1,373 matches
-
a învățat un timp la Notre-Dame. Monseniorul avea, pare-se, de la unica lui soră, un nepot unic, scump sufletului său. Băiatul, atunci de vreo 15 am, era atins de gigantism. înalt, dezvoltat, în consecință, anemic și stângaci. Nu se putea învoi cu școala. Nu se potrivea nici cu băieții cei mari, nici cu cei mici. Nu-și găsea atitudinea și asta îi făcea viața nesuferită. N-a mai vrut să urmeze. S-a decis să intre în Seminar la Viena. Simțea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe un viscol troienind zăpada. Fratele cel mai mare Gelu, împreună cu vărul Ilie Avram, băiatul cel mai mare al mătușii Tinca, soră cu tata, au plecat la Iași ca să-l aducă în sicriu. Au găsit un căruțaș care s-a învoit să-l aducă cu sania până la noi, acasă. Dar din cauza nămeților și a troienelor nu l-a putut aduce conform învoielii, ci s-au oprit în satul Știoborăni, unde tata avea pe sora cea mai mică, Maghița, căsătorită cu moș
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
că nu au unde să ne cazeze și ne-au schimbat repartiția la SMT Laza, lângă Vaslui. Trebuia să stăm în practică aproape trei luni. Pe la începutul lunii martie, primăvara își făcuse apariția. Zăpada începuse să se topească. Ne-am învoit să mergem acasă. Din sat cu mine mai aveam încă doi colegi și întro sâmbătă dimineața, ne sculăm cu noaptea-n cap să plecăm pe jos, spre casă. Aveam de mers cam 20 de kilometri până în satul nostru. Drumul îl
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
o lăsăm, ce se petrece la etajul nostru e o chestiune pentru toți. Atunci se hotărăște să se mute. Nu o putem împiedica, dar, până își găsește ceva, va trebui să vegheze ori de câte ori îi vine rândul. Până la urmă s-a învoit. Ne petrecem zilele în două ture, mergem pe palier ca la serviciu, avem un caiet în care notăm tot ce auzim dincolo de ușă. Umplem pagină după pagină cu toate convorbirile telefonice, cu bufniturile și trosniturile auzite. O dată ne-am speriat
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Din difuzor veni anunțul cu stația următoare, iar mâna Deliei se înfășură ca o panglică în jurul barei reci din aliaj. Lumina de neon pătrunse în tunel, dar întunericul n-a biruit-o, doar a acceptat-o așa cum și Delia se învoise să aducă florile. În spatele ei, instalat pe bancheta roșie, un domn cu o servietă imensă o critica din priviri. Delia simți în ceafă o senzație neplăcută ca de arsură și își plecă privirea în pământ. În fața ei, tânăra cu fusta
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu suflet mare, și cu foarte multă Înțelegere, și, chiar dacă are prea mulți copii, totuși, nu cred să te refuze. E, și ea, la rândul ei, mamă. Și te va-nțelege. Ai să vezi. Și am venit. Da. Bine. Se Învoi, Iuli. Să zic, din partea mea, da; Însă, trebuie, mai Întâi, să discut și cu directoarea. Fără acceptul ei n-am voie, prin lege, să fac, nici o mișcare. Bine. Dacă-i așa, discutați și cu doamna Ana Aslan. Am să discut
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Nu vreau să te simți obligată. Dacă mai spui așa, te las flămând. Nu-ți dau să mănânci trei zile, zâmbește Cecilia. Până plec. Când pleci? — Imediat după Crăciun. Nu stai de revelion? — Nu pot, draga mea. Abia m-a învoit directorul zilele acestea. —Vai! Ce rău îmi pare, se întristează Cecilia. Dându-i ceașca lui cu ceai și luând-o pe a ei, se așează pe pat lângă Matei, după ce pune tava pe noptieră. După două-trei înghițituri de ceai se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ceaiul din cești. Cecilia vrea să ia tava de pe noptieră, să plece, dar Matei o roagă să mai stea lângă el. Ea își pune capul pe pieptul lui dojenindu-l. De ce nu l-ai convins pe directorul tău să te învoiască mai multe zile. Să-i fi spus că ai o logodnică amărâtă, printre străini și că îi este dor de tine. Te sună mereu la telefon și te cheamă la ea. Te iubește mult iar tu ca un băiat romantic
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ca să meargă la târg, aceasta Îi ieși la poartă gătită În haine de sărbătoare, toată numai zâmbet, rugându-l s-o repeadă și pe ea până-n oraș, unde ar fi avut, cică, de rezolvat niscaiva treburi pe la judecătorie. Bărbatul se Învoi, fără să știe ce-l așteaptă. Pe drum, femeia trăncăni verzi și uscate, Încercând să fie cât mai plăcută și să câștige Încrederea bărbatului. Vecinul B glumi și el, vorbind ba de una, ba de alta, fără să-și bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe dascăl ca să bată toaca și să alunge duhurile rele ce-și făceau simțită prezența În sufletul dreptcredincioșilor. Fiindcă fusese necinstită În fața Întregului sat, femeia cerea să fie recompensată cu jumătate din avutul vecinilor. Ca să scape de pacoste, vecinul se Învoi. Imediat Începură să Împartă lucrurile. Casa o Împărțiră În două. Cu șura și grajdurile făcură la fel. O parte din păsări și animale trecură dincolo de gard. Se Împotmoliră când ajunseră la mânz. Femeia ținea ca mânzul să fie Împărțit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Împartă lucrurile. Casa o Împărțiră În două. Cu șura și grajdurile făcură la fel. O parte din păsări și animale trecură dincolo de gard. Se Împotmoliră când ajunseră la mânz. Femeia ținea ca mânzul să fie Împărțit În două. Bărbatul se Învoi cu greu. Mai Întâi el Încercă să răscumpere mânzul, la care ținea ca la ochii din cap, dându-i În loc un alt bun. Femeia o ținea Însă pe a ei. Vroia ca mânzul să fie tăiat În două cu ajutorul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pompă achiziționată din talcioc și s-a băgat cu ea sub pătură. Presimțind că În dormitorul ei se Întâmplă lucruri necurate, Emma Weisser, soția lui de origine normandă, sub pretext că a uitat fierul de călcat În priză, s-a Învoit de la șeful de birou și s-a Întors acasă mai devreme ca de obicei. Năvălind În camera nupțială, Emma l-a surprins pe Otto chiar În momentul extazului. Soția nu s-a putut abține și l-a lovit În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă viața n‑ar fi tot un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pământului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru, sprijinit cu mâinile de toiag. „Disprețuiește bogăția numai cel avut“, zise Simon, mijind ochii spre el. „Se desfată În sărăcie numai cel sărac; se leapădă de desfătările trupești numai cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe lângă geamie, i-a albit părul, de tânăr, din cauza nervilor. Mă gândeam să dorm o noapte la el. Mă temeam să nu fi rămas șlepul cine știe pe unde, la Brăila sau la Galați, parcă poți să știi ?... M-am învoit la regiment, am spus că mama e pe moarte și mi-au dat drumul de sâmbătă după amiază până luni dimineața...“ Așa a început în sâmbăta următoare Anabasisul lui Constantin, de unul singur. În drum cumpărase câte ceva de mâncare. Hrană
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
știe dator. Cu Andrei era altceva, lui îi va spune că-i va plăti ghetele la următoarea plată, deoarece dorește ca vineri să se ducă acasă la părinți. în după amiaza zilei de vineri, întrucât pentru ziua de sâmbătă se învoise, Radu se afla pe peronul gării din localitate, așteptând trenul ce urma să- l ducă spre casă. în gară se întâlni cu Andrei, care aștepta același tren pentru a merge la Târnăveni. Andrei îi dădu vestea că Ramona Plopeanu s-
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
venea în minte toată tărășenia. Știam eu că ceva nu a fost în regulă atunci când au fost ridicate dughenile. În cele din urmă, totul s-a limpezit și, mândru, am pornit a-i spune bătrânului: Apoi ipochimenul care s-a învoit cu preotul prefect al Bisericii Catolice ca să-i facă cele cinci dughene îi Manolachi teslarul. Și asta a făcut-o la 24 martie 1755. A și cerut însă ceva bănișori! Cam vreo 500 de lei bătuți! Teslarul s-a învoit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
învoit cu preotul prefect al Bisericii Catolice ca să-i facă cele cinci dughene îi Manolachi teslarul. Și asta a făcut-o la 24 martie 1755. A și cerut însă ceva bănișori! Cam vreo 500 de lei bătuți! Teslarul s-a învoit ca să le facă după voia inimii prefectului. Uite ce spune el în învoiala făcută: „Și le-am tocmit cu rîdicata, adică dughenile să le fac pe această măsură și să le fac ferestri după cum îi va plăcea și cu ușile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
trebuința haznalelor, atunci au datu în sama noastră și feredeile cu toate dresurile și cheltuielile lor. Întru acea vreme fiindu egumenu...Trei Svetitelor un părinte Ezechiil, dar avîndu noi trebuință ca să ne aflăm de-a pururi lîngă feredeie,...ne-am învoit cu sfințiia sa...și ne-au datu acel locu al școalelor...Dar fiindu că am avut și noi o bucată de locu aicea denaintea sfintei mănăstiri Trei Sfetitelor, care loc...fusese domnescu, și fiindu ne nouă datu...de la măriia sa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
la 5 iunie 1757 (7265): „Și după ce au făcut cheltuiala...s-au tîmplat și au arsu tîrgul și-au arsu și dugheana mea; Și rămîind locul fără dugheană și rămîinid și dumnealui păgubaș de banii ce au cheltuit, ne-am învoit...și i-am vîndut locul acela de dugheană”. Aici „gerahul” l-a nedreptățit pe „Ștefan curălariul”, pentru că i-a vândut locul gol cu același preț cu care el l-a cumpărat cu tot cu dugheană de la Lazor”. Mama avea o vorbă: să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
așa, nu știu. Dar din zapisul lui „Gligorie”, întocmit la 1 iunie 1690 (7198), aflăm un lucru deosebit... Și care-i acel lucru atât de însemnat? Acest fustaș, împreună cu nevasta lui, scriu: „Deci noi ne-am socotit și ni-am învoit de l-am dat danie la svînta besiarică la Sveti Neculaiu caria iaste făcută de Luca părcălabul de Chișinău care iaste pe Ulița din Afară”. Păi acestei biserici îi mai zice și Sfântul Nicolae cel Sărac. Dacă vrei s-o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lase șurubăitul. Tot la iuțeală, a silabisit și cartea poștală trimisă de Aurelian, cu mare dor de-acasă, înainte de Arhangheli. Măcar că-l furnica osteneala prin palme, nu a întrerupt lucrul, nici măcar ca să o întâmpine la poartă pe Caterina, care se învoise clandestin de la diriginta clasei, ca de obicei, cu ocazia hramului de la Sfinții Arhangheli. În momentul în care, între palele mari, ca niște brațe de uriaș, s-a vânturat un iz de motorină arsă, Vartolomei, inundat de o torențială mulțumire, visa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din preajma ta și din poiana cu arborele în formă de candelabru chaldeean s-ar fi sufocat, aici în osânda suficienței, a stupidității indiferente... Balada culeasă de la Vânătorul O'Piatră cel cu care vibrez în chip surprinzător cu greu va fi învoită și cu greu va avea acces la priceperea semenilor mei... Îl trezi din cugetarea-i aparte directorul de colegiu, fost coleg de promoție al doamnei, care se ridică solemn, conștient de importanța lui proprie, precum și de gravitatea momentului, simțindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ai fost diac domnesc doar. Să intrăm, că multe ai de văzut și de aflat, boierule. N-ai să ai hodină. S-o iei încetișor, însă, conașule, că altfel pagubă mare ai să ai...” „Așa am să fac.” - m-am învoit eu, fără să bag de seamă că țiganca a dispărut deja și doar vorbele ei mai pluteau în aer... Am pornit cu pas timid. Mergeam împins parcă de ceva nevăzut. Ușile se deschideau pe rând și, în cele din urmă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de curtoazie pe care soțul ei le făcea în casa domnului J.L.B. Matekoni. Amenințarea că toate acestea ar putea ajunge la urechile soției i-ar stimula, probabil, bunăvoința. Și totuși, banii au fost cei care l-au făcut să se învoiască. Aduse vorba despre împrumut, iar el bâigui că nu are cum să-i dea înapoi. Fiecare bănuț pe care-l am e drămuit, îi explică el. Trebuie să plătim spitalul pentru unul dintre copii. E mai tot timpul bolnav. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la mână, fratele meu! DĂNILĂ (uimit): Apoi, bade Conovăț, se potrivește cum nici că se putea mai bine! De când umblu eu după o sculă ca asta..., n-am vreme, că ți-aș povesti. Iaca, am carul de vânzare. Dacă te învoiești, îți dau carul și-mi dai capra. Că eu nu mai am loc în bătătură de-atâtea care și căruțe, fiind de felul meu meșter mare și priceput. Iară caprele mi-au fost dragi de când mă știu, și-a dumnitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]