2,580 matches
-
a acestui absolut, despre contradicția esențială și organică, noi nu ne dăm seama în momentul de contemplare a frumosului, ci trăim în cea mai naivă participare un absolut care se dovedește obiectiv a fi o imposibilitate. Absolutul în formă, absolut întruchipat în expresii limitate, este posibil, în sufletul celui dominat de emoția estetică, în clipa viziunii frumosului, el este însă o contradictio in adiecto unei alte perspective decât cea a frumosului. Din acest motiv, este atâta iluzie în orice ideal de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
societății moderne cu care s-a crezut că este incompatibilă? Îndată ce majoritatea pune mîna pe putere, aceasta trece provizoriu în mîna unei minorități pentru ca într-un sfîrșit un singur individ să-i deposedeze pe toți ceilalți. Acest om de excepție întruchipează singur, pe cont propriu, legea. El are facultatea de a antrena mulțimile în lupte eroice, în construcții gigantice. Acestea îi sacrifică interesele lor aparente, nevoile lor recunoscute și chiar viața. Vedem conducători ordonînd trupelor lor de partizani distrugeri incalculabile, crime
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
va rămîne veșnic un popor minor". Cum adică? Și Comuna din Paris, cu insolenta ei pretenție de a schimba lumea, cu proclamarea vremurile viitoare ce cîntă clipa în care Franța va fi îngenunchiată, teritoriul ei amputat iar armata învinsă?! Comuna întruchipează suficient de bine legătura ce unește înfrîngerea și ridicarea maselor, prăbușirea puterii Statului și rebeliunea cetățenilor. Intelectualii au vibrat la unison cu burghezia doar nu erau fiii ei? dinaintea umilirii națiunii. În același timp, și-au înălțat glasul împotriva pericolului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
inconsistența viselor și nu au nici un impact asupra istoriei veritabile. Al treilea răspuns le depășește cu mult pe celelalte două: mulțimile sînt criminale. Ticăloase și canalii, ele sînt alcătuite din oameni furioși care atacă, rănesc, distrug pe oricine și orice. Întruchipează violența dezlănțuită fără nici un motiv aparent, revărsarea necontrolată a multitudinilor adunate fără nici o autorizare. Au la activ acte de violență împotriva persoanelor, distrugeri de bunuri. Ele se opun autorităților și acționează într-un dispreț total față de lege. La sfîrșitul secolului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
la fel cum arta tîmplarului este tîmplăria iar a sculptorului sculptura. El e cel care, croind concretul, anume realitatea vie a masei, o pregătește pentru o idee cu care masa urmează să devină una și aceeași făptură. Secretul artei conducătorului? Întruchipează ideea în fața masei și masa în fața ideei, cele două scîntei ale puterii sale. O putere pe care și-o exercită nu atît organizînd violența, întotdeauna accesorie, ci organizînd credințele, care sînt principalul. La fel, sculptorul își exercită talentul transformînd piatra
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în cursul căreia conducătorul își folosește întregul său prestigiu. Diverse elemente se combină acum într-o adevărată sărbătoare a simbolurilor: steaguri, alegorii, imagini, imnuri care celebrează întîlnirea conducătorului cu mulțimea, atașamentul ei pentru lider și pentru ideea pe care o întruchipează (națiune, armată, socialism, etc.). Fiecare simbol, precum și ordinea intrării lor în scenă au drept scop stîrnirea emoțiilor sau, cum se mai spune, încărcarea atmosferei. E nevoie de participarea fiecărui individ în parte, fie că trebuie să defileze, să cînte sau
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
le evite. Fiecare dintre ele reprezentau o ocazie unică de a reconstitui, dincolo de partide, de clase, de regiuni, scena invizibilă și omniprezentă a mulțimii adunate în jurul conducătorului ei: de Gaulle și francezii. Se crea impresia că în afara acestei legături ce întruchipa Franța însăși nu mai exista nimic. Cînd după ultimul referendum, cel imediat de după evenimentele din mai 1968, prestigiul său a intrat într-un con de umbră, a părăsit el însuși puterea. Mulți s-au mirat. În locul lui, probabil s-ar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
argumentate prin cifre, îl dezvăluie dornic mai curînd să convingă decît să antreneze. De asemenea, se pricepe mai bine să își manipuleze adversarii decît să îi închidă, împotriva voinței lor, într-o anume credință populară pe care el însuși ar întruchipa-o. Chestiune de temperament? Da, dar și o limitare pură și simplă, pentru că d'Estaing nu guvernează în virtutea unui contract cu Franța, ci și-a primit mandatul printr-un vot al francezilor. Evident, ca orice președinte al unei națiuni care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
maselor, și organizate, și neorganizate, și a conducătorilor. Un social în același timp neliniștitor și fascinant e pus pe picior de egalitate cu refulatul individului. El aduce la lumina zilei ceea ce atît de greu am izbutit să sesizăm: inconștientul. Inconștientul întruchipat de mulțimi l-a îngrozit pe Freud la fel de mult ca pe noi. I-a trezit aceleași temeri pe care i le trezise odinioară lui Le Bon, dacă vă amintiți: Această teamă de mulțimi, scrie Marthe Robert, pe care o putem
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
influențați în descrierile lor de caracterele mulțimilor revoluționare în special de cele ale marii revoluții franceze. Afirmațiile opuse rezultă în schimb din observațiile făcute asupra mulțimilor stabile sau asociațiilor permanente, în cadrul cărora oamenii își petrec toată viața și care se întruchipează în instituții sociale. Față de mulțimile celei de-a doua categorii, cele din prima categorie sînt precum valurile scurte, dar înalte, față de vasta întindere a mării"379. După ce a reluat descrierea pe care Le Bon a făcut-o maselor, Freud se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este o trestie fragilă pe care trebuie clădite valorile societății. Dacă teama, nesiguranța și lipsa unui scop ce caracterizează o societate deschisă ar deveni o povară de nesuportat, atunci un lider carismatic care propune un mod de gândire dogmatic poate întruchipa salvarea. Aveam acest model în minte când am scris Supremația americană: un balon de săpun. Am argumentat că administrația Bush exploata atacul terorist de pe 11 septembrie pentru a băga frica în oameni, câștigând sprijin necondiționat pentru politicile care puneau în
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
Responsabilitatea economică este aceea de a produce bunuri și servicii cerute pe piață, la prețuri considerate de societate ca fiind adecvate. În al doilea rând, organizația are responsabilitatea legală de a fi În acord cu sistemul de reguli formale care Întruchipează „etica codificată” a societății. Responsabilitatea etică se referă la acele activități și practici dorite sau interzise de societate, deși necodificate În legi. De exemplu, mișcările sociale environmentale (ecologice), mișcările privind drepturile consumatorilor (consumerismul) reflectă schimbări de valori sociale ce pot
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sensurile. De la acces la vacanțe și vile, ea ajunge să însemne acces la mai mulți metri pătrați locuibili, acces la haine, pantofi și mâncare. În aceste bătălii cotidiene pentru supraviețuire, femeile au jucat un rol central. Ideal, ele trebuiau să întruchipeze stahanovismul productiv și reproductiv. Rolul lor în economia comunistă de subzistență a fost incontestabil. Ele au făcut față lipsurilor cotidiene, au trecut la un tip de producție în gospodăria proprie ca să poată asigura supraviețuirea familiei. Au devenit „superfemei”, adesea în
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
țară, doamne, să mori, să trăiești.” Simbolul feminității se indentifică, În cîteva balade, cu acela al Înțelepciunii mîndre și inflexibile. Mama lui Ștefan cel Mare prefigurează tipul femeii virile cu o largă circulație În literatura română. La vîrsta canonică, ea Întruchipează legea morală, simțul onoarei medievale. Nu deschide poarta fiului Înfrînt și-și ceartă nora care dă semne de slăbiciune. „Doamna soacră” veghează virtutea, În codul ei moral nu intră lașitatea, sentimentul se pleacă În fața datoriei. Bolintineanu face În altă parte
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
neștiind exact de la ce vine alintarea aceea, nu aveau niciun motiv de liniște. Cu atât mai nepotrivit era Isaia, care purta straie ponosite de călugăr. Avea părul vâlvoi, o barbă lungă și ascuțită, și-și ținea mâna dreaptă astfel încât să întruchipeze brațul arhanghelului Mihail. Dacă stăruiai însă cu privirea, observai că binecuvântarea pe care o strângeau degetele lui era un chiștoc de țigară pe care, de altfel, îl și duse la buze, trăgând din el, cu un ochi pe jumătate închis
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu trebuie să spunem nimic, căci nimic n-ar mai fi de spus după ce văzul își făcea treaba. Precum amforele vechilor greci, Marchiza era făcută numai din forme care te îmbiau să torni înăuntru. Contururile ei erau lipsite de echivoc, întruchipau cea mai izbutită dintre lumile posibile, în care aparențele și esențele sunt una. Ochii se încondeiau cu linii groase, alungite spre tâmple. Locul sprâncenelor rase îl luaseră două linii curbate, ca niște arcuri de elipsă. Pe obraji elipsele erau întregi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca, ceilalți nu l-ar fi crezut nici în ruptul capului. — O cheamă Smaranda, spuse Tili, ca pentru sine. Și, mai ales, numele ei e tot Smaranda. — Tocmai asta e, reluă bătrânul Coropciuc, păstrând între ei hotarul pe care îl întruchipa tejgheaua cu sertarul doldora de bănuți de aramă. Aude voci. Poveștile sunt ale vocilor, ea doar le repetă. Nu le citește, le aude. E tot un fel de a citi. — Și ale cui sunt vocile ? — În lume nu există un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și care e chiar limba lui G. Călinescu. Ion NEGOIȚESCU, Istoria literaturii române, București, Editura Minerva, 1991, p. 186. Ceea ce Felix Sima (și, înaintea lui, Jim Marinescu, în Cartea nunții) prefigurează devine prin arhitectul Ioanide realitate. Acest personaj paradoxal, excentric, întruchipează puterea creatoare în acțiune. Ioanide este prin excelență Creatorul. Structural deosebit, asemenea lui Jim și Felix, de toate celelalte personaje, eroul central al romanelor Bietul Ioanide (1953) și Scrinul negru (1960) se definește nu doar ca arhitect, ci, în genere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
celor "patru libertăți" ale lui Franklin Roosevelt în Europa la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, la tinerii de dincolo de Cortina de Fier care ascultau muzică americană și știrile transmise de Radio Europa Liberă, la studenții chinezi care au întruchipat protestele lor în Piața Tiananmen prin crearea unei copii după Statuia Libertății, la afganii eliberați în anul 2001 care au solicitat o copie a Cartei Drepturilor, la tinerii iranieni care vizionează azi pe ascuns, în intimitatea casei lor, casete video
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
Ajami, un savant american de origine libaneză, are dreptate atunci când spune că lumea va dezproba America din cauză că povara noastră este aceea "de a aduce modernitatea celor care o doresc și o critică în același timp, de a reprezenta și a întruchipa atât de mult ceea ce lumea își dorește și ceea ce în același timp o înspăimântă." Dar el se înșală atunci când trage concluzia că "americanii nu trebuie să-și facă griji în privința inimilor și minților din țări străine."36 Situația descrisă de
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
este mai tulburător decăt să citești mărturii ale celor care au rezistat în munți, în închisori, în casele lor păzite de miliție. Lor le-a lipsit păinea, dar niciodată găndul spre Bine, spre Frumos, spre Dreptate, ori Adevăr. Marele Inchizitor întruchipat în orice element represiv al unui stat totalitar avea motive să se teamă de acești oameni aparent neajutorați, fragili, la discreția forței barbare. Puterea fragilității este uneori mai mare decăt puterea barbariei. Ei, dizidenții, sfinții, eroii, martirii prin viața lor
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
oferă un contraargument Marelui Inchizitor. Uneori mulțimile însele se desfac din ciorchinele gregarității lor și, asemeni boabelor unui strugure, pornesc individual spre un destin personal care nu este nici măcar fastuos. Ci doar demn. Cu toate acestea, demnitatea pe care o întruchipează astfel de personaje nu numai că nu este rememorată de cei mulți, ci este chiar denigrată. Gabriel Liiceanu notează în Apel către lichele referindu-se la tratamentul pe care-l oferă societatea romănească post-totalitară prin ziariștii săi, Doinei Cornea: ”Cultul
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
În anii 1945 1960 dezvoltarea teoriei asistenței sociale a decurs în contextul discuțiilor dintre abordările școlii diagnostice și funcționaliste. Din această perspectivă prezintă interes lucrările cercetătorilor F.Biestek și Helen Harris Perlman. * În anii 1961 1970 teoria asistenței sociale este întruchipată prin diverse direcții ale școlilor internaționale. Spre exemplu, în SUA teoria asistenței sociale se ramifică în trei orientări: o dezvoltarea teoretică a metodelor tradiționale; o dezvoltarea abordărilor complexe, care îmbină teoria și practica într-o sistemă unică; o elaborarea abordărilor
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
critici în lucrarea lui recentă, Social Theory of International Politics, oferind o explicație generală a felului în care tiparele socializării în sistemul internațional pot varia sub aspect istoric. Wendt afirmă că sistemul de state a reflectat o cultură lockeană, care întruchipează tendințele comportamentale asociate cu neorealismul. În prezent, acest sistem se transformă într-o cultură kantiană datorită unei mase critice de state cu înclinație către interdependență și normele păcii democratice (Wendt, 1999). Nu toți constructiviștii îl urmează pe Wendt, și nu
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Acest fapt reflectă modul în care efectele persuasiunii și demonstrației creează un spațiu permisiv, în care actorii abordează voluntar schimbarea culturală. În al doilea rând, un sistem caracterizat de reflexivitate este distinct în termenii structurii de interacțiune pe care o întruchipează. Această condiție este satisfăcută de apariția unui nucleu liberal stabil, care domină tiparele de interacțiune din cadrul ordinii internaționale. Printr-o combinație puternică între stimulente coercitive și economice și atracția culturală, nucleul încurajează statele să respecte normele păcii democratice. De asemenea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]