1,451 matches
-
Iași, profesorul Nicolai Colibaba s-a înscris în generația dascălilor de la Liceul Internat C. Negruzzi, care a continuat tradiția interbelică reprezentată prin Benone Constantinescu, Mihai Costandache, Lucia Adela Pop, Ion Manolache, Ludmila Carasievici, Vasile Pușcașu, Petre Tănăsucă și mulți alții. Întrebat, în 1995, ce a însemnat pentru el acest liceu, Nicolai Colibaba a declarat: „A însemnat împlinirea vieții mele. Aici m-am realizat ca profesor de matematică într-un interval de aproximativ 30 de ani; și sper că am lăsat, mi-
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
observăm, evident, imediat, McKerrow se referă la propria abordare în termeni de "retorică critică" și nu, precum toți ceilalți critici, folosind sintagma, deja, familiară nouă, celor ce parcurgem analiza de față, a "criticismului retoric". Am fost, adeseori, inclusiv foarte recent, întrebată, de ce această diferență în nomenclatura abordării? Este ea o pură întâmplare, un accident, sau, dimpotrivă, diferența (unică) a profesorului McKerrow ascunde (sau revelează) o "miză personal-politică" în întreprinderea critică ce îi caracterizează abordarea fenomenului discursiv al comunicării? Răspunsul nu este
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
-l va urma în China și care-i va dărui câțiva copii. Carrie este contragreutatea care-l ține legat de pământ. Ea este cea care are grijă de el, cea care chiar luptă pentru el, îl apără, îi crește copiii. Întrebată dacă l-a iubit, are un răspuns vag, ca și cum nu le-ar fi stat lor mintea la iubire. Aproape că nu au avut un timp al lor, personal. Are un moment când, peste ani, revine acasă, găsinduși părinții bătrâni iar
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
o firmă locală intenționăm să începem construcția cu materiale proprii. Vă vom contacta în curând". Formula de politețe care urma apărea însoțită de o semnătură indescifrabilă. O notă ce-i propunea o tranzacție financiară în locul unei opere caritabile? Rămase perplex. Întrebată cum ajunsese în posesia plicului, secretara își aminti că fusese adus personal de un domn străin și, după ce-și căută câteva momente cuvintele, completă: " ... cu aparență de boem". "Trebuie să fi fost unul din nomazi", își zise în sinea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mort" în husa de la chitara electrică. Am încercat să clasez subiectul, dar Malin a refuzat să se urce în mașină dacă nu dispare "mortul ăla grețos". Am solicitat inspectarea bagajelor lui Johan și am găsit un craniu omenesc! Senzație mare. Întrebat fiind, Johan declară că nu-i al lui craniul, ci al lui Bosse (una din podoabele de la "The Psychedelinquents".) Bosse l-a cumpărat de la un paznic de cimitir. Johan zice că rămân o groază de oase de la deshumări. Bosse a
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
moderne a cărui viață de coșmar face astăzi obiectul unei biografii care se citește ca un roman și a unui film extraordinar, cei mai mulți dintre comentatori se refereau la el ca la unul din „laureații Premiului Nobel”. Informația era rigurosț inexactă. Întrebat ce crede despre acest amuzant conflict dintre realitate și percepție, marele matematician ar fi răspuns: „Oh, e mult mai important că toată lumea crede că am luat, și încă de mult, Nobelul, decât dacă l-aș fi luat cu adevărat. Primind
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
că, deși "avem o lume finită, aceasta nu are margini", cum ar spune Karl Popper. Filozoful și logicianul Willard Van Orman Quine este citat adesea cu o anecdotă despre un candidat la postul de profesor într-o catedră de geografie. Întrebat care-i sensul de curgere a fluviului Mississippi și neștiind răspunsul corect sau nedorind să-și pericliteze șansele de reușită, acesta a răspuns: "pot să-l învăț ambele sensuri". Voi încerca din hățișul disputelor clasicizate să prezint succint câteva din
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
fost devansată doar de Paula Seling, votată de 41,08% dintre vizitatori. În același sondaj au mai fost incluși artiștii Margareta Pâslaru, care a primit 7,32% din voturi, Corina Chiriac, pentru care au optat numai 1,27% dintre cei întrebați, sau Mirabela Dauer, aleasă de 2,55% dintre votanți. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Examen Florin L|Z|RESCU Cum am mai mulți amici, prieteni din zona universitară, am remarcat că zilele astea sunt cu toții cuprinși de febra examenelor. Ceea ce-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
în răgazul furtunii, cu pâlcuri de nori albi plimbați pe cer, ascunzându-l și descoperindu-l privirilor arse de lumina stranie a începutului de nou mileniu. Cobori apoi, orașul te absoarbe în măruntaiele lui și uiți de tine. O poetă întrebată care i se pare cel mai neliniștitor lucru la ora actuală, ea răspunde că-i "blazarea generală care nu prevestește nimic bun". Nu cred că are pe deplin dreptate. Timpul este acela care le rezolvă pe toate. Iau în mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cum aș putea s-o îmbunătățesc. Exemplul 3: Janice stă la coadă la poștă și e aproape rîndul ei, cînd se aude o voce: Doar o întrebare. Sînt mulți oameni care așteaptă, pentru diverse probleme. Ce faceți? Asertivitate scăzută: Bine, întrebați. Agresivitate: Nu credeți că am și altceva mai bun de făcut decît să stau aici și să vă ascult problemele? Asertivitate: Am așteptat ceva timp, iar acum e rîndul meu. Nici la mine nu durează prea mult. Din acest punct
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Ionel a rămas uluit că pe mine nu m-a strigat doamna învățătoare și ridicându-se neîntrebat a zis cu voce tare: Cu ea cum rămâne? Și m-a arătat cu degețelele lui mici. Atunci, abia am fost observată și întrebată cum mă numesc. Nedumerită învățătoarea s-a dus la secretariat să verifice dacă sunt înscrisă la școală cu acte. Venind în clasă mi-a zis că sunt prea mică pentru școală și că trebuie să mai aștept... doar un an
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și Bucovinei cu un sobor de preoți, printre care preotul Mihail Roșu, protopopul Protopopiatului 3 Iași, arhimandritul Vichentie Lupu, starețul mănăstirii Rafaila, județul Vaslui, și În al doilea rând din cauza necunoașterii trecutului acestui sat de locuitorii săi, Învățătorul de aici, Întrebat fiind, nu a putut să ofere informații despre anul Înființării școlii. Costin CLIT Satul Frenciugi Repere istorice Satul Frenciugi, potrivit unor surse, este situat . La 1900 satul deține o suprafață de 835 hectare și o populație de o sută de
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Aveau un pachet voluminos, acoperit cu o cuvertură și legat cu o sfoară de manilă, încă unul ceva mai mic și două plase de nailon burdușite, din care se vedeau pachete ambalate în ziarul "Scânteia". Într-adevăr, doamna despre care întrebați se află aici, împreună cu șase copilași. Neamțul nici nu terminase de răspuns femeii, că mama și apăruse în ușa vagonului, cu Bebi de mână. Sabina! Doamne, Dumnezeule, de unde ai apărut? De unde ai aflat? Cum? Rozinka! Rozinka! Liniștește-te! Nu pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
București, pe internet. A.B.Știu că sunt câțiva compozitori precum: Theodor Grigoriu, Ede Terenyi, Dan Dediu, Vasile Spătărelu, Cornelia Tăutu, Felicia Donceanu, Satoshi Tanaka (Japonia), careau compus creații muzicale pe versurile Dvs. Cum ați colaborat? Probabil că ar trebui întrebați distinșii maeștri. Volumele mele de haiku și tanka au pur și simpli i-au inspirat. Maestrul Theodor Grigoriu, care a compus trei cicluri ample de lieduri pe versurile mele îmi mărturisea că lectura lor îl încântase, erau perfecte din punct
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
au refuzat cu totul contactul cu lumea exterioară și au reușit să își întemeieze familii și cariere, atât cât le-a permis regimul. Un alt motiv al tăcerii lor îl reprezintă un soi de modestie, pentru că nu au fost niciodată întrebați și nu au dorit să iasă singuri în față, însă nu și-au negat niciodată această parte din existență. Cazurile cele mai spectaculoase sunt cele ale victimelor care și-au revenit fie rapid, fie total, fie în amândouă modurile. Părintele
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să-L iubesc. Am ajuns la concluzia că doar iubindu-L conștient pe Dumnezeu, voi prinde tărie în dragostea, în credința mea. În ce moment este abordabil intelectualul pentru Atotputernic? Când este el pregătit pentru întâlnirea vieții și morții lui? Întrebat, la un moment dat, dacă și L-a însușit pe Dumnezeu, C. G. Jung a afirmat că nu mai este chinuit de îndoiala credinței în Divinitate, că pentru el dilema s-a transformat într-o certitudine: - Credeți în Dumnezeu? - Nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
au fost îndoctrinați cu relele suferite sub "ocupația fasciștilor" români, ca de exemplu, cît de bătuți au fost, în perioada interbelică, de jandarmul român (nu-i exclus ca unii infractori să fi fost pălmuiți de aceștia). Dar nimeni din cei întrebați ce s-a întîmplat în Basarabia ocupată de sovietici nu sesizează, refuză a-și aminti că circa jumătate din populație a fost deportată în Siberia, de sutele de mii de morți de prin gulaguri și închisori etc. Pentru aceștia tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
torționarilor. Se pare că Securitatea aduna documente în contra reeducatorilor, tot timpul, instrumentați de ei, dar cum se aflase despre ororile de la Pitești și în afara țării, se căutau țapi ispășitori cei mai buni erau chiar torționarii, de care acum se lepădau. Întrebat, Chirica răspunde: "Imediat după intrarea mea în această cameră, au venit la mine patru deținuți, care mi-au smuls mustățile. După vreo două zile, a venit Stoian Ioan și a spus, în auzul întregii camere, că el este împuternicit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
turiști secerați de o mitralieră chiar la intrarea cazinoului Bellagio din Vegas. Marijuana - care era destul de tare - ne transformase vocile într-o parodie îngroșată, în acea turuială sub influența drogurilor. - Ai încercat vreodată metoda tatălui surd? Nu fusesem eu cel întrebat, dar m-am săltat intrigat în șezlong și am zis: - Nu, cum adică? - Când începe să se smiorcăie, trebuie să pretinzi că nu știi despre ce vorbește. Ăsta era Mitchell. - Și ce se-ntâmplă? - E atât de iritat, că renunță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
va fi pace. Am aterizat pe gazon. N-am simțit nimic. Toată durerea se concentra în piciorul drept. M-am ridicat și am început să șchiopătez spre Range Rover. M-am prăbușit în fața volanului și am învârtit cheia în contact. (Întrebat fiind, am răspuns că nu știam - și nici acum nu mă pot gândi la un motiv - de ce nu m-am dus la un vecin după ce fusesem atacat.) Gemând de unul singur, am dat cu spatele apăsând cu piciorul pe accelerație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și băieți buni, consimt să ne dee oarecare deslușiri ei nouă. Înțelegând întrucâtva, căci sunt deosebit de ageri, că pentru unii dintre noi și ei sunt în ipostază de neexistență, caută întăiu să se facă logic acceptați. Admitem, mă rog (suntem întrebați) admitem pe un Baudelaire, pe un Verlaine, pe un Mallarmé? Cum nu? răspundem noi, admitem. Îi admiteți și totuși, când au apărut, erau neînțeleși și batjocoriți. Se poate să fi fost neînțeleși; eșeau cu totul de pe drumurile bătute și din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
depus dosarul de Înscriere la examenul de admitere. Mi am marcat În memorie, la Întoarcere, străzile pe care le-am parcurs, dar a doua zi, singur, tot m-am rătăcit. Noroc că eram În centru, aproape de palat și prima persoană Întrebată m-a orientat pe drumul cel bun. Cum am menționat anterior, din 12 colegi care ne am prezentat la acest examen, n-am fost admis nici unul. Era primul eșec la contactul cu Capitala. Nu l-am putut comunica Părinților. M-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ai simțit vreodată provincial în raport cu colegii bucureșteni? Văd că tot în jurul chestiunii centru-margine ne învârtim, iată, și la a treia (era să spun "strigare") întrebare. Știi și tu că într-o întrebare este implicat îndestul întrebătorul, înainte de a fi provocat întrebatul. Dar fie. Oradea e mai aproape, kilometric vorbind, de alte două mari capitale europene, Budapesta și Viena. Și la ce-i folosește? Tot o provincie românească este, vrem, nu vrem. Oradea literară de astăzi nu mi se pare la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aspect. Sigur este și latura românească puternică, care e la fel de importantă și-nseamnă o copilărie foarte frumoasă, niște vremuri îndepărtate, după cum vedeți [zâmbește]... N. D.: - Daaaa... M. V.: - Pot să vă spun multe despre copilăria mea, dar dacă vreți concret, concret, întrebați și mai concret... N. D.: - Unde ați urmat școala primară ? M. V.: - Școala primară... în Iași, ca și toate celelalte școli, adică la ceea ce este astăzi Școala „Carol”, lângă Liceul „Negruzzi”, dar atunci nu erau separate, Liceul „Negruzzi” însemna dintr-a
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
oamenii plecau. Aceea era ruperea de cotidian - o vacanță de - eu știu ? - 12 zile la mare. După Nicolina, am revenit în sfera învățământului și am făcut saltul acesta cu efort, cu puțin timp înainte de 22 decembrie, asta povestesc când sunt întrebată și mi se pare o coincidență, cumva miraculoasă, pentru că am obținut totul înainte, în noiembrie 1989, nu după decembrie, deci, imediat, în ianuarie, când totul era cumva, așa, în facere, în relaxare și în același timp în tensiune și când
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]