1,269 matches
-
fată ce a venit la noi În clasa a VI-a la Școala mixtă-gară; era fiica unui italian ce-și construise o casă albă cu etaj ceva mai sus de școala noastră și acest exotism al rasei mediteraneene mi-a Întețit simțurile și imaginația, scoțându-mă din indiferența obișnuită. Am fost șocat de apariția acestei colege și, instinctiv, mi s-a trezit ambiția de a-i atrage atenția prin ceva. În adolescență, naivitatea vârstei noastre se exteriorizează În violența gesturilor; Iogna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Isbășescu privea înfrigurat, cu interjecții de spaimă. Își zicea că ar trebui să iasă, să-i întîmpine, dar amâna mereu, parcă fiece minut de întîrziere ar fi fost un câștig pentru dânsul. Afară, zgomotul de pași și de glasuri se întețea. Mulțimea se revărsase din uliță în ograda și în parcul conacului ca un râu care și-a schimbat brusc albia. Pe aleea prunduită și curățită de curând, țăranii se îmbulzeau și se fereau să nu calce pe marginile cu firicele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să împingă aerul în cotloanele cele mai ascunse ale trupului și, de acolo, să-l sufle cu forță în afară. Nările se strâng până se lipesc și apoi se cască, precum branhiile unei viețuitoare de apă. Apoi, brusc, respirația se întețește, ca și cum trupul ar fi început să alerge, aerul dă năvală printre buzele întredeschise, băr batul respiră, icnind, de parcă fiecare respirație e un pumn care-l izbește în măruntaie. Globii oculari i se mișcă cu iuțeală sub pleoape, văd ceva care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
simți ușoara împotrivire și se refugie doar în păstrarea ritmului. „Bună dimineața !“, râse Papi, strecurându- se între ei, și atunci observară că rămăseseră singurii care dansau îmbrățișați. Pulsul nu se schimbase, liniile magnetice erau la locul lor, doar ritmul se întețise. Cosmina zâmbi, stânjenită, și făcu semn că ar vrea să plece. Papi ridică paharul gol spre Efrem, semn că ei urmau să rămână. Filip arătă spre mașină, dar, cum Cosmina pornise de-a lungul trotuarului, se răzgândi. Noaptea era senină
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
parc, la statuie, atunci povestea și poșta șul, care, altfel, era menit să asculte. Dar Coltuc nu îi spusese niciodată Melaniei ce îi mărturisea poștașul. Poate că făcuse rău, se gândea, privind-o cum se căznește cu surcelele pentru a înteți focul în sobă. Melania își întoarse fața spre el, avea obrajii înroșiți de dogoare. Cu ochii ei verzi, cu părul moale și lung, strâns la spate cu un ciorap, cu rochia de casă abia acoperindu-i genunchii și umerii, era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
viguros i se va vedea piciorul lipsă, când lumea va fi întreagă, pe cât de voios și de dornic de viață va fi. Femeia se apropie de Coltuc. Era frumoasă ca din poveste, părul blond rămânea nepăsător la vântul care se întețise, ca împietrit în jurul chipului alb. Ochii îi erau limpezi, de culoare violet, ei sileau toate celelalte figuri-plantă să pălească. Era subțire, chiar și înveșmântată în haina de blană, iar botinele cu tocuri lungi făceau să țâșnească din fiece pas o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care se prelingea prin pereții umezi, ca un șarpe de apă. Când auzi prima oară vocea tunătoare cum sparge apa și o pulverizează, cum face pereții să vibreze ca o casă dezghiocată și ritmurile să se întretaie și să se întețească, se chirci. Se descoperi, pentru prima oară, lipsit de apărare, nu știa să se ferească și nici nu avea unde fugi. Broboane se adunară pe pereți, de parcă ei nădușeau, apoi apa se uscă dintr-odată, foșnea ca un așternut, până ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu mai bine de o sută de ani în urmă și se așezaseră prin satele din jurul Târgoviștei. Roberto Maroni, blând și mereu plecat în lume, ca un apostol. Rada încadră mașina pe bulevard și întoarse spre Piața Romană. Ploaia se întețise, mașinile se înghesuiau la semafor. Bărbatului, de cât vorbise, i se uscase gâtul și începuse, din nou, să tușească... — Ai răcit... Și mai voiai să te duci pe jos, pe ploaia asta, până la gară... — N-am răcit... Da’ așa-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu se sufoce în bale, de-atâta plâns. Lui Isaia îi dădură lacrimile de emoție. Când săltă capul până ajunse cu fruntea între sânii Marchizei, îl podidi plânsul de-a binelea, iar mângâierile femeii nu făcură decât să i-l întețească. După ce adulmecă aerul cu botul lui lung, Calu spuse, pe limba lui : — S-a oprit vântu’... N-o să plouă la noapte. Apoi către Pârnaie : Auzi, ia fă-te-ncoa’ ! Stai aicea, pe coaja asta. Care-i treaba cu voi, de unde
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pre lung, sacadat și dogit : — Haaaaaai, haaaaai, hai, bibilico, șai, bălășico, Șanțo pă Râța, Râța pă Tanța și pă deasupra, mucles ! Ceilalți începură să țopăie, împrejurul focului, drăcește, chiar și Isaia dănțuia, purtându-și catastiful ca pe un coif. Faraon înteți ritmul, ațâțat. — Andrea pulea cabanos, și pă față, și pă dos, o gagică hacana, da puli, puli, puleaaaa... Și tot așa, până când, împiedicați în pulpanele peticite, amețiți de spirturile amestecate și istoviți, dansatorii se lăsară să cadă unul după altul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un fundal albastru, înstelat. Nu se auzeau voci, doar un vuiet îndepărtat, ca atunci când pui ghiocul la ureche. Privi în sus, spre Pantocrator, apoi se întoarse încet. Parcă stătea nemișcat și ceilalți se învârteau în jurul lui. Când rotirea lor se înteți, Maca închise ochii, să nu amețească. Când îi redeschise, erau la locul lor, privindu-l alungiți, bizantini. Îi cercetă pe rând. Nu știuse că sunt atâția. Unii purtau barbă, cu aceia neasemănarea era evidentă. Pentru ceilalți, Maca trebui să facă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce sari așa ? Te-a făcut mă-ta c-un ninja ? — Care ninja ? se auzi altă voce. ăsta-i făcut cu ce-a rămas pe faianță ! Se pare că asupra acestei chestiuni căzură cu toții, instantaneu, de acord. Căci corul se înteți pe mai multe voci, cărora li se alăturară, înțelegând tema, dar nu și motivul, unii din balcoanele de vizavi. — Bă, Laberman ! pițigăi unul. — Lăbuș ! se hlizi altul. — Bă, ochi maro ! se alătură o voce răgușită. Și din nou : — Semeringule ! — Verighetă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Verighetă ! Maca nu înceta să sară de pe un picior pe altul. Oamenii strigau, unii nici nu știau pe cine înjură, dar o făceau, gândind că s-o nimeri undeva. Iar când prindeau câte una din zbor, răspundeau, astfel încât dialogurile se întețeau peste capul lui, ceea ce îi sporea bucuria. Totul în jur era armonie, o adevărată luptă pentru pace. Blestemele se adunară într-un abur ce se îngroșa, acoperea cerul și stelele, alcătuind un alt cer în care luna abia se întrevedea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
undeva lângă Tomis, mulți barbari sunt uciși, iar Baian fuge de pe câmpul de luptă. Dar avarii revin în Tracia, iar Comentiolus se luptă cu ei în zona Munților Haemusacum se derulează episodul "torna, torna fratre". Conflictele bizantinilor cu avaro-slavii se întețesc, generalii Priscus și Petru le înfruntă cu succes. Priscus îi înfrânge pe sclavini și avari la Dunăre și reușește să-i învingă pe Ardagast și Musokios, în Câmpia munteană. În 596, Petru se opune sclavinilor și îi respinge până în Sciția
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să scăpați de pericol. Prin examinarea fiecărei schimbări pe rînd, puteți clarifica avantajele acestui răspuns de alarmă. Respirația se accelerează, iar nările și plămînii se deschid larg. Astfel, crește cantitatea de oxigen necesară mușchilor. Bătăile inimii și presiunea sîngelui se întețesc, astfel încît oxigenul și elementele nutritive de care are nevoie organismul să poată fi transportate rapid acolo unde este nevoie de ele. Sîngele este trimis către mușchi, în special mușchii mari de la picioare. O cantitate mai mică de sînge este
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Mărturiile observatorilor militari francezi din 1920 nu sînt deloc optimiste: Situația internă din Basarabia a făcut puține progrese se poate citi pe 15 martie 1920. Unii pretind că s-a înrăutățit. Este sigur că venirea trupelor bolșevice pe Nistru a întețit tendințele comuniste ale țăranilor nemulțumiți, aici ca și în alte părți, de procedurile armatei române". "Ocuparea de noi provincii alipite la România a contribuit la coruperea mentalității soldatului român, se scrie pe 26 august. Ocuparea Basarabiei îl pune în prezența
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ideologii religioase și naționaliste. Astfel încît religia creștină se opune religiei mozaice, precum un monoteism de masă față de unul al minorităților, cu tot ce implică această opoziție. Într-o civilizație impregnată de creștinism, un asemenea antagonism este suficient pentru a înteți flacăra întregii serii de uri de moarte pentru mii de ani. Istoria lui Moise și a creării poporului evreu de către el este neîndoielnic una aparte, nemaiîntîlnită. Ea sfidează rațiunea din timpuri îndepărtate. Cu toate acestea, ea nu este în asemenea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
opteze fie pentru alianța cu Suedia, fie pentru cea cu Danemarca, deoarece problemă Norvegiei făcea imposibilă cooptarea ambelor țări în plănuita să mare alianță antifranceză. Ceea ce nu l-a descurajat, totuși, pe Bernadotte care, în toamna anului 1812, și-a întețit asaltul diplomatic asupra britanicilor pentru a-i convinge că Suedia nu intenționa să incorporeze Norvegia, ci doar să se ajungă la un aranjament politic care să asigure securitatea frontierelor sale apusene. În această formulă, Norvegia avea să rămână "a separate
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
să încheie mult așteptată alianță ofensiva cu Franța a sporit, după pacea impusă de această din urmă Austriei, la Pressburg, la 26 decembrie 1805, a determinat diplomația engleză să intre în alertă. Pentru a contracara o asemenea perspectiva, și-a întețit intrigile în rândul cercurilor conducătoare otomane, încercând să câștige cât mai mulți aderenți pentru partida antifranceză. Totodată, nu a ezitat să amenințe cu o posibilă intervenție militară directă împotriva Imperiului Otoman, în caz că "sfaturile" englezilor erau ignorate 187. Scoaterea Prusiei din
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
-l dea decât responsabilitatea arătată În judecarea și evaluarea propriilor fapte.) „Dacă n-am avea defecte nu ne-ar face atâta plăcere să le observăm pe ale celorlalți.” (La Rochefoucauld) Este mult mai costisitoare răzbunarea, decât uitarea ei. (Pentru că răzbunarea Întețește ura, făcându-l pe agresor să se simtă obligat să răspundă printr-un act de ostilitate și mai mare.) „Cel mai strălucit merit e să poți să faci rău și să nu vrei.” (Publilius Syrus) Cel mai bun prieten al
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
reușitei. („Nu se obține lucrul dorit - ne spune un alt proverb - decât răbdându-l și pe cel neplăcut.”) „Cel care nu are răbdare nu are nici o filosofie.” (Saadi) Mânia se pedepsește pe ea Însăși. (Pentru că ea se acoperă, pe măsură ce se Întețește, de tot felul de greșeli și fărădelegi. Un alt proverb le enumeră: „Patru rele rezultă din mânia omului: tulburarea minții, nestăpânirea, fapta nechibzuită și hotărârea nedreaptă”; „Mânia Îmbătrânește, râsul Întinerește”.) „Slăbiciunea forței este de a nu crede decât În forță
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
adevărului. În Othello, Shakespeare evocă aceeași strategie, adoptată de data aceasta de către Iago; ca și Edmund, Iago „regizează” scena dintre Cassio și Desdemona, știind că Othello o va supraveghea și că, astfel, gelozia abia înfiripată în sufletul lui se va înteți. Raționamentul intrigantului e simplu: cel ce stă la pândă, nevăzut, nu are cum să nu se lase păcălit de ceea ce se desfășoară sub ochii lui, fără ca protagoniștii să-i bănuiască prezența. O scenă jucată fără spectatori nu-i poate furniza
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
se adâncește, poetul devine mal clar, mai sensibil, călător printre meandrele valorilor, care dau sens existenței, (speranța, adevărul, sublimul, harul de-a spune, de a te îndoi, de a fi prezent, de a fi viu,) se fac simțite. Tensiunea se întețește retoric, ca la romantici în caligrafia ciudată a unor poeme ca "Descoperirea focului" sau "Claun": "Veniți, lume/ circul mare, de la broască la gorilă scheunatul, versul, vântul se plătesc la fel de bine,/ în treptată vindecare plânge silnica mulțime/ ei de ea îi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
De exemplu, cele patru valuri de pînză de borangic, date Donțului, nu trebuiau aduse neapărat din Țarigrad. Pe atunci, ele puteau fi țesute și la Bănești, ori luate din casă, chiar din zestrea Profiriței. În familia agăi Grigore s-a întețit o mare ceartă, iar traiul lor, în comun, a devenit imposibil. Amîndoi s-au dus la Iași, pentru a se hotărî divorțul. Mitropolitul Veniamin, văzînd cearta dintre soții Cananău, la 4 februarie 1829 a hotărît să-i "răzlețească" pe doi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
însuși, și a spiritului de răspundere față de propriile acte de opțiuni. Elevul trebuie să devină conștient de faptul că are de suportat consecințele opțiunilor sale, în raport cu normele de conduită ale colectivității din care face parte. Pedepsele acordate fără discernământ vor înteți impresia de frustrare. O aceeași pedeapsă dată pentru o faptă minimă, ca și pentru o abatere gravă, formează elevului convingerea îndreptățită că pentru orice greșeală (sau insucces) va fi deopotrivă pedepsit; elevului terorizat îi va fi teamă să recunoască pînă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]