KorAP: Find »[drukola/base=întârzia & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...463 >

11,564 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

îmbătrînești, îmbătrînesc și celulele care provoacă anxietatea. Depresia dispare. E un progres al regresului, să recunoaștem, Iordana. Sîc psihanalizei!" Asta, în teorie. Practic, i s-au înecat corăbiile, cu bricul Mircea cu tot. O simt de cum se scuză c-a întîrziat: Văd din ce în ce mai prost. Nu disting numărul tramvaiului, dacă se depărtează sau se apropie. A luat unul greșit, acela pe care l-a făcut și personaj: de Baza 3, "cel mai democratic tramvai", cum a declarat critica. Tano sare cu labele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Dar exersez mereu gamele clipelor cu tine, gamele zilelor cu tine, gamele anilor cu tine. "Ce glissando, Iordana!" exclama Iordan, în variantă volubilă, după o îmbrățișare. Uneori era superb. "Vreau o viață obișnuită. Să știu pe unde umbli, pe unde întîrzii, să-mi fie frică de-un accident, să mă uit la tine cum dormi la trei dimineața...." "Să mă controlezi la trei dimineața, buiacă ce ești?" "... să-ți spăl cămășile, să..." "Spală-i ciorapii și cămășile lui Rusalin". "De ce lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ți-au venit bebelușele în vizită. Într-adevăr, Dunguța și Gipsy se strecoară prin gard, bătînd simetric din cozi. Îl las mai mofluz decît oricînd și închid poarta. Hei, Iordanco, io-s canis familiaris. Îs binecredincios, dar și binemuritor******* dacă întîrzii mult. Vino înapoi repede. Autobuzul nu-i aglomerat. Un copil murdar pe bărbie cronțăne semințe, la întrecere sonoră cu solistul de la Vama Veche: "Am să-mi trag un glonț în cap/ Și-am să-mi fac o gaurăăă... Mă mut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
toată noaptea (stelele spărgeau parbrizul ca niște alice), să ajung la Sibiu, unde concerta, la Satu-Mare, la Mediaș, la Brașov. Cristoase, cît îl uram pe Ceaușescu atunci cînd mă intersectam cu "vizitele lui de lucru". Bloca șoselele, oprea circulația și întîrziam. Iordan nu mă lăsa să mă strecor în sală, în pantofi cu tălpi de microporos, între acordurile lui. Clocotea de enervare, se congestiona, urla la mine cînd întîrziam. După un recital impresionant, o fană a muzicii lui (mă tot nimeream

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
mă intersectam cu "vizitele lui de lucru". Bloca șoselele, oprea circulația și întîrziam. Iordan nu mă lăsa să mă strecor în sală, în pantofi cu tălpi de microporos, între acordurile lui. Clocotea de enervare, se congestiona, urla la mine cînd întîrziam. După un recital impresionant, o fană a muzicii lui (mă tot nimeream lîngă ea) s-a aplecat spre mine: "E tata?" "E bărbatul meu". "Ce fericită poți fi!" Depindeam de mîngîierea lui aspră: "N-o să-ți las amintiri calme, dulci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
cum mai alergam după firma roșie cu hieroglife a restaurantului chinezesc de pe "Ana Ipătescu". Și cîte prăjituri Pompadour, de 3 lei, (răs-botezate, prin galantare, Bompadur, Ponpadu, Papador, Popadur) nu mi-am cumpărat, să-mi umplu cu ceva timpii morți. Cînd întîrzia și mă simțeam inutilă ca un coș de gunoi ruginit, fără fund. Luam prînzurile la Berlin, în scaune cu spătare prea drepte și șervete pe genunchi; uram mesele întinse perfect la Capșa, cu platouri încărcate de antreuri calde ("Cum, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
poeme patriotarde, să nu rămînă "a'ntîia" nepolitizată. "Mă înnebunea cu telefonul", s-a motivat un colabo. "Mai scrieți, mă, și voi despre Ceaușescu". Da, da' ție-s ies mai bune". Nu, Fluturel, tu nu te-ai împotrivit, tu ai întîrziat; tu n-ai incomodat, tu ai fost mai molatic. "Lasă-l. Revino la interviul lui Rusalin. Și nu mai deschide-închide atîtea paranteze, m-a tras de mînecă vocea. Ce-ai cu Fluturel?" Că veni vorba de destine încrucișate. Al meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

de cactus, ce îmbracă peisajul idilic al insulei, dar mai ales îi oferă dansul. Mai întâi face o reverență laterală, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile, între care întârzie pentru o clipă, încremenite, ca și cum și-ar sorbi unul altuia suflul vital. Când apare fructul iubirii oul, acesta e păzit și de femelă, și de mascul, cu schimbul, și rostogolirile lui de către ambii părinți în afara cuibului, în toate direcțiile, pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Am întâlnit-o în dreptul casei Aspidei. Eram cu prietena mea, cea care m-a adus aici. Era prima mea zi în rezervație și-mi înfăptuia un tur de recunoaștere. Mi-a prezentat-o. Am dat mâna îndelung, mâna ei a întârziat prea mult în palma mea... în timp ce Aspida ne privea de la geam cu ochii ei de smarald. Apoi am urmărit-o o vreme cum se îndrepta cu pași hotărâți spre ieșire. În acest timp, vechea mea prietenă vorbea întruna fără ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
portocaliu și făceam dragoste de fiecare dată cu mai multă pasiune. Apoi dispăream, reluându-mi forma mea șerpească înainte de-a fi prea târziu. Cu fiecare zi, petreceam tot mai multe ore împreună, de câteva ori era să mă pierd întârziind prea mult sub înfățișarea mea umană; trupul lui, însă, era, pe zi ce trece, tot mai vlăguit, mintea-i era rătăcită și slăbise îngrozitor. Pesemne dragostea mea îl istovea, mușcătura mea drăgăstoasă îi consuma suflul vital. Mă privea cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
N-am avut puterea să protestez sau să adaug nimic. Am încuviințat și am sunat-o a doua zi, fără să înțeleg prea bine ce mi se întâmplă. De ce mi-a luat ea acest drept pe care eu l-am întârziat atâta vreme, fără să-mi pot imagina de ce? Nu știu de ce nu am făcut cel mai firesc lucru, cel mai firesc gest, de vreme ce mă gândesc numai la ea în fiecare zi, de vreme ce trebuie s-o văd sau măcar s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cu mine într-o zi, în ziua în care am să fiu pregătit, atunci lucrurile se vor întâmpla firesc, ca și cum n-ar mai fi fost niciodată, așa cum ar fi trebuit să fi fost de la bun început. Doar că acea zi întârzie să vină, și eu și ea știm asta, iar timpul pare "să nu mai aibă răbdare"... Descântec 2 Aspidă perfidă, Nu te ascunde în firidă, Că-ți văd în oglindă Căutătura rânjindă. Cu fața năpârcească Și lividă De aspidă. Degeaba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Domnule avocat al acuzării, am dori să începem prin a prezenta acestei curți părțile în discordie... Adică mai pe scurt, unde este doamna acuzatoare? De ce nu este tocmai ea în sală? Avocatul acuzării: Clienta mea m-a anunțat că o să întârzie puțin și m-a delegat pe mine să răspund în locul ei. De altfel, am fost instruit temeinic în acest sens. Judecătorul: Aha... Și cum vă gândiți să procedați când veți dori chiar dumneavoastră să puneți o întrebare doamnei acuzatoare? Avocatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
minute sună satisfăcător. Putem continua. Propun să începem cu interogarea soților acuzatei, până atunci poate sosește și clienta mea. Judecătorul: Din câte știu, clienta dumitale este pensionară și singură. Putem cunoaște motivul acestei inoportune întârzieri? Avocatul acuzării: Desigur. Clienta mea întârzie pentru că trebuie să ude florile. Judecătorul: Aha, să ude florile! Mă gândeam eu că trebuie să fie un motiv destul de serios... Avocatul acuzării: Pentru clarificare, aș dori să pun o întrebare doamnei acuzatoare în lipsă... (Se uită intens către scaunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
diagnosticul. Era o pană de înger. (Din audiență...) Formidabil! Formidabil! Este într-adevăr un înger! Sinele Mare: Așa se explică, dragă Philomena, că te-ai întors așa repede... Philomena: Aoleo! Ai dreptate. Ar fi trebuit deja să mă întorc. Am întârziat groaznic! (Începe să dea nervoasă din aripi. Se înalță încet către tavanul scenei ce o înghite în întregime, trasă de sfori.) Avocatul acuzării: (Sentențios...) V-am spus eu că ăsta e un ospiciu, nu o Curte de judecată. Mărturisesc că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Copiii mei au dreptate. Trebuie să încep tratamentul. Acum îmi este deja foarte clar că starea mea s-a degradat. Nu mai pot nega ceea ce a devenit evidență. Nu am ieșit din casă de câteva săptămâni. Am greșit că am întârziat atâta. Am greșit și față de copiii mei. Acum e prea târziu. Fiica mea mă vizitează acum din când în când. Băiatul, nu. El îmi seamănă mai mult. Cu fiica mea nu m-am înțeles niciodată. Nu mi-a plăcut niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
oferindu-i "dansul" și florile de stâncă și de cactus din peisajul idilic al insulei. Mai întâi face o reverență lateral, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile și întârzie pentru o clipă încremenite, ca și cum și-ar sorbi unul altuia suflul vital. Între aceste reprize scurte de castaniete, duelul erotic este încadrat de legănări laterale ale șoldurilor în prelungirea gâtului cambrat la fiecare îmbrățișare. O altă probă a loialității și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
menit anume parcă să trezească pe oricine din somnul morții. Și după ringuri repetate se aude în robot vocea disperată a mamei ei, ce o cheamă la ea, să fie cu ea, căci ea de data asta moare, pentru că salvarea întârzie să vină. Ea crede că are din nou o criză de inimă, dar de data acesta una îngrozitoare... Ar dori să se ridice, să se desprindă de pat, dar o paralizie totală îi imobilizează fiecare mădular, în fapt o lene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
iar, și din nou vocea mamei pe robot, din ce în ce mai hotărâtă, de data asta pe un ton aproape poruncitor. O chema la ea, pentru că nu dorea să moară singură în casă, fără niciun suflet la căpătâiul ei, fără de lumânare, și salvarea întârzia să vină... Atunci o forță nebănuită a simțit cum crește în ea, alături de o stare de greață insuportabilă ce urca intempestiv prin abdomen și stomac. S-a ridicat aproape instantaneu și s-a îndreptat către baie cu o viteză ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
scop anume. După formele rotunde, ochii tâmpi de albaștri, ciorapii de nailon, pare mai degrabă o îngerașă. Prezența lui atotcuprinzătoare desfășurată pe tavanul camerei mă intimidează; îi fac semn cu mâna să se așeze, cu alte cuvinte invit îngerul meu întârziat la o cafea. Refuză; are tensiunea prea mare din cauza înălțimilor, în schimb începe și mestecă semințe de floarea-soarelui și scuipă pe geam cojile cu o mare precizie. De-a dreptul dezgustător pentru o ființă celestă și suavă să mestece cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
care mai năstrușnice. Una dintre ele a rămas exemplară pentru ea. I-a pus răbdarea la încercare și i-a schimbat total accepția despre miracol. Un băiat tânăr ca și ea mustra entitățile ce i-au garantat vindecarea, dar ea întârzia să vină, în ciuda vizitelor lui repetate acolo. Entitățile îi cer să aibă răbdare. Vindecarea spirituală, pentru unii, poate fi un proces foarte lent, abia după aceea survine vindecarea fizică, ce în acel moment va fi mai puțin importantă. Cristina este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
salt mortal, din care se întoarce cu vârful ascuțit pe hârtie. Am grupat femeile pe o latură a mesei și bărbații pe cealaltă. Micuța olandeză cu privirea melancolică, mereu gândind la Santiago și albatroșii ei, e încadrată de Eugenia, domnișoara întârziată cu nedespărțita ei umbrelă bărbătească în culori psihedelice, și de fata ce suferea de o boală incurabilă și întârzia să moară din cauza unui înger. Apoi Pulcheria, nepăsătoare la conversația femeilor, stă în dreapta Sinelui Mare și pare foarte interesată de fenomenul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
și bărbații pe cealaltă. Micuța olandeză cu privirea melancolică, mereu gândind la Santiago și albatroșii ei, e încadrată de Eugenia, domnișoara întârziată cu nedespărțita ei umbrelă bărbătească în culori psihedelice, și de fata ce suferea de o boală incurabilă și întârzia să moară din cauza unui înger. Apoi Pulcheria, nepăsătoare la conversația femeilor, stă în dreapta Sinelui Mare și pare foarte interesată de fenomenul triogamic și scindarea lui Philip în cei trei soți unicorni. Din când în când, ridică floarea-soarelui de pe masă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

și tu vrei să mă ai lângă tine, zveltă, silitoare, n-am voie să întreb, am voie doar să ascult, n-am voie, știu, nu o mai repeta, fac tot ce spui, Tata a plecat să moară, putea să mai întârzie pe-aici, el mă lăsa să întreb, știu că tu m-ai născut, tu poți să faci ce vrei chiar dacă mă mai naști o dată, tot fetița ta ascultătoare am să fiu, îndoliată de curiozitate, de ce e dincolo de gard, dincolo de noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Președintele Franței pentru că nu avea actele la el. Cartea de identitate, s-a dovedit ulterior, era expirată de pe timpul unchiului său, de când începuse în 1792 primul război dintre cele 23 pe care le comandase. Se speriase atunci când șeful Poliției a întârziat o secundă lângă ea, admirându-i rochia. După ce-și însemnă toate acestea, începu memorarea, deschizând din când în când carnețelul pentru verificarea cunoștințelor. Care e deosebirea dintre purpura vasculară a rochiei, purpura trombocitopenică a trenei și albastrul de metil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]