7,767 matches
-
simple stele de noroc.Sîntem eroi într-o minune pură,De care-am fost făcuți răspunzători,Și-nțelegînd de noi cine se-ndurăPrintre săruturi plîngem uneori.Ne învelim ca de sfîrșit de lumeUnul cu altul spre a ne salva,Cu brațe-ntinse ne strigăm pe nume,De parc-un vînt ciudat ne-ar separa.Și te străbat cu facla mea aprinsă,Ca pe o beznă-a unui vechi mister,Tu, poarta vieții mele, proaspăt ninsă,Mai scîrțîind prin viscol și prin ger
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
faci statul tău. Unul mic, ușor de controlat. Vanitos, ai hotărât să fie chiar un stat în stat. O republică într-un regat! Condusă de un tiran. Unul luminat. Care, în loc să lupte cu monarhul, îl cumpără. Nu-ți plac țările întinse, imperiile. Puterea centrală scade în raport cu distanțele. Un spațiu redus poate fi supus unei singure voințe. Vei guverna prin Magistrat; vei fi opozant prin Filozof, prin Actor, prin Erou etc. Asasin vei deveni prin... Deocamdată, nu știi cine îl va ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Războiul dintre Magistrat și Castelan părea că se sfârșește înainte de a fi început. Dar noaptea s-a dovedit un sfetnic bun. Magistratul e - azi - senin și zâmbitor. Va renunța la funcție! Hotărârea va surprinde Stațiunea nepregătită. Totul funcționează datorită firelor întinse și trase de el. E Păpușarul. Magul. Dumnezeul urbei. Oamenii știu asta. Închiderea Cazinoului va face din așezare un cătun medieval. Hipodromul va deveni un câmp de cartofi. Banca - închisoare pentru datornici, din ce în ce mai mulți. Lumea va crede că totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se potrivește mai curând continuitatea stabilă a uscatului. — Și totuși, ești un om al studiilor și al cunoașterii. Dacă excluzi din orizonturile dumitale Împărățiile lui Poseidon, Îți este interzis accesul la cea de a patra parte a globului, cea mai Întinsă. — Și, În același timp, cea mai nestatornică și mai nesigură. Dumnezeu a separat În planul Său apa de pământ și l-a Încredințat pe acesta oamenilor, iar pe prima peștilor. Prefer să rămân de partea oamenilor. Și apoi, ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îți explici această ciudățenie? Îl Întrerupse poetul. — Nu mi-o explic. Ar putea fi primul act al transformării. Se pare că muntele științei crește În chip vertiginos, la Florența. Turnuri infinite se Înalță către cer. Bolți de temple atât de Întinse Încât ar putea acoperi o câmpie se Înmulțesc peste capetele noastre. Mașinării nemaivăzute sunt ridicate ca să Îl ajute pe om În aceste construcții. Poate că cineva a smuls fructul din arborele cunoașterii. — Da, Într-adevăr, s-ar putea ca cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
al cadrului. — Trebuie să fi fugit pe acolo. Repede, veniți după mine! strigă el În timp ce se agăța de marginea deschiderii, Încercând să se cațere. Gâfâind, izbuti să Își rezeme toracele de pervaz. De partea cealaltă se deschidea un spațiu mai Întins, cufundat În semiîntuneric. Se roti sprijinindu-se pe piept și Își dădu drumul să cadă. — L-ai prins, priorule? Îl vezi? Îl auzi strigând pe Bargello de dincolo de perete. Se găsea Într-un loc neobișnuit. Ochii săi, Încă orbiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se păru că aude ceva mișcându-se În fața lui. Acum, ochii i se obișnuiseră cu penumbra. I se păru că, printre pânze, distinge o umflătură care se deplasa spre partea opusă a construcției. Cineva umbla făcându-și paravan din țesăturile Întinse, pentru a se Îndepărta fără să fie văzut. — Repede, Bargello, dă fuga cu oamenii dumitale; e Încă aici! strigă el, În timp ce o zbughea către punctul unde zărise mișcarea. Nu știa dacă oamenii Îi urmaseră ordinul, dar nu avea vreme să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bestiale, amintea, În mod cu totul și cu totul ciudat, de aceea Înspăimântătoare a lui Ambrogio. Poate că trăsăturile groazei se aseamănă toate Între ele, Însă nu și manifestările lor, Își zise el. Există o gamă cât se poate de Întinsă a modalităților de a păcătui. Poate că era nevoie să exploreze toate locurile crimei, să le rezume Într-un plan comprehensibil, să schițeze harta cetății păcatului și sulfului, hotarele lui Dite. În jur, lumea continua să se Îmbulzească, râzând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dânsul. Corso Donati ajunsese În momentul acela la colțul rampei și Își cabrase armăsarul strunindu-l violent din zăbală. Garda lui personală dădea fuga. Pericolul cel mai imediat Îl reprezentau trei bărbați Înarmați cu platoșe greoaie, care alergau cu brațele Întinse ca să pună mâna pe el. Recunoscu plin de mânie tunicile gărzii mercenare a lui Acquasparta. Era și omul care Îl insultase pe treptele legației pontificale. Bastarzii aceia Începuseră deja să Îi ajute pe Negri, așa cum el bănuise dintotdeauna. Iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
domina peste oraș asemenea unei regine. Între cei doi Îndrăgostiți era apă, niște valuri curbate și crestate, pe deasupra cărora pluteau păsări ciudate și În care Înotau blânzii delfini și cumplitul Leviatan. Peste această barieră, brațul femeii atingea ușor mâna bărbatului, Întinsă ca să Îl apuce, iar Împreună alcătuiau un semicerc. Existau și niște semne gradate și niște cifre arabe, care aminteau de un orologiu solar. În partea de jos, Într-un cartuș, era scris: DECLINATIONIS MAGNETICAE GRADUUS. Apăruse pe neașteptate, ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
internetul!, am exclamat În gând, mândru de mine, În vreme ce-l asiguram că, firește, sunt o mulțime de alte aspecte care Îl recomandă interesului public: este cel mai tânăr academician român din ultima jumătate de secol, cu contribuții apreciate privind perioade Întinse ale istoriei universale și cu interpretări originale ale unor evenimente și personalități aparținând unor epoci extrem de distanțate În timp, din antichitate până În zilele noastre, recunoscut și distins de prestigioase foruri științifice străine, invitat frecvent la reuniuni internaționale... Mi-a Întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de mine? Judecând după fizionomie, nu s-ar fi zis. Adam Adam era așezat Într-un fotoliu larg și mă privea cu o curiozitate calmă, decentă, aproape științifică. Nu se ridicase când am intrat, dar mă așteptase zâmbitor, cu mâna Întinsă. Primul lucru care mi-a sărit În ochi după ce ne-am salutat a fost acela că, deși În cameră era cald și plăcut, profesorul avea picioarele acoperite cu un pled viu colorat. Reumatismul, probabil... Încărunțise puțin și avea În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a mai-marilor săi pe linie profesională. Vreau să spun ecleziastică... Devenind, cam din senin, peste măsură de bogat, abatele Saunière trebuie, la un moment dat, să-și justifice veniturile și proprietățile - o casă parohială În formă de conac aristocrat, grădini Întinse și amenajate cu tot dichisul, ospețe În măsură să stârnească admirația invidioasă a unui Lucullus sau a altor bărbați cu bună reputație În materie de chiolhanuri. Poate exagerez eu oleacă, dar nu asta contează... Se pare că verificările dispuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai rău. Pur și simplu, de o prostie uriașă. 14 - Ne aflăm În Babilon, la Începutul verii anului 323 Î.H., În iunie. Alexandru cel Mare revenise din India de aproape doi ani În ipostaza de Întemeietor al celui mai Întins imperiu din câte fuseseră cunoscute până la el și din câte au existat vreodată până În zilele noastre. Trecând dincolo de malul stâng al Indului, depășise marginile lumii. Mai avea o lună până să Împlinească 33 de ani - vârsta christică, așa cum avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se hrănește cu fapte, nu cu exegetica abisalității sufletului uman. Nu mi-a trebuit mult să Înțeleg, măcar În ansamblu, structura Centrului, configurația organigramei sale, dacă vrei. Sectorul de bază era cel destinat monitorizării propriu-zise, care ocupa spațiul cel mai Întins și Îngloba tronsonul de personal cel mai numeros. Ce se monitoriza? Tot. Nu glumesc: pulsația Întreagă a planetei se afla sub observație douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Împărțiți pe domenii, monitorii colectau zilnic cvasiintegralitatea informației care circula pe meridianele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vreau să zic, nu numai ce vreau să insinuez. Un pic de răbdare și ceva mai puțin tutun, dacă se poate: dăunează... Personajul descindea dintr-o familie de mari agrarieni, moștenitor, Între altele, al moșiei Corbeanca, una dintre cele mai Întinse proprietăți funciare din România - câteva mii de hectare de teren arabil, cărora li se adăugau numeroase suprafețe de pășune, vii, plantații cu pomi fructiferi, păduri, iazuri cu pește, plus mori și mici fabrici de prelucrare a produselor agricole. Conacul Corbenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să vă...? Doriți s-o chem pe doamna Eva? Mă ridicasem În picioare Încurcat, fără a avea totuși curajul să mă apropii și să-l ating. Nu mi-a răspuns și nu și-a schimbat poziția; doar degetele de la mâna Întinsă au bătut aerul Într-un semn care vroia să spună să stau liniștit și să am oleacă de răbdare. Așa l-am interpretat eu, cel puțin, deși ar fi putut Însemna la fel de bine și că Îmi cerea să tac dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
segmentat, din evidente motive funcționale, de coridoare mai Înguste, alcătuind rețele labirintice menite să facă accesibile toate documentele Îngrămădite pe rafturi. Exista, firește, și câte o scară de lemn pentru cele situate mai sus decât Înălțimea unui om cu mâna Întinsă. Respectiv, cam două treimi din total, ca să-ți faci o idee despre extensia pe verticală a Încăperii. Cele șapte tronsoane de rafturi aveau la capătul dinspre coridorul principal câte o inscripție de identificare - profund inutilă din punctul meu de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mânecă. — Ai dreptate, n-are rost să mă înfierbânt! se domoli tătarul. Să mergem la masă, fraților! Episodul 15 îNAINTE DE MASĂ Să ne strecurăm și noi, Cetitoriule, la masa de care pomenea hanul tătărăsc în precedentul episod, o masă mare, întinsă, cu făclii prea luminate, cu jilțurile largi, tipizate, în care trupurile gazdelor și ale oaspeților cu bucurie se lăsau. Și nu credeam a greși dacă, dintru început, avem a pomeni o problemă: noi lângă cine să stăm? Care-i rangul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
domnești pe drumul numit acum „drumul forestier” și dacă ajungi pe culmea cea mai înaltă a muntelui Ceahlău, vei vedea o țară mândră și binecuvântată între toate țările semănate de Domnul pe pământ. Ea seamănă a fi un măreț și întins palat, cap d’operă de arhitectură, unde lega mama naratorului motoceii la un capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei. Aici oamenii sunt tăcuți, serioși, cu liniile feței puțin cam obosite și-i salută respectuos pe Domni, iar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spre un lan de grâu din apropiere. Se opri o clipă la marginea lanului, adulmecă și, brusc, țâșni în zigzag spre mănoasele spice. Era o splendoare să-l privești; înalt, cu glezne fine, cu crupa încordată de efort, cu gâtul întins și roind de sudoare, calul părea un zeu modern fugărind o nevăzută nimfă prin pletele mângâioase ale grâului. Deodată, superbul centaur cu cap de cal și corp de taur își arcui în aer cele peste 400 de kilograme ale sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nevăzuți. Era liniște și pace adâncă. Se auzeau doar sfârâitul nefericitului iepure și, din când, în pădure, boncăluitul vreunui cerb ori sunetele unor lupi. Deasupra de tot, în azuriul cerului, se zărea, făcând cercuri tot mai mari, cu aripile larg întinse, o vrabie. în vârful stejarului multisecular sub care fusese aprins focul, două veverițe săreau poznașe din creangă în creangă, desfătându-se cu fumul de iepure. Ciocănitoarea ciocănea copacii în căutarea omizilor, încercând să prevină infestarea țesuturilor lemnoase. Sevele urcau neabătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aici! Mi-e dor de clinchetul tălăngilor, de susurul izvoarelor, de mugetul zimbrilor, de zborul berzelor care se duc în țările calde, de oamenii care se uită după ele, cântând o doină în cor prin văi mănoase, munți înalți, câmpii întinse! Ia-mă cu tine și mă jur pe icoana sfintei fecioare de la Czestochowa că nu-ți va părea rău! Episodul 65 O INTERPOLARE Sunt, mărite Cetitoriule, împrejurări în viața povestitorului când pană este, călimară este, hârtie este, hârtie este, curechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vede treaba că domnia-ta n-ai umblat degeaba prin școli. Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbești și dacă nu ne-ar aștepta afară caii, eu și tovarășii mei am tot sta să te-ascultăm, măcar că, pe întinse porțiuni, n-am priceput o iotă. însă în împrejurări ca acestea, vorbele trebuie cumpănite prin fapte. Dacă e să-l ajutăm pe jupânul Macek, pe care eu îl cunosc de mic copil, că aici, unde vezi că stăm acum, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
într-adevăr. Și timpul cum a fost? — Timpul, hm, destul de bun - spuse Metodiu. — Ceva ploi? — Vag. — La noi a bătut gheața - interveni Bijinski. A făcut rapița praf. Cădea gheața ca plumbul. La noi au bătut tătarii, pe o porțiune destul de întinsă - zise Metodiu. Au încurcat toată cânepa. — Și la noi, în primăvară - se auzi glasul subțire al Malgorzatei - a dat gălbeaza în oi, dar le-am tuns cu tata și ne-am scos pârleala. Zbignew tuși stânjenit, iar pan Bijinski se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]