1,754 matches
-
ce-am făcut eu." Adică, vai, sinucidere... În rest, muzici, specific național (cam forțate căutările lui Filimon, dar de, sîntem în secolul romantic), distracții etic-estetice ("Călătoria, după părerea mea, este cea mai bună medicină în contra urîtului."). Chiar dacă, într-un stil întrucîtva minimalist, avant la lettre, Filimon se confundă, cînd face recomandări, cu un ghid turistic presat de spațiul tipografic. Nu e mai generos în basme, trei la număr, isprăvite în cîteva file. Primul pe care-l reține ediția este Roman Năzdrăvan
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
mă înșel, de-a lungul sutelor de pagini, acesta este episodul cel mai brutal: piciorul cuiva (se poate paria că e vorba de cel al eului liric) este mușcat de această înfricoșătoare „încrengătură de trosnete” (serenadă). Totul este abstract, dar întrucâtva reprezentabil, în poemele lui M. Ivănescu. În Lumină iernatică, la o afirmație neliniștitoare a Ei (cândva - nici măcar de actualitate) că eventuala ninsoare din acea zi ar face-o să îmbătrânească cu o mie de ani, eul liric - în loc să se resemneze
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
zona înaltă de dincolo de curente, metode și stiluri", prevestind, conchide N. M. - opinia nu știu să mai fi fost exprimată - omnisciența și rigoarea lui Liviu Rebreanu. Recunoaștem în acest studiu unul dintre cele mai subtile ale volumului Centrul și periferia. întrucâtva asemănător este Grigore Alexandrescu, în poezia căruia ,libertățile de simțire și de imaginație ale romanticului se văd contrapunctate de convențiile clasicului și nu o dată poetul se află în starea de confuzie a drumețului ajuns la răscruce". în urma analizelor lui N.
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
ajungînd acolo unde dorea, și anume la factorul moral concret, la viciul ce se cuvenea veștejit, de exemplu "aplecarea reprobabilă (remarcată cu stupefacție și de către Del Chiaro) a românului către înjurătura spurcată, denunțată într-un pasaj care are savoarea lui, întrucîtva argheziană (sau soresciană, anticipînd enumerațiile din ŤLa Lilieciť)". La Negruzzi sînt semnalate "anticipările caragialești" din scrisoarea intitulată Proprietate păgubitoare, avînd ca obiect relațiile dintre chiriași și proprietari. în Păcală și Tîndală, prozatorul "asamblează cu umor rabelaisian, din pură plăcere asociativă
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
Gogh, de la Fellini la Ettore Scola, toate puse, de altfel, în seama personajelor; cu portrete psihologice "en miettes", în primul rînd ale protagoniștilor romanului care se întregesc, se rotunjesc, din aproape în aproape. Iată-l pe Radu Goldberg, personajul principal, întrucîtva alter ego-ul autorului. Este un "burlac însingurat și lucid", comod din fire, chiar leneș, afirmă el despre sine, inteligent, suspicios, dar nicidecum paranoic, bănuielile lui fiind de obicei perfect raționale, senzual și preocupat peste așteptări de "piața sexului", cu o
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
vei recunoaște că, de pildă, câteva din cele mai frumoase versuri românești le-a scris Dosoftei: La apa Vavilonului Jălind în țara Domnului Acolo șăzum și plânsem. După ce i se taie capul, Vodă Grigore Ghica, pe bună dreptate nemulțumit și întrucâtva indignat, îl apostrofează pe turcul ucigaș: Dar sunt Domn pus de trei crai Cum îndrăznești să mă tai? În Moldova, în Țara Românească, totul era să scapi de sabie ori de juvăț. Din surghiun te întorceai repede și te pomeneai
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
cu rațiunea"4). Pentru Goethe, demonicul "se reintegrează în divinitate", pentru că în fond el nu este decât "ieșirea din sine a divinității, o evadare a acesteia din ordinea logică și morală ce și-a impus-o"5), definiție pe care, întrucâtva lărgita, și-o însușește și Blaga: "Demonicul nu este decât ipostază magică a divinității sau divinitatea, întrucat ea își păstrează latitudinea de a se contrazice și întrucât ea nu încetează de a crea"6). Și Goethe, si Blaga accentuează "vraja
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
subiect devenitor este tocmai cel care ajunge să (se) poată asculta (distinge, contura) din audiție, ca din (pe) sine însuși. footnote>, sub aspectul semnificației sau tematicii acesteia. ③ Lg-pMins sau Lgp comportă expresivizări corelate separat, unor anume tm din șirul timpo-metric. Întrucâtva, aceasta se aseamănă aspectărilor Tcp, unde duratele tm referite unei variații de tempo (în profiluri de minimum trei Tcp), apar mai lungi sau mai scurte. În cazul unei variații Lgp, aceasta corespunde punctual unui tm din șir, figurându-l ca
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
de frumos/ a vomitat/ cu fratele Tremens/ pe un/ tonomat." Mizând foarte mult pe aspectul grafic, volumul de poezii al lui Adrian Bodnaru își completează sensurile cu șapte desene de Dan Ursachi, șapte acuarele abstracte în care jocul geometriilor amintind întrucâtva de Mondrian închipuie încercarea formei de a se structura, de a intra în matcă, de a se constitui într-un tot perfect și închis, dar și eșecul și entropia. E o figurare plastică a traiectoriei limbajului poetic între structură și
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
d'Or-ul la Cannes în 2005, al doilea după cel obținut în 1999 cu Rosetta. Revăzut din perspectiva succesului pe care Cristian Mungiu l-a avut în 2007 cu 4,3,2, putem spune că sociodrama fraților Dardenne anticipează întrucâtva reușita regizorului român. Cele două filme au în comun ceea ce a devenit o marcă a Noului Val românesc cu un termen doar în parte acceptat de criticii de film, minimalismul, de la economia de mijloace proprie regizorilor care au fondat Dogma
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
îngândurare, vecin cu întrebările grave ale existenței atât de perisabile. Mihai Ciplea s-a specializat în grafică, la Cluj și apoi la Timișoara. Asta ar putea spune câte ceva și despre cele două școli din cele două orașe, ce se înrudesc întrucâtva prin transferul permanent de artiști pe care l-au făcut de-a lungul timpului. Dar și despre tușa care îi face recognoscibili în acest traseu. Să revenim, însă, la subiect. Așadar, cele câteva lucrări de grafică pe care le-am
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
o vivacitate nebună culorile, exersând teme pe care le denumește poetic, așa încât nu ai cum să nu-l crezi, iar povestea devine reală, cu toate simbolurile construite în realitatea poeziei. Unele dintre personajele sale au un anume hieratism care amintește întrucâtva de arta pictorilor naivi, dar și de imaginația bizantină a unor maeștri consacrați în arta bisericească din România. N-aș putea spune că este vorba de candoare, sau numai de candoare, câtă vreme scenariul fiecărei povești trimite cu gândul la
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
Altfel spus, ni se propune să învățăm - fără un efort conștient, supus rigorilor instituționale și academice - lecția istoriei, care însă este și trebuie să fie și literatură și poate face deliciul unor zile de vacanță. Volumul Machiavelli: o biografie implică întrucâtva o schimbare de paradigmă față de cele anterioare. În aparență, biografiile unor oameni de stat proeminenți - chiar dacă nu în unanimitate apreciați - precum Richelieu și Bismarck sunt urmate de cea a unui mărunt birocrat al Republicii Florentine, cunoscut iubitorilor de carte mai
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
Animăluțe și animăluțe. În cazul Nietzsche, dezordinea mentală se instalează lent, filosoful conștientizîndu-și, de altfel, starea și, în teribilele lui eforturi de ordonare, practicate cu program toată viața, alternează momentele de normalitate cu cele dirijat deviate. Histrionismul structural îl scutește, întrucîtva, de efectele urîte ale sifilisului și-și poate oferi/ poate oferi celor din jur numere aproape atractive (trist atractive). În prelung fericitul exod la Torino începe să joace pe stradă scene "vesele și poznașe", cum singur îl înștiințează, epistolar, pe
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
nu are de-a face cu Orientul istoric din Balcani. Este figurată în treimea lor coruptă decăderea însăși ("planetară", zice Marin Mincu). Decăderea istoriei. Decadența aristocrației. Decăderea spiritului în și mai multă trufie. Acum, după ce vom fi căzut de acord întrucîtva asupra faptului că antimodernii fixează axul central al modernității, avem a constata că în literatura noastră antimodernul radical a fost Mateiu Caragiale. Antimodernismul său nu este polemic și ideologic. Este organic. Tradiția de la care se revendică nu este conservatoare, jucînd
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
din Princepele, adică a ficțiunii cu non-ficțiunea, a unei comedii frumoase și inteligent scrisă cu un tratat despre putere și politică este, cel puțin așa cum arată pe scenă, de-a dreptul forțată. O atmosferă sumbră le cuprinde pe amîndouă, întunecînd întrucîtva miezul fiecăreia. Rîsul dispare complet, iar locul îi este luat de o experiență desfășurată într-un ipotetic infern. Acolo însă pedeapsa este chiar munca sisifică de a lua mereu orice acțiune de la capăt și de a nu ajunge cu ea
O incursiune în infern by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16650_a_17975]
-
lucrează cu mai multă ardoare la cărțile ei... Lumea, aceea a cartierului Sainte Germain, ca și a literelor, îi va aduce succesele grație cărora va uita eșecul căsătoriei și gloria care o va răzbuna de indiferența lui George." Și poate, întrucâtva și de moartea lui Emmanuel. Surevetta Haus - St. Moritz 29 către 30 august ș1917ț Dear Antoine, îți scriu încă de astă seară, înainte de a pleca. Au trecut trei zile de când depeșa ta a fost citită de mine, citită și înțeleasă
Martha Bibescu în corespondență by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7973_a_9298]
-
posibilitățile mele. Așa că am renunțat, rămânând la varianta comercializării peștilor în Piața Iosefin. Pescarul premia(n)t S-ar putea crede că, nutrind un asemenea interes pentru peștii exotici, Sorin Botici n-ar mai putea avea nici un alt hobby. Este întrucâtva greșită această părere. Doar pe de o parte însă, deoarece subiectul celeilalte pasiuni ale sale îl reprezintă, desigur, tot peștii. Cei autohtoni însă, pentru că Botici este nu numai un crescător dedicat, ci și un pescar înrăit. „Mă pot lăuda că
Agenda2006-04-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284676_a_286005]
-
fin așa-zicând peisagist, atent la mișcările meteorolgice și de natură, care condiționează, la rândul lor, stările sufletești. Ar fi interesant de notat și faptul că atenția subtilă îndreptată către elementele de natură, însoțită și de finețe stilistică, se oprește întrucâtva la acești scriitori aparținând deja unei generații mai vechi, cu mai multă răbdare în privința observației (exteriorului), a detaliului în comparație cu prozatorii de după 2000. Și fiindcă a venit vorba de meteorologie, l-aș invoca aici nu numai pe Radu Petrescu, dar și
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
atunci când sunt foarte scurte, mari aglomerări de obiecte și ființe înecate într-o pletoră de însușiri potențate metaforic. Mai mult, s-ar zice că superfetația aceasta halucinantă, amazoniană este invers proporțională cu spațiul în care are loc. Ea ne amintește întrucâtva de voința imaginativă și de stăruința iconarului de a împodobi până în margine, feeric și naiv, îngusta suprafață de sticlă, exploatată ca un răzor de om sărac". Fie că reprezintă o contrapondere la proza realist-socialistă, cu schematismul ei ideologic și limbajul
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
care-l cunoșteau nu se mai mirau de strigătul lui, sintagma cu pricina, „Ahoe” fiind de multa vreme atribuită, ca poreclă, personajului care o rostea: poetul Tudor George. Vara, în gradina amintită, ori iarna, în local, bardul era o prezență întrucâtva ciudată, mai ales prin felul de a se manifesta: uneori, în toiul celei mai pașnice conversații cu cei de la masa lui izbucnea, adresându-se confraților din local: „Ahoe” sau „Ați mâncat tot pandișpanul, Vlașca și Teleormanul!”, ori cu alte expresii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
va fi apăsat până și asupra imaginii lumii de dincolo: ,, Și tu, mamă, nicicând n-ai să mai știi/ încotro fiul tău a dispărut fără să lase-o urmă”... În volumul Vămile pustiei (1969) impresionează lungul poem Ascensiunea, care continuă întrucâtva gravitatea Omului - într-un peisaj maritim ce se înalță spre ,,vămile” de peste viață: ,,Eu încotro? Spre obârșii, ori spre margini?/ Curg, asta știu, spre undeva, neliniștea mă duce/ Acolo unde se opresc încremeniți toți călătorii/ Și de unde cad apele pustiite
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
după-amiază, Nichita îl cunoaște pe Ion Barbu. Acasă la Sandu Tzigara-Samurcaș, Ion Barbu dă un "spectacol de geniu" în fața celor cîțiva tineri uluiți de paradoxurile năucitoare emise infailibil de fantasticul personaj, care, după ce le declară senin că "bătrînul Caragiale era întrucîtva meschin, și asta l-a împiedicat să devină un mare scriitor", pentru el prim și ultim Caragiale este Mateiu, le recită superb din Nenea Iancu două schițe cu Lache și Mache, pe dinafară. Ca și cum n-ar fi fost de ajuns
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
fluturii, cu albinele", ars de dorința de-a ști „Pe unde îți rătăcești zilele", poetul se arată scandalizat de ingerințele fiscalității: „Am ajuns, am admis / Să plătesc taxă pe stele,/ Să achit taxă pe vis?" (Taxă). Frămîntarea i se alină întrucîtva printr-o comparație fiziologică al cărei termen îl silabisește spre a fi mai explicit: „Lumină amară îmi oferă clipa,/ O beau cum aș bea un pahar plin,/ Sînt însetat./ În-se-tat". Dar care soluție, vai, nu-i este suficientă: „Să rabd
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
lui albiți, alungați, pesemne, de semenii în putere, o bătrînețe polară. În așteptarea ei, într-o noapte de șuetă, ori numai o cură de lene binevoitoare meditației, vin să-l viziteze: Bursucul, vecin fără drept de ședere în vizuină, dar întrucîtva necesar, Vulpea, tîrîtă de Cocoș la judecata Ursului (ea va deveni, de fapt, adevărata stăpînă a viziunii), Iepurele, Vulpoiul, Viezurele, Purcelul, Lupul, Broscuța și alți cîțiva. Sorescu are, în a drege povești pe care pare că nu și le mai
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]