13,784 matches
-
și se loveau unele de altele. Pe scurt: o stare de nervozitate delicioasă, plină de fiori. Vinerea obișnuiam să bat la ușa camerei 202, urcam câteva scări În Hotelul Kreuzer din centrul orașului, aflat pe o străduță laterală liniștită, fiind Întâmpinat de un portar rus, care voia tot timpul să-l ajut la integramele din ziar. Persoana care locuia În acea cameră Între amiază și șapte seara nu folosea nici titulaturi, nici nume de familie. La Început, de câteva ori când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de stuf. Cu imaginația Încinsă, nu Îmi era greu să mă Închipui drept unul dintre acei dansatori eleganți, aliniați unul după altul, așteptând ca ușile să fie deschise larg, ca să poată pluti pe parchetul alb și strălucitor, unde să fie Întâmpinați de domni cu părul pudrat și țigări aprinse, ținute Între degete vânjoase, lângă ghiuluri cu pecete de argint mat sau aur blând. Brusc, am distins niște voci Înfundate, vorbind parcă printr-o pernă. Apoi cineva izbucni În râs, surprinzător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nor de praf inundat de soare și gaz negru de eșapament În colțul din dreapta sus - ca peste câteva secunde să se Întoarcă, de data asta dinspre colțul din stânga jos al ecranului, de parcă ar fi dat turul cinematografului, unde au fost Întâmpinate cu steagul ridicat la linia de sosire, una după alta, de un om În pantaloni scurți bufanți, fluturând steagul cu pătrățele. În cinematograf Otto făcea praf finalul piesei În timp ce câștigătorul s-a Îndreptat spre Junek și a Îmbrățișat-o ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
strident, care stătea lângă el și tocmai se Întorcea spre geam cu o grimasă musculară. Zărindu-și propria reflexie, Îsi astupă căscatul cu o mână surprinzător de dibace. Mai sus pe stradă tramvaiul o luă spre stânga unde a fost Întâmpinat de un seamăn de-al său, care purta aceeași Încărcătură de lumini palide. Cel din urmă opri chiar În fața mea, eliberând șase oameni. Doi dintre ei o luară grăbiți către un restaurant din Rheinland, cunoscut mai ales datorită lui Jolly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se dădu În lături cu un scârțâit care-mi amintea de gramofonul Dorei (atârna Într-un singur șurub). Închizând ușa dintr-un șut, m-am debarasat de hainele care se lipeau de mine și m-am aruncat imediat pe pat, Întâmpinat de un somn care mă aștepta cu brațele deschise. Undeva În adâncul supus al somnului, Heino se descotorosi de pudelul său ciufulit. Acum Îl auzeam spunând: — Sper să treacă, indicând indignat spre Întuneric - dar nu spre câine, cum am presupus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poza de grup. Avea un păr blond Închis, tuns scurt și era Îmbrăcat impecabil. Totuși, avea ceva rigid și prea corect, de parcă ar fi fost decupat din carton. Observându-ne, Își Întoarse palmele În afară și grăbi pașii. Dora Îl Întâmpină În capul scărilor, rotindu-se cu el pe podeaua de marmură. Fiind Îmbrăcată În pantaloni și cu jacheta din Berchtesgaden, câteva secunde era să nu-i mai deosebesc. — Și acesta este Însoțitorul tău? — Anton, răspunse Dora, radiind. — Încântat de cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dacă autoritățile aflau despre problema respectivă - ce i s-ar fi Întâmplat băiatului, ei, celor de acasă. Aparent, Dora se simțea Încă puternic legată de familia sa - da, chiar și de Jupp... Karp mă privi atent printre gene; presupun că Întâmpinam dificultăți În a sta liniștit. Într-adevăr, mă refer la fratele ei. Am aflat abia târziu, după mulți ani de prietenie. Poate suna ciudat, dar se Întâmplă ca frații să fie mai apropiați Între ei, decât de alții. E vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scârțâitul unui pat ruginit. Tălpi goale pe podea; speriată, cheia Învie În yală. Anton Îmi deschise În lenjerie de corp - din care, partea de jos era cu două mărimi mai mare și necesita o spălare rapidă. — La naiba, Sascha, mă Întâmpină cu farmecul cu care m-am obișnuit, și se băgă la loc În pat. Fii bun și Închide ușa aia. Am procedat Întocmai, dând la o parte câteva articole de Îmbrăcăminte, apoi m-am așezat pe unicul scaun din Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întâlnire a fost la Apollo, trei luni mai târziu . Capitolul nouăsprezece Spre seară m-am Întors la pensiunea Landau. Când am ajuns la etajul doi nu mai era nimeni. Dacă era să mă iau după mirosul de mucegai care mă Întâmpină În hol, puteam ghici că locuitorii luau cina În secret, undeva În apartament (dar nimic special În meniul din seara respectivă: doar mâncare de fasole cu carne de porc). M-am deplasat de-a lungul coridorului, aerul devenind din ce În ce mai proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a mai căutat filmul. Pentru a se proteja - pe sine și pe mine (adică pe aceeași persoană, În acest caz) - Își vârâse cleștișorii În buzunar și părăsi locuința. Câteva minute mai târziu am ieșit din șifonier, așteptându-mă să fiu Întâmpinat de o cu totul altă priveliște. Abia mai târziu, tot În seara aceea când ne-am Întâlnit la Crama Albastră, și-a dat seama că eu eram cel care se ascunde În șifonierul Dorei. De asta s-o fi oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scapi. O, ba da, am cum - dacă aș vrea! Dar ai zis că nu vrei. Dar dacă aș vrea! De îndată ce intru în casă mă apuc (pe furiș și, oarecum,spre surprinderea mea) să adulmec aerul: oare ce miros o să mă-ntâmpine? De piure de cartofi? De rochie de femeie bătrână? De ciment proaspăt? Adulmec și adulmec, încercând să surprind parfumul. Aha! asta să fie, să fie mirosul de creștin, sau numai câinele? Cum văd, gust sau ating ceva, îmi zic „Goiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de călărie roz și cu cizme de vânătoare valorând câteva sute de dolari, n-avea grijă că mi-ar lua-o la cioc urgent, sunt convins! Mă-nșel. Timp de trei luni i-am tot apăsat în jos ceafa (apăsare întâmpinată de o împotrivire surprinzătoare, de o încăpățânare impresionantă, ba chiar mișcătoare din partea unei făpturi atât de blajine și pașnice), trei luni am tot asaltat-o cu argumente și am tot tras-o de urechi noapte de noapte. Pe urmă, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi plasată În Orient, marele romancier nu va părăsi de tot Londra pe care o iubește atât de mult, pentru că va privi aceste tărâmuri Îndepărtate prin ochii unui mic tutungiu londonez. Domnul Savory, o figură zveltă și bronzată, l-a Întâmpinat pe corespondentul nostru la Köln pe peron. A fost scurt (nu fi caraghios. Am spus scurt. S.C.U.R.T.), ceea ce nu ascunde complet o inimă caldă și plină de Înțelegere. Pus să-și evalueze poziția În literatură, cuvintele lui au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Hughes 2 dacă nu doreau să facă nici un efort, sau ca Marilyn Manson și Dita Von Teese dacă aveau chef să se dea peste cap pentru asta. În timp ce Hunter lăsa hainele noastre, eu m-am dus sus, unde Lauren Își Întâmpina oaspeții În pragul salonului de la primul etaj, Îmbrăcată cu niște pantaloni scurți trăsnet din pluș de un galben ca primulele și o bluză roz-bonbon În formă de T. Pe cap avea o perucă blondă prinsă În codițe Îndrăznețe. Era Încălțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
212-222-0229 Ca de obicei, Lauren nu mai dăduse nimănui vreun semn de viață de zile Întregi. Încercasem să o sun de câteva ori ca să Îi mulțumesc pentru că-i fusesem oaspete la petrecerea de ziua ei, dar fusesem de fiecare dată Întâmpinată de cuvintele „Această căsuță vocală este plină“. Nu puteai nici măcar să lași un mesaj. Apoi, din senin, venise cu petrecerea asta de divorț despre care toată lumea credea că este nebunească. Deși nimeni nu era sigur ce Însemna exact, asta nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai costisitoare decât precedenta. —Arată nemaipomenit, Alixe, i-am spus, ca să o Încurajez. —Sylvie Mortimer? Sunt atât de Încântată să te cunosc, În sfârșit! Petrecere de Divorț plăcută, fetelor, ne-a urat ea cu voce ascuțită, Întorcându-se apoi să Întâmpine alți oaspeți. Alixe nu zise nimic de programarea pentru probă la care nu venise. Nu am zis nici eu nimic. —Așa e, hai repede să luăm niște alcool, zise Lauren, luând-o Înainte către bar. Două șampanii cu gheață, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Întoarcem și să ne cuibărim amândoi În patul acoperit cu blană, care parcă era rupt din rai. Cabana Dordogne fusese construită de familia lui Davide În anii ’20 și era pe jumătate ascunsă de o coamă muntoasă abruptă. Camille ne Întâmpină la ușă. Era minionă și Îmbrăcată cu niște pantaloni largi din tweed și cu o bluză din satin albastru pal, care lăsa să se ghicească un decolteu alb. Oare cum reușesc franțuzoaicele să obțină aerul ăsta care combină stilul burghez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am pășit pe puntea unui vas frumos nemaipomenit, numit, foarte potrivit, mi-am zis eu - „Fericire“. Era ancorat În Portul Gustavia din St. Bart’s, un golfuleț drăguț Înconjurat de dealuri verzi, presărate cu case roz și galbene. Ne-a Întâmpinat Antonino, căpitanul, un italian ars de vânt. Era Îmbrăcat În pantaloni scurți cafenii, un tricou alb, imaculat și purta ochelari de soare cu rame din carapace de țestoasă. Se asorta perfect cu barca, așa cum se asortau și cei șase membri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Hai, nu-i timp de ei, că ne prinde troianul aici. Mergem la mine în birou să semnez și să vă pună secretara ștampila pe bon. Pătrund amîndoi în clădirea secției și urcă la etaj. În secretariat, Don Șef e întîmpinat de Vlad. Sudorul meu spune Ștefănescu, aflînd ce vrea Vlad, în timp ce semnează bonul de materiale adus de Vlădeanu și-a luat cîteva zile de învoire. Are de adus lemne pentru iarnă. Vlădeanu ia bonul din mîna șefului, mulțumește, roagă secretara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gînduri, cînd el nu-i clarificat dacă nutrește vreun sentiment pentru Doina?! Deși, în ultima vreme, de cînd se întîlnește mai des cu ea, începe să-i placă, ba-i caută compania, telefonîndu-i, ori vizitînd-o, în ciuda răcelii cu care îl întîmpină Maria Săteanu. "E bine își continuă el gîndurile că Maria mă respinge astfel. Se împacă prea frumos cu nenea Toader, și-ar fi urît să se observe ceva..." Tîrziu, cînd secretarul literar se întoarce în birou, îl găsește adormit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Radu apropiindu-se, știind că mîna lui, pornită într-un gest de atingere, se va plimba în sus, dezgolind totul, cu calm, aproape cu migală, trădînd în permanență dorința. Surîde fericită gîndului că peste cîteva ore, ajungînd acasă, va fi întîmpinată cu vaza împodobită de flori, masa pregătită și un pahar cu vin bun... Ori, poate, mai întîi, un pahar de coniac... "Ce-nseamnă un oraș mare, ca Iași! Pînă și băuturile sînt mai fine. Chiar și la asistenta șefă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se pregătească de coborîre. De atunci, după-amiaza, cînd sună telefonul și ghicește că-i Vlad, i se pare că aparatul cenușiu emană în jur o lumină albă, umplînd încăperea, iar sufletul ei se dilată, deschizîndu-și larg porțile pentru a întîmpina cuvintele frumoase. "Un puști obraznic își scuză întotdeauna plăcerea de-a-l asculta. Nici măcar nu m-a invitat vreodată să ne întîlnim, sau n-a făcut vreo aluzie..." Paula se întoarce în cameră, adună de pe jos sticla de coniac, își toarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aceasta cînd, în sfîrșit, Paula i-a interzis să-i mai telefoneze, are senzația că a scăpat de o povară; se simte ușurat și-și dă seama că va fi într-adevăr senin, fără umbra altor gînduri, cînd o va întîmpina, peste cîteva momente, pe Sorina. Salut! I-ai și uitat numărul rîde Mihai Vlădeanu apropiindu-se dinspre gară. Nu-i acasă răspunde Vlad, strîngînd mîna întinsă. Ce zici de viscolul ăsta? Îmi pare rău! Nu mai știu nimic de sudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Vine, e mașină mare, puternică, bună -, dar vine mai greu. O să mai întreb acuși la telefon. Și dacă ajunge între timp? întreabă Paula preocupîndu-se de cafea. Nu mă mai necăji și tu, că-s degerat! O să vină, foarte bine! O întîmpină Vlădeanu, că era pe-acolo, ăla cu piesa în care-a vrut să joace și Aura. Are și nevastă-mea niște gusturi! Gelos? rîde Paula, apărînd în ușă cu o ceașcă goală în mînă. Uite că și Aura are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care să-mi umple casa de copii... Ce, noi, Sătenii nu sîntem de rasă?! Mereu îmi zic să... Dar imediat mă întorc cu gîndul la ea ce păcat că n-am talent la scris! -, mi-o amintesc cum m-a întîmpinat: o mogîldeață în pijamale de spital, cu pantalonii prea lungi și îmbrobodită, ca babele, cu o pelincă dintr-un finet decolorat, udă fleașcă, neîngrijită... Într-o perioadă cînd hăituiam și eram hăituit, brusc, m-am trezit față-n față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]