3,864 matches
-
să mergem, Alex!” Vorbele Andreei cad ca o sentință peste asfaltul stors de pași și peste sudoarea metalică a roților de troleu care invadează parcul pe măsură ce te apropii de stradă. Înainte să se topească de tot în umbrele oranj care învelesc orașul de dincolo de parc, Alex se mai uită o dată înapoi, la băiețelul cu adidașii. Nu e loc de tristețe. Asta e o poveste cu final fericit. Albastrul din ochii lui Alex e oricum mult prea desculț ca să mai aibă nevoie
Femeile românce care aleg să aibă copii singure, între tabu și nou trend social () [Corola-blog/BlogPost/338463_a_339792]
-
să trăiască. Vă urăm sărbători vegane!” Este mesajul protestului organizat recent în Piața Universității de către un grup de activiști din care a făcut parte deputatul Remus Cernea și prietena sa, Ioana Stăniloiu, protagonista unui flash mob inedit. Tânăra a fost învelită în folii de plastic și stropită cu suc de roșii. Împreună cu mai mulți activiști vegani au vrut să transmită un mesaj de compasiune și de empatie față de „animalele chinuite și ucise pentru ca bucăți din corpurile lor să ajungă în farfuriile
Rețeta de Paște a unui vegan care nu crede în Paște. „Sacrificarea mieilor este o barbarie. Lăsați animalele să trăiască!” () [Corola-blog/BlogPost/338617_a_339946]
-
neagră se depărtează de turmă, când revine, turma se sperie de ea. Oile negre au supraviețuit în turme doar dacă au avut calități excepționale. Apoi, lâna lor era apreciată ca având proprietăți magico-medicinale. Bolnavii de răceală, gripă sau reumatism erau înveliți în lână neagră. Fire de lână neagră se dau oilor să înghită în diferite remedii. Lâna neagră mai era apreciată în confecționarea vestelor; pe lângă contrastul plăcut cu albul cămășii, oferea rezistență la murdărie. Îți recomandăm Radicalizarea lui Dumnezeu Așadar, stăpânul
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
Moto: “Câmp unic: nebuloasă-n hieroglife.../ atâtea roți pe câte stele... sânt/ copaci și oameni înveliți cu cifre.../ și-un timp pe lângă somn rostogolind/ imagini vechi despre a fi...enorm/ cerc spart alături, cu viteze proprii,/ apropie țigara unui om/ de-a altui dus să-și vadă invers ochii!” (Iolanda Cremene) Iar e bună ziua, doamna mea
Domnul Întuneric (poem găsit în noaptea picioarelor lungi) () [Corola-blog/BlogPost/339973_a_341302]
-
ehehei, de când aștept să mă admire, să mă răscolească și să mă scurme un poet!” Trăiri mărturisite frumos, în cuvinte ca toate cuvintele, așezate însă cu totul altfel decât le așezăm noi... Cartea începe cu miniprefața poetei Nicoleta Onofrei: Zimbru „învelește lucrurile auzite într-un mod nemaiauzit, jucăuș, în așa fel încât te cocoșează, te intimidează.” Observă: „este cel mai complicat lucru - să te scrii”. De fapt, am spune, nu se poate scrie fără să te scrii, să zidești cu viața
Ion Zimbru şi-a făcut timp… / Prozoversuri care dor frumos () [Corola-blog/BlogPost/339978_a_341307]
-
prispă. El, mai ostenit decât mine, începe să doarmă cât ai zice somn. Eu, cu gândul prin poghiazuri și la țâncul pământului singur în hectar, mai am oleacă de umblat încolo și încoace, fără să merg. Stau întins pe țolice, învelit cu plapuma. Ce plapumă frumoasă a făcut mătușa cea mare la războiul de țesut! Lângă mine stă un oleandru cu flori albe. Stă și tace. Mai încolo, la marginea păpușoilor din grădină, stă un măr dulce și un măr mălăieț
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
urlă țâncul pământului să-i fac liniște, să-i dau măcriș, aișor și baraboi, să-i cânt și să-l leagăn pe picioare, mânca-l-ar moartea de țânc!...Și mergem! și mergem!...și începe să plouă! și mătușile mă învelesc cu un țolic, să nu mă trohnesc, să nu câștig vreo boală, că mă belește mama, nu alta!...Ele și el își pun câte un sac de iută, făcut glugă, pe cap!... Nici gând și nici vorbă de întors acasă
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
unde totul pare că are un ritm previzibil pentru cei ce îndrăznesc să creadă că poate mâine va fi altfel», are «ochii încremeniți în infinitatea plăcerii», „se pierde“ «în strânsoarea sânilor» Ei, „se fericesc“ (El - Ea) «adăpostiți sub tavanul înstelat, înveliți în cuvinte aurite», uneori, expresionist, are „poftă sporită de a se scălda“ «în oceanul de senzații necunoscute», cu singura îngrijorare de a nu fi «încarcerat într-o odaie neaerisită», se declară a fi «un cititor pasionat de cărți de debut
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
Popa Publicat în: Ediția nr. 2359 din 16 iunie 2017 Toate Articolele Autorului De-ar fi să mor, să fie primăvară, Să poată heruvimii să-mi presară Petale-n catifea de trandafir, Să sorb aevea mireasma din potir. Să mă-nvelesc în zori cu lăcrămioare, De-mi va fi frig și nu va fi nici soare, Voi bea atunci nectarul lor fierbinte, Să nu mai simt, când sufletul asfinte! Iar dacă-s norii supărați...să verse, Cu florile din pieptul meu
PETALE DE PRIMĂVARĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340063_a_341392]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > ZDRENȚELE IUBIRII... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ce crudă e trezirea când în zori, Singuratatea-mi doare răsăritul, Iar visul dulce învelit cu flori, Pierind îmi lasă lacrima și vântul! Numai în vise pot să te mai caut, Căci doar în ele te mai regăsesc. Iar dorul plânge că un cânt de flaut, Și mor strigând că încă te iubesc! Aș vrea
ZDRENȚELE IUBIRII... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340074_a_341403]
-
trebuie să fie (și ea) pe aici, pe undeva! Și chiar încep să cred din ce în ce mai mult că n-a murit! Și o aud cu douăsprezece versuri tulburătoare ale lui Grigore Vieru: „- Pui golași cum stați în cuiburi/ Fără plăpumioare?/ - Ne-nvelim cu ale mamei/ Calde aripioare!// - Dar când mama nu-i acasă/ și Ploița cerne?/ - Ne-nvelim atunci cu frunza/ Ramurii materne!// - Dacă n-o să vină mama/ Și-o să cadă frunza?/ - Cum să nu mai vină mama?/ - Cum să cadă frunza
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
că n-a murit! Și o aud cu douăsprezece versuri tulburătoare ale lui Grigore Vieru: „- Pui golași cum stați în cuiburi/ Fără plăpumioare?/ - Ne-nvelim cu ale mamei/ Calde aripioare!// - Dar când mama nu-i acasă/ și Ploița cerne?/ - Ne-nvelim atunci cu frunza/ Ramurii materne!// - Dacă n-o să vină mama/ Și-o să cadă frunza?/ - Cum să nu mai vină mama?/ - Cum să cadă frunza?”... Sigur că da! Ce dreptate răscolitoare are Poetul dus să sprijine Basarabia cu brațele crucii și
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
și iepurasul - si tot orașul - pune mână de la mână, de un bacșiș, și - dacă nu cumpără mathlabul - că tot nu are viață veșnică - cumpără măcar uleiul. Că antigelul - dacă ții mașina în garaj - este, poate, suficient, dar nu necesar - dacă învelești bine, mașina, cu folie. Ceea ce era de demonstrat. Decât un car de minte, mai bine un ban, deștept foc. PS,. Uitasem. Vedeți ce înseamnă să faci bine unui fost coleg/ să îi dai și tu, acolo, de o masă de
Tăblițele de la Tărtăcuța, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339312_a_340641]
-
fost secat (de către comuniști) și transformat în teren de fotbal. Prin urmare, bicicleta stătea în posesia bunicului meu patern, care ce să fi făcut cu ea? O ținea încuiată în pătul. Era un Tohan albastru, cu șa tare și coarne învelite în mânere (de cauciuc) negre, striate, pe care, prinzându-le cu pumnii mei mici și ambițioși, mi se părea că sunt pe un cal în formă și zburător. Am învățat mersul pe vehicul pe sub cadru, puțin ieșit în stânga. La ceva
Bicicleta. Povestire, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339369_a_340698]
-
a fost mai blând Gelu. - Spune ce trebuie să facem... - Mai întâi vă dați jos din pat! a comandat Gelu, purtând în mână caietul. Tremurând din toate încheieturile încât el și-a doborât ochelarii, au coborât amândoi încercând să-și învelească trupul cu așternutul. Când Costinel a smuls de pe ei pătura, au văzut că erau în lenjerie intimă. - Acum mergeți cu noi! - În halul ăsta? Stați să ne îmbrăcăm, a insistat Grozavu. - Nu, nu! Mergeți așa cum v-am găsit. - Afară e
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
unde totul pare că are un ritm previzibil pentru cei ce îndrăznesc să creadă că poate mâine va fi altfel», are «ochii încremeniți în infinitatea plăcerii», „se pierde“ «în strânsoarea sânilor» Ei, „se fericesc“ (El - Ea) «adăpostiți sub tavanul înstelat, înveliți în cuvinte aurite», uneori, expresionist, are „poftă sporită de a se scălda“ «în oceanul de senzații necunoscute», cu singura îngrijorare de a nu fi «încarcerat într-o odaie neaerisită», se declară a fi «un cititor pasionat de cărți de debut
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
mâncată de cari sau de rugină, în locul averilor lumești pe care omul le lasă pe pământ, plecând gol, așa cum a venit, în Casa Tatălui Ceresc: Aceeași bogăție, în imnuri, ne conduce, / În timp ce sărăcia e-a Domnului, pe cruce - // Cum ne-nvelim, perpetuu, în hainele rușinii, / Necăpătănd vreodată podoabe, cum au crinii - // Cum adunăm în jitniți porumb pe card, și boabe, / Uitând că bogăția de rod, e-n cele slabe - // Cum, unii peste alții, ne cățărăm spre gol, / Și sinelui aducem obol
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
Pițigoiul continua să se zbată în mâna lui fără a scoate vreun sunet. Protesta, dar nu se jeluia. Pe urmă, el (fostul amic, n.r.) a scotocit în sertar de unde a extras două piulițe duble cu filetul tăiat în cruce. A învelit cu ele piciorușele subțiri și cafenii ale păsării, înșurubându-le strâns. A luat pițigoiul și l-a vârât în colivie închizând ușa”. Totuși, abuzul în preocupare, repudiat iremediabil de conștiința naratorului implicat, va coborî instanța referentă (individul) sub normalul acceptabil
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
rezolva micile-i găinării, când e confruntat cu magnitudinea mârlăniilor la care se dedau alții, deplânge deficiențele acestuia, socotindu-l corupt și putred până-n măduva oaselor. În mare, argumentația lui nu transcende gama emoțiilor, iar coconul de autosuficiență care-i învelește carcasa gândurilor îl face imbatabil. Ca să fim corecți, o asemenea filozofie rudimentară impune un anumit respect pervers față de prost. La fel, atitudinea de grosolană încredere în sine. N-are cum să nu te impresioneze. Capitolul la care dă mereu rateu
Prostul știe orice, mai puțin ce să facă cu propria-i viață () [Corola-blog/BlogPost/339120_a_340449]
-
Autorului am descoperit în țipătul unei lacrimi un înger care își târa păcatele în două plase de rafie transparentă cu mărginirea cărnii în mâna dreaptă crescuse absurdul cu o falsă sensibilitate un urlet smuls din tăcerea necoaptă cu care își învelea cenușiul oaselor dăruite iubitorilor de aripi copacul alb în care îți este siluită fruntea ca o impunere forțată a drumurilor strâmbe ți-a smuls ultima fărâmă de umanitate într-un apus iresponsabil într-o coală imaculată de hârtie privirea nu
SILUIREA DIN VOCEA COPACULUI ALB de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340830_a_342159]
-
un licăr din privirea mea... Tu cheama-ma, iubite! Și-ți fac din raze, scut, Petalele umbrițe S-or adapă c-un strop din dorul meu tăcut... Tu cheama-ma, iubite! Eu, uneori te strig Cu țipete șoptite, Si te-nvelesc cu ele, daca ti-e-n gânduri, frig... Tu cheama-ma, iubite! Vor picura că mierea Secundele topite Și-n șoaptele pierdute între noi, vom răsturna tăcerea... Referință Bibliografica: Tu cheama-ma, iubite! / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2016
TU CHEAMA-MA, IUBITE! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341033_a_342362]
-
ce-i desparte memoria de relieful necunoscut al prezentului pe care ghearele nu reușesc să-l agațe. Clipele de odihnă îi alunecă Picătură cu picătură din trup Pe altar, dimineață, o pasăre moartă. MOARTEA PĂSĂRII DE GHEAȚĂ Pasărea de gheață învelită-n culori, Rătăcită din roiul visului M-a ales să-i alin plecarea din clipă Cu basmul focului sacru, Mi se topea în palmă transparența culorilor Și se prelungea în buza umedă a nopții Împuținându-i trupul, Fluturi negri, bezmetici
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
dolilul prins în ram. Eu-frunză de lumină, fără lumină-n geam, Voi mai clipi o vreme pe un banal trotuar Sau pe-o alee-n parcul închis din calendar. Și dacă pașii singuri mă vor strivi din nou M-oi înveli în tine, cu-al toamnei stins ecou; Primește-mă de-o vreme, doar rănile să-mi plâng Când ramuri desfrunzite vor lăcrima în crâng. O frunză-și potrivește lângă borduri de timp O așteptare lungă într-un alt anotimp... Referință
EU, FRUNZĂ DE LUMINĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341266_a_342595]
-
dezolant, ninsoarea, îngenunchind timid, stihii. Când mi se face dor de tine, invoc o înflorire-albastră Și iar, mi-e teamă că mai naște o iarnă-n primăvara noastră. Când pleacă ziua să mai cânte, prin alte gânduri, dimineți Eu mă-nvelesc cu noaptea noastră, tu rătăcești prin alte vieți. Când nu mai suntem anotimpuri și dincolo visăm desculți Să mă mai ningi cu veri și toamne și-n primăveri să mă asculți. Referință Bibliografică: Când să mă ningi / Violetta Petre : Confluențe
CÂND SĂ MĂ NINGI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341299_a_342628]
-
noapte strecurată în vaza dorințelor în înflorire. Ai râs în acea noapte aprinsă de flacăra focului ochilor nesătui... 2. Nu vreau să se stingă acel cântec ca un vulcan obosit. Nu vreau să mă ardă dorul de tine să-l învelesc în lacrimi. Tu mi-ai dăruit bucuria. Dacă îmi las ochii în palma ta te vei sătura iar și iar cu lacrimi florile nu se ofilesc de dureri. Te iubesc! **************** BLANĂ DE NEBUNIE Am pictat totul cu numele tău. Cum
DRITA NIKOLIQI BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341310_a_342639]