un covor gros, de culoarea muștarului, care absorbea sunetul pașilor, și am auzit foarte clar când Francisc - s-a înțeles, cred, că era mut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a strigat Mopsul și a ridicat pușca. Țintea o pasăre neagră, cu pete albe, aproape de mărimea unei găini, cocoțată în vârful unui gutui sălbatec, ca acela de la poarta Martei. A răsunat împușcătura, dar pasărea n-a căzut. A tresărit doar, înspăimântată de moarte. „N-ai nimerit, n-ai nimerit”, râdea Nelson, iar ochiul lui, singurul, i se învârtea ca un titirez în orbită. Glontele atinsese, în schimb, urechea unui cățel care începuse să schelălăie. Apăru atunci din senin, cu bascul Hingherului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă doare stomacul, eu plec“. „Așteaptă, ce dracu’, când templierii le dădeau mațele afară sarazinilor te distrai, pentru că trecuse atâta timp, iar acum Îți dai aere de mic intelectual moralist. Aici Încercăm să refacem Istoria, nimic nu trebuie să ne Înspăimânte.“ L-am lăsat să continue, subjugați de energia lui. „Ceea ce frapează În genocidul evreilor e lungimea procedurilor, mai Întâi sunt ținuți În lagăre să sufere foamea, apoi sunt dezbrăcați În pielea goală, apoi dușurile, apoi conservarea meticuloasă a munților de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
O capodoperă de inocență. Și de perfidie. Templierii din Provins erau niște magi“. „Mă faceți de-a dreptul curios. Și n-ați putea să mi-o arătați și mie?“ „Vă mărturisesc, am distrus totul, cele zece pagini și harta. Eram Înspăimântat, Înțelegeți dumneavoastră, nu-i așa?“ „N-o să-mi spuneți că ați distrus un document de o Însemnătate așa de...“ „L-am distrus, dar v-am spus că revelația era de o simplitate absolută. Harta e aici - și-și ducea mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la mine-n popou. „Sunt mai bine de zece ani de când Îl port cu mine, secretul acela, sunt mai bine de zece ani de când port harta aia aici“, și-și atingea din nou fruntea, „ca pe o obsesie, și sunt Înspăimântat de puterea pe care aș putea s-o obțin, numai să mă hotărăsc eu să-mi asum ereditatea celor Treizeci și Șase de Invizibili. Acum Înțelegeți de ce l-am convins pe Garamond să publice Isis Dezvăluită și Istoria Magiei. Aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Hei! Să vină careva repede! Femeia, speriată de țipete, s-a uitat în jur ca un șobolan încolțit și, înșfăcându-și bocceluța, a pornit pe coridor în jos. Când a văzut aprinzându-se lumina în odaia cameristei, s-a întors înspăimântată spre Gaston și i-a strigat: — Unde-i camera ta? Repede! Du-mă în camera ta! — ...? — Te implor! Înainte să aibă Gaston timp să-i răspundă, ea a și ochit ușa care fusese lăsată întredeschisă și a țâșnit înăuntru, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
batista la gură, gata parcă să-și dea duhul. Gaston îl privea buimăcit. — Ce-a pățit sensei? l-a întrebat omul când și-a mai revenit. — S-a dus la shōbin. — Shōbin? — Nu, shōben, răspunse Gaston, tremurând. Era atât de înspăimântat, încât nu-i mai veneau în minte, corect, cuvintele japoneze. Bărbatul a scos din buzunar o batistă albă, a scuipat în ea și și-a șters încet gura. Gaston auzi de undeva bătăile unui ceas: era ora unsprezece și patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe urmă. A mâncat puțin și apoi și-a vârât o țigară mototolită între buze, lăsându-se furat de gânduri. „Endō-san, să nu faceți asta. Nu vă puneți planul în aplicare. O faptă atât de plină de ură... nu vă înspăimântă?“ Gaston își căuta cuvintele, ca să-l determine pe Endō să renunțe la planul lui de răzbunare și să-i risipească ura adunată în suflet, dar din pricina vocabularului limitat, nu i-a mai spus nimic până la urmă. În dispoziția în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
șapte cuvinte de pe cruce. Din păduri de somn și alte negre locuri dobitoace crescute-n furtuni ies furișate să bea apă moartă din scocuri. Arde cu păreri de valuri pământul îmbrăcat în grâu. Aripi cu sunet de legendă s-abat înspăimîntate peste râu. Vântul a dat în pădure să rupă crengi și coarne de cerbi. Clopote sau poate sicriile cântă subt iarbă cu miile. [1925] * ASFINȚIT Peste-aceleași arătări și-aceleași case clopot de sear-aud. Și stau în cruce cu o zi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
sau vă puteți certa ca la ușa cortului, pentru că sînteți conștienți că tot veți ține unul la altul cînd lucrurile se vor liniști. Veți fi În continuare o familie. — Iar tu ești mult prea drăguță, la naiba, obiectează Emma. Ești Înspăimîntată de perspectiva că ea o să te urască dacă Îi spui că, de fapt, tu nu vrei arbuști ornamentali de jur Împrejurul sălii de bal. — Exact! Ai auzit și tu de arbuști? — Aha. E ridicol. A sărit calul de-a binelea. Tipic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
parte din mine crede că Dan va veni acasă diseară, că va intra pur și simplu pe ușă, de parcă nimic nu s-ar fi Întîmplat. — Cum te-ai simți dacă ar fi așa? mă Întreabă Trish. — La fel. Ce mă Înspăimîntă e schimbarea și să fiu nevoită să fac totul singură, dar, și de-ar fi ca Dan să se Întoarcă aici diseară, nu ar Însemna că lucrurile ar fi foarte diferite. Adevărul e că ne urîm de luni de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Trish. Tu nu poți să faci asta. Și eu sînt Îngrozită de purtarea ei, dar ne e prietenă bună și nu poți să o judeci doar pentru că a făcut o greșeală. — Greșeală? Mă opresc locului și mă uit la ea, Înspăimîntată de-a binelea. — Greșeală? Asta numești tu greșeală? — OK, e mai serios decît atît, dar gîndește-te la toate calitățile Lisei, la cît de apropiată ne e amîndurora și la felul minunat În care spui că s-a comportat de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
făceau să coboare, Îi puneau cu picioarele desfăcute și cu fața la zid, Îi insultau, Îi Înjurau - poate chiar Îi loveau. Apoi Îi duceau Înăuntru. Iar mâine toți aveau să afle despre bombă și despre el. Ciudat, dar gândul acesta nu-l Înspăimânta. Dimpotrivă, aproape că-și dorea să fie descoperit, arestat, judecat. Pentru că făcuse ceva important. Era cineva - În această opacitate scârboasă a lumii. Însă mașina de poliție rămase În urmă, pierdută printre semafoarele galbene - nici un control de documente, nici o revelare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care se Îngrămădeau denunțurile părea ca scos de la rebuturi, pansat și supraviețuitor al multor cârpeli tehnice. Chiar și drapelul era vechi - un tricolor prăfuit, șters, ce atârna deasupra capului președintelui Republicii Italiene - nici acela nu era prea tânăr. Emma rămase Înspăimântată de neglijența aceea, de toată acea sărăcie evidentă. Italia e o țară Într-adevăr ciudată. Toți erau bogați. Bogați până la indecență. Aveau mașini noi și motociclete noi, și haine noi, și case noi, și celulare noi, și ochelari noi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zâmbi, cu toate că o enerva vocea ei răgușită. Eu am o tunisiană foarte curată, ți-o recomand, tunisienii sunt practic italieni, doar că sunt musulmani, e singura diferență. — A, nu, eu o musulmană n-aș vrea, e o religie care mă Înspăimântă, sunt Înapoiați și Își tratează femeile ca În Evul Mediu, exclamă scandalizată mama Guendalinei. — Oricum, și În Ucraina sunt catolice, interveni Maja, pentru a spune ceva. Altfel invitatele ar fi considerat că ea nu mai dă atenție conversației. Sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în cuie. Într-o zi a intrat într-un internet-cafe și-a dat o căutare pe avort. Încerca să stea dreaptă și cu geaca pe umeri ca să nu se uite cineva la ce caută. A citit repede și s-a înspăimântat. A aflat că avortul e permis doar până la trei luni, iar ei îi era imposibil să calculeze cât trecuse din iulie până în octombrie. Nu știa de când să numere, dacă să pună și iunie la socoteală ori nu. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
copii, ca toate celelalte. Doar că ar fi vrut să facă râul să curgă în sensul dorit de ea. Și n-ar fi stricat s-o facă pe drăguța de Rahela să sufere un pic. Zilpa bănuia că Rahela e înspăimântată de noaptea nunții și o încuraja să-și spună temerile. Sora mai mare suspina și dădea din cap aprobator în timp ce Rahela îi dezvăluia cât de puține știa despre mecanica sexului. Nu se aștepta la nici o plăcere - doar la durere. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în familia soțului ei. Iacob supraviețuise, le tot repeta ea surorilor ei, mai mult ca să se convingă pe sine. Isaac fusese tăiat împrejur și Avraam înaintea lui. Dar ideea de a-și vedea copilul în suferință și în primejdie o înspăimânta pe proaspăta mamă, iar ideea că Iacob nu avea nici un fel de experiență o ducea pe culmile disperării. Zilpa veghea și și-a dat repede seama că Iacob nu prea știa ce are de făcut. În fiecare seară, se așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un asemenea exemplar mai mic, dar Iosif s-a repezit după el, l-a prins și a devenit eroul zilei. Toți bărbații au căzut apoi epuizați de efort. Chiar și Iuda se clătina învins de sforțările de a mâna animalele înspăimântate de curentul puternic care le trăgea la fund. Dar fluviul a fost milos și n-am pierdut nici un animal. Când soarele se culcase deja printre crengile copacilor, doar taurul cel mare, măgarii, femeile și copiii rămăseseră pe malul celălalt. Ruben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
poate o să scap doar cu câteva șuturi, dar nimic din toate astea nu s-a întâmplat. Trecând pragul, nu m-am oprit, am luat-o direct spre fereastră, ajunsesem deja în mijlocul încăperii și faptul că încă nu mă lovise mă înspăimântase și mai mult, pentru că nu știam ce-o să urmeze, și atunci Vasököl a început, în fine, să vorbească, spunându-mi să nu-mi fie teamă, că n-o să-mi facă rinichii zob, vorbea oarecum straniu, când m-am uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]