1,518 matches
-
și au avut un șoc. Ce face diferența între oameni? Ne asemănăm așa de mult și totuși suntem atât de diferiți unii de alții. Ce-i determină pe unii să fie sănătoși, puternici și învingători, iar pe alții slabi și învinși. Oare să fie dualitatea care ține în echilibru viața poate, cine știe să-și răspundă lui însuși. Sunt întrebări retorice care își pot afla răspunsul doar în interiorul fiecărui individ în parte. Acolo sunt ascunse toate secretele noastre, totul este să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
oircărui scriitor față de absolut nu se ține pe toată durata vieții sale la aceeași tensiune, ea fiind modelată de incidențe subiective. Ion Barbu a înlăturat însă mai mult decât alți poeți români acțiunea slăbiciunilor firești, trecând până la urmă, decepționat și învins, asemeni lui Rimbaud, într-o altă meserie. Poezia pe care o teoretizează el în numeroasele rânduri - "ființa îndelung încercată a Poeziei", "starea de geometrie și, deasupra ei, extaza", "stări absolute ale intelectului și viziunii", "lirism absolut" etc. - nu situează decât
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în casa părintească, deoarece mama ei decedase și tatăl destul de în vârstă. Rămăsese doar cu fratele ei mai mic. Sigur că despărțirea de lăcașul sfânt o duruse foarte mult, dar mila de bătrânul ei tată și fratele ei mai mic învinse. Ea se consolase cu ideea că trebuie să se îngrijească de tatăl și fratele ei mai mic cu 5 ani decât ea. După doi ani de la întoarcerea ei de la mănăstire tatăl ei decedase, rămânând doar cu mângâierea fratelui ei, care
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de ce avea față, ia să vedem? Fermín se apropie de mine cu un aer confidențial. De boală, zise el, Înălțîndu-și sprîncenele cu un aer misterios. Și ia seama că spun asta ca un compliment. Ca Întotdeauna, Fermín avea perfectă dreptate. Învins, am optat pentru a trimite mingea În terenul lui. — Vorbind de boală, povestește-mi de Bernarda. S-a lăsat cu sărut, au ba? — Nu mă jigni, Daniel. Îți amintesc că stai de vorbă cu un profesionist al seducției, iar chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din brațe, din piatră, din fier, - Mulțimea anonimă se va avea în vedere. Tot, ce-mi trebuie să am, pot să cer. Parfum... incendii violet, și becurile-aprinse Amurgul licărește pe-orașul de vitrine Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse, Plângând, Și fredonând, Gîndindu-mă la mine. Vals de toamnă La geamuri, toamna cântă funerar Un vals îndoliat, și monoton... - Hai să valsăm, iubito, prin salon, După al toamnei bocet mortuar. Auzi, cum muzica răsună clar În parcul falnic, antic, și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
O, vis, o suflet ideal, Iubirea, Care-ar vrea să-nceapă Ca de plăceri să tremuri... O, vis , o, suflet ideal, De n-ar afla Amantele din vremuri. * HIBERNAL NOPTAT II Ce umbră stă la geamul tău Ca de iubiri învinse ? ! Un fost poet, și-al nopții hău, Pe uliți ninse. Un plâns iernatic, innoptat, Cu viscol de urgie - În ceasul greu, întîrziat, Aleargă, cine știe... * MODERNĂ Cântau La "Radio" Populare, Aperitive, De-o țuică Și măsline. Legende clasice, Într-un
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
atâtea frumoase și albe rotunjimi, exclamară, ca niște cunoscători de seamă, care nu au lipsit niciodată de la obligatoriile manevre: Of, ce șanuri faine s-au scos de la magazia batalionului! De-acuma, garafele cu salbă de flori la gât se retraseră, învinse, din fața unor meseni, înspumata bere de casă, fierbând potolit în pântecoase căni străvezii, umpluseră burțile multora destui goldăneșteni, omeniți la masa cumetriei, se ridicau, în răstimpuri, plecând prin dosnice porumbiști, pentru a mai ușura sarcina lavițelor încălecate... Lingurile de cositor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
atâtea zile, au ajuns la apa cea bezmetică, au scos molozul care se înțepenise, cu vagonete și cu bușteni și traverse de sprijin, ca un dop, ce înfunda beton galeria și atunci, apa s-a potolit și s-a dat învinsă, retrăgându-se Și noi, cei șapte, ne-am coborât de pe sondă, măsurat, cu grijă, ca și cum am fi fost de sticlă, așa înțepeniserăm de tare și așa slăbiserăm în energie și în putere Atunci, salvatorii ne-au luat de braț pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
soare, nu le vine În minte decât Ray-Ban. Totuși, numai bărbații sunt În stare să accepte provocarea de a picta această frescă și, prin aceasta, să creeze cuvinte noi, concepte noi. Noriko era distrusă de aceste cuvinte și concepte, complet Învinsă. Era mult mai fragilă decât mine, așa că deja era de mult adusă În starea de supunere. Când i-am scos dopurile din urechi și i-am Îndepărtat călușul din gură, Noriko a Început să plângă ca un sugar, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Numai că asta n-a salvat de la moarte pe nimeni. În om a biruit mai departe omul. Pulberea. Peste divinitatea din noi, pulberea s-a așternut în continuare ca o cunună de lauri omenească. Dumnezeu din noi a fost mereu învins. El nu și-a putut ține niciodată promisiunile... Dar nouă ne-a fost și mai greu decât lui. De aceea rugăciunile au devenit agresive și s-au transformat în imprecație. În loc să-l mai implorăm, am strigat în gura mare că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fără încetare strigătele de veselie și imprecațiile. Interpretați, oare, absența gesturilor de compasiune, râsetele și imprecațiile ca un semn de vinovăție a condamnaților? Dacă există vreo vinovăție aici, ea aparține, cred, numai celor care se grăbesc să râdă de cei învinși după ce înainte s-au prosternat în fața lor. Versatilitatea e tristă în orice împrejurări s-ar manifesta... Pentru a nu săvârși aceeași eroare, tribunalul trebuie să pună pe cântarul judecății, înainte de a da un verdict, nu numai ceea ce a făcut Robespierre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de principiu; un proverb la îndemână, nu? De ce m-aș teme? Oamenii vor asculta totdeauna de Ordonanțele mele, pentru că acestea le lasă sfoara suficient de lungă. Să circule, să bârfească, să facă mici învârteli. Cleveteala îi seduce: mă cred pedepsit, învins, desființat. Se întind, se întrec în a mă umple cu noroi: atunci, ața ajunge la capăt. Hâc! Se trezesc din smucitură. Buimaci. Răcoriți. Bucuroși că nu m-au ucis. Vor bani. Muncind: uneori, se străduiesc. Înșelând. Strecurându-se. Agonizând; vânzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se bucure pe câmpul de bătălie, cascadă de lapte dând în foc înfrângerile (sânii fecioarelor s-au copt pe când fii împăratului dormeau în grădinile cerului). Inutilă lupta în unul singur: leagă un ștergar alb în vârful iluziei și te dă învins, decorul; pe fața nevăzută a lunii, trece ca o absență pe jumătate sâmbure, pe jumătate piatră. La ce bun să numeri leșurile, dacă după tine vin corbii și le mănâncă? La 15 ani, Petru era precum o bucata de puzzle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și acum pui niște întrebări inteligente. Caracterul dumitale este mai complex decât ar sugera-o înfățișarea. Ei, dar acum, grăbește-te. Trebuie. - Ce sugerează înfățișarea mea? întrebă Gosseyn. Ochii reci și gri îl studiau. - Dumneata ai vrut-o, zise ea: Învins, slab, efeminat, copilăros, incapabil. Se întrerupse nerăbdătoare. - Ți-am spus să te grăbești. E serios. Nu mai rămâne o secundă în plus. Plecă. Fără să se uite înapoi, fugi pe ușa dormitorului, pe care o trase după ea. Gosseyn nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
precum cel mai obișnuit dintre oameni. Barele grilajului, subțiri, erau separate de zece centimetri. Puteau fi îndoite de un tip voinic. Dar un tip voinic inteligent nu ar încerca. Metalul era încrustat cu ghimpi. Mii de ghimpi. Se dădu înapoi învins, apoi se aplecă și examină racordul grilajului la sol. În partea de jos a barei transversale, nu erau ghimpi, dar cele de sus o protejau. Gosseyn se ridică și se întoarse spre singura lui nădejde care-i mai rămăsese - patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
logica sa, iar răspunsul nu mai puțin. Este vorba, În primul rând, de o chestiune de onoare, de demnitate, de mândrie profesională, Întrucât, În ochii tuturor, revenirea morții la inocența acelor timpuri ar Însemna același lucru cu a se recunoaște Învinsă. De vreme ce procedeul aflat În vigoare În prezent este cel al scrisorilor de culoare violetă, violoncelistul va trebui să moară prin acest procedeu. Ajunge să ne punem În locul morții ca să Înțelegem valabilitatea motivelor sale. Sigur că, așa cum am avut ocazia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
corpul ei stins se aprindea de viață. Dar poate că așa era cu toți. Cine eram eu să merit ceva în plus? Am ridicat brațul care mă durea și am bătut din nou. Nu era acasă. Curva nu era acasă. Învins, am întors spatele ușii și am privit noaptea. Viaductul pustiu și mai încolo barăcile unde foșneau ușoare semne de viață trează încă. Poate acolo merge, la țigani, se îmbată în rulota lor, pune să i se ghicească mizerabilul ei destin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
obrajii plini de pete roșii și buzele strânse. Când prindeai tu, îți priveai partenera și părea că o implori să se lase doborâtă, să nu reziste. Când erai prinsă, îți dădeai drumul ca un sac. Câte lovituri ai încasat! Transpirată, învinsă, cu costumul sucit, salutai, treceai la o altă centură. — Ești mulțumită? te întrebam în mașină. Nu erai mulțumită, erai extenuată. — Când cazi pe tatami, nu doare, nu-i așa? Nu era adevărat, pe tine te durea. Mă priveai roșie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
singură la părinți, iar ai mei sunt afectuoși ca niște statui de ceramică. Încerc să mă obișnuiesc, dar n-am ce face, când cineva stă prea aproape sau mă atinge mă scoate din minți. Adriana ridică o mână declarându-se învinsă. — Corect, atâta timp cât recunoști problema. Leigh încuviință clătinând din cap. — Sunt perfect conștientă. Conștientă permanent, la modul nevrotic și dureros. Dar mă străduiesc, pe cuvânt. Emmy se trânti pe banchetă lângă Adriana; perna din vinilin se ridică puțin din pricina celor cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
S-a făcut un an de la înțelegerea noastră și ar trebui să vedem în weekendul ăsta care sunt rezultatele. Declară câștigătorul, spuse Leigh. Adriana dădu din mână cu nonșalanță. — Pactul? Zău! Mi-a trecut demult. Emmy râse. — Deci te recunoști învinsă? — Absolut, sută la sută, nu, nici măcar o secundă, spuse Adriana sorbind din martini și lingându-și buzele cu delicatețe. De acord, nu există nicio verighetă — flutură mâna stângă cu degetele desfăcute — dar ar fi putut să fie. Și încă poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
inert al lui Tarrou. Flagelul nu mai răscolea cerul orașului. Dar șuiera încet în aerul greu al încăperii. Pe el îl auzea Rieux de ore întregi. Trebuia așteptat ca și aici să se oprească, și aici ciuma să se declare învinsă. Puțin înaintea zorilor, Rieux s-a aplecat spre mama lui: VA TREBUI SĂ TE CULCI, CA SĂ POȚI SĂ MĂ ÎNLOCUIEȘTI LA ORA OPT. FĂ-ȚI INSTILAȚII ÎNAINTE DE CULCARE. Doamna Rieux s-a ridicat, și-a aranjat andrelele și a înaintat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
viteze în poziție inițială și am întors cheia în contact. Motorul a turat și a turat, dar n-a vrut să pornească. Am încercat din nou. Nici o schimbare. În următoarele zece minute am încercat să pornesc mașina fără nici un rezultat. Învinsă, am lăsat mașina să ruleze spre marginea drumului tivit cu iarbă. M-am dat jos și m-am proptit de capotă cu un oftat indispus à la Kelly Osbourne. Na, cum o să mai ajung acasă? Mobilul nu-mi funcționa aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
învins. — Și nu-i oare un adevăr formularea atribuită nu știu cărui general, și anume că victoria nu e decât credința că ai învins? - i-am spus. — Da, dar e o prostie generală. Mai degrabă victoria constă adeseori în a te crede învins. Doar prostul se crede invincibil. Amintește-ți ce se întâmpla aici, în țara ta, în timpul războaielor civile cu amărâții aceia care au început prin a se declara invincibili, deoarece împotriva credinței, ziceau ei, nimic nu are putere, iar apoi, văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
prostul se crede invincibil. Amintește-ți ce se întâmpla aici, în țara ta, în timpul războaielor civile cu amărâții aceia care au început prin a se declara invincibili, deoarece împotriva credinței, ziceau ei, nimic nu are putere, iar apoi, văzându-se învinși, exclamau: trădare! sau susțineau că au rămas învingători moralmente. „Dacă n-ar fi fost cu...“, ziceau. Și la fel e totdeauna. Dacă n-ar fi b în loc de c și nu s-ar fi oprit în l, atunci s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
răposat. Hanul Însuși pare potolit această Încercare, duse sunt accesele de furie și ridicările de glas. Curtenii se arată copleșiți din această cauză. Semeția lui Îi liniștea, chiar dacă Îi cădeau victimă. Calmul său Îi neliniștește, Îl simt resemnat, Îl cred Învins, se gândesc la propria salvare. Să fugă, să trădeze deja, să mai aștepte, să se roage? De două ori pe zi, hanul iese, urmat de alaiul apropiaților. Merge să inspecteze o bucată de zid, poporul și soldații Îl primesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]