2,811 matches
-
numai seara, când se întorceau 74 de la muncă. Intrau în prăvălie, cereau câte un dorobanț și nu spuneau nimic. Ședeau unul lângă altul, ca și când ar fi fost străini. Aveau hainele lustruite de cărbune și miroseau de departe a fum. Sub șepcile vechi strălucea părul, adunat grămadă. Puneau la loc, pe tejghea, cu mulțumire, măsurile de rachiu și plecau, unul după altul, parcă vorbiți. După ei picară în Cuțarida și vreo doi precupeți de olteni care n-aveau în ce băga banii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Vesel om. Nu se plângea. Dimineața înhăma iepele, scotea gardul și pleca în camionul lui, cărând sifoane pe la cârciumari, în Grivița, după pâine. Îl apuca prânzul spre șina Constanței, mânca o roșie, trăgea la umbră, se culca-pe leagănul droștii, cu șapca pe ochi, dormea, nu-l cerceta nimeni, se ridica în capul oaselor, căsca, o lua mai departe după ce dădea iepelor o mână de nutreț uscat la soare. Le mîngua boturile umede, le vorbea ca unor oameni și, când se întorcea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pălărier care călca cravate, manșete artistice și gulere de domni, " La briciul vesel" sau "La minut", cum scria pe a doua firmă, frizerie de lux, tuns, ras și frezat, "La șicul elegant", croitorie, pardesie, paltoane, fracuri, nunti,-botezuri, "Tricolorul", ceaprazărie, șepci, uniforme pentru C.F.R., Poștă, vin și acasă, "La italianu", tocilărie, ascutim brice, foarfeci și lame de ras și "La vapor" cafea, zahăr, simigerie. Înspre peroanele gării, pe aceeași parte a ieșirii, se înălța o casă cu trei etaje, ale căror
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în Taica Lazăr. Zis și făcut. A ochit Nicu un fraier. Boier după înfățișare. Avea haine-n dungi și-un pardesiu scump. Într-o mână ținea un baston. - Să-ți ducem geamantanele, stăpîne? Se înființase ăl bătrân în fața lui, scoțîndu-și șapca din cap. - Ieftin, un pol până la trăsură, a adăugat și lunganul. Străinul n-a zis nu. Pungașii au pus mâna pe valize. Scumpă marfă! Din piele de porc, cu catarămi de aluminiu. Le-au pus pe spinare și-au mers
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cînta: Mingea mea, Mingea mea, ' S-a ales, bules 7*' De ea. Mînă-mică aducea sacul cu haleală, și ucenicul - trențele de dormit. - Bine mai e! spuse Sandu, așezîndu-se. Trase în piept aerul proaspăt și-și scoase chiștocul. Bozoncea își trânti șapca în praf. Avea poftă de glumit. Trecuse o săptămână și nu-i luaseră ibovnica. Asta însemna că Nicu-Piele își ținuse gura. Strigă la Gheorghe: - Treanță! -Ei? - Sîntem, mă, boieri? - Sîntem. - Avem, mă, ce ne trebuie? - Avem! - Sîntem cumnații lui Dumnezeu-piele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu cozorocul ridicat, dat pe ceafă. De sub masă ieșeau două cizme strânse pe pulpele groase, pline de praf, cu ținte de fier pe tălpi, descusute la carâmbi. Pungașii, cu sergentul lângă ei, rămăseseră încremeniți lângă ușă. Gheorghe își scoase pripit șapca, ascunzînd-o la spate. 235 - Ăștia sînt? întrebă șeful cu voce răstită. -Da. - Noi, să trăiți! se repezi codoșul. - Vorba! se făcu sergentul spre el. Presarul mormăi, privindu-i. Se uită la cel tânăr. - Cum îți zice? îl întrebă. - Paraschiv. - Și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai rău. Voi ați auzit de Parchet? Hoții tăcură. Afară trecea un dric. Ascultară fanfara și bocetele rudelor. Comisarul se închină, scoțîndu-și chipiul. Își făcu și Gheorghe o cruce mare. - Dumnezeu să-l ierte! zise pios. Presarul își așeză iar șapca pe părul moale. Să fi fost patru după masă. Dricul trecuse. Se făcu liniște. În lumina stinsă dinăuntru 237 tremurau dungi de praf ca niște gratii albe. Afară foșneau salcâmii și frecau zidul cu crengile lor uscate. Caramangiii priveau dușumelele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Despre lucrul acesta oamenii știau câte ceva, dar vorbeau pe ascuns, pentru că nu se făcea să audă domnul Aristică. Adevărul era 250 că mai demult, când coana Marioara avea douăzeci de ani, șezuse la ei în gazdă unul Constantin Șarpe, cu șapcă roșie și servietă, impiegat la Calea Ferată. Asta se întîmplase înainte de războiul ăl mare și o știa numai baba Marghioala, vecină în Vespasian cu tramvaistul, de unde se mutaseră cam în același timp aici, în Cuțarida, să nu mai stea cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oase! A ieșit afară, la poartă. Din capul străzii, venea o droagă cenușie, trasă de două gloabe. Pe capră ședeau doi țigani cu mânecile suflecate, ținând în mâinile lor noduroase șbilțurile lustruite. La coada tumbărăului veghea un sergent cu o șapcă soioasă, îndesată pe cap. La biserică, haidamacii s-au dat jos. Veneau pe sub garduri, la umbră, pândind câinii oamenilor. Copiii din urma droaștei strigau cât puteau, să sperie dulău: - Na! Na! Huo! La oase! Și scoseseră praștiile lor lungi din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
eu! urla de sus Bozoncea. Mitică Ciolan abia se ținea într-o margine. Pe crucea căruții, Dumitru bătea țambalul cu greutate, sprijinindu-se de șleauri cu picioarele înghețate. La gară, au simțit hamalii că e rost de petrecere. Alergau cu șepcile în mână să culeagă vinul risipit. Se lipiră și vreo câțiva țărani care așteptau trenurile de noapte. Își umpleau căciulile lor încăpătoare cu băutură și strigau veseli la pungași: - Să-ți trăiască! Să-ți trăiască! Stăpânul urla cătrănit către ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
murit, săracu! Luați, fraților... Mînă-mică îi mai strunea pe țigani: - Gâdilați dracului cobzele alea, că dă moartea-n voi, paraponisiților! Nicu-Piele juca în căruță, de hazul lumii, ce se ținea pe margini. 303 - Să trăiești, vereșcane! strigau hamalii bând din șepcile pline cu vin. - Cântați, mă gașperilor! se mai supăra iar starostele, nemulțumit. Cântați, mă, c-a murit Bozoncea, mă, săracu... Pe fața lui înghețată se scurgeau lacrimi mari. Hoțul le simțea alunecîndu-i pe gât și pe piept și o durere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
masa care-i despărțea. Cel tânăr se feri. În ușa deschisă mai apucă să-l vadă pe Sandu. Acesta se uita speriat la ei. Stăpânul ridică șișul și lama luci scurt. Știa că dacă-l aruncă, nu greșește. Caramangiul zvârli șapca. Părul îi cădea pe frunte. Era ca o fiară, încordat și fioros. Vorbi: - Ai uitat cine-i mai mare peste voi! Șase am îngropat până acum, Paraschive! M-auzi tu? Nu te uita că mi-a albit părul... Se făcu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
casele de paiantă și se mutaseră spre șina Constanței. Barem pe amărâții ăștia de ceferiști îi știa cum ți-ai cunoaște buzunarele. Pe la patru se întorceau de la servici, clătinând în mâinile lor negre de cărbune sufertașele goale. Pe cap aveau șepci mari, unsuroase, și sub ele sticleau ochi aprigi, îndușmăniți. Dădeau bună ziua, cereau câte un dorobanț de țuică, obrajii lor trudiți se luminau puțin la vederea rachiului, sorbeau cu lăcomie cinzecul și, dacă mai aveau bani în buzunarele largi, comandau încă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Qunet, nr 9, tel. 0213110646 CLUJ Librăria Logos, Republicii nr. 11A, tel. 0264590297 Libraria Universității, str. Universității nr. 1, tel. 0264593127 CONSTANȚA Librăria Cărturești, B-dul Al. Lăpușneanu, nr. 116C, City Park Mall, parter, tel. 0341462879 CRAIOVA Librăria Școlii, str. Popa Șapcă, bl. 7-14, tel. 0251412588: 0746033712 DEVA Librăria Prescom Divers, str. Ana Ipătescu nr. 11, tel. 0254213782 IAȘI Librăria Casa Cărții, Bd. Ștefan cel Mare nr.56, tel. 0232270610 Librăria Junimea, Piața Unirii nr. 4, tel. 0232412712 Librăria Esculap, B-dul. Independenței
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
din diferite materiale, în cea mai mare parte naturale. Număr de tineri integrați în activitate: 4. Materiale folosite: materiale naturale în proporție de 70%, constând în bumbac, in etc. Produse finite: șervețele de masă, fețe de masă, papuci de casă, șepci. Atelierul de caiete Scop: dobândirea de către tineri a unei mai bune abilități manuale, dezvoltarea capacității de concentrare și coordonare a mișcărilor; dezvoltarea gândirii coerente; dobândirea abilităților de bază pentru confecționarea caietelor și a legătoriei. Obiective: dezvoltarea aptitudinilor manuale care să
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
apoi făcu pachetul sul, ca pe o clătită, și i-l întinse. Ia și două-trei bomboane cu pudră de cacao, să le dai maică-tii de la mine... Petrache puse pachetele în buzunare, mulțumi și ieși pie ziș. Dădu să îndese șapca pe cap, îndemnat de frigul ce se lăsase, dar se răzgândi și rămase cu ea strânsă în pumn. Caii negri, lipsiți de podoabe, de parcă fuseseră înhămați în pripă, trăgeau fără chef la dricul ponosit al primăriei. În spate, doi-trei însoțitori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dricului, încercând, parcă, să sugereze că, de fapt, n-au nicio legătură cu mortul. — E Steiner, croitorul, auzi o voce trecând pe lângă el. — Dumnezeu să-l odihnească, spuse Petrache, deși nu mai era nimeni primprejur să-l audă. Își puse șapca și porni, după ce cortegiul se depărtase binișor. Blocurile rămăseseră în urmă, străzile se îngustau. Când și când, din spatele gardurilor strâmbe, făcute din uluci puse la întâmplare, se repezea câte o potaie lătrând. Petrache săltă poarta cu amândouă mâinile, dar și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strânge și le-aș citi pe toate. Se așezară, strângându-se unii într-alții. — Sectoristul l-a turnat, șopti Tili. Sectoristul din mahalaua noastră. — Care ? întrebă Jenică. ăla care stătea în casa de lângă fabrica de pâine ? — ăla, încuviință Tili. Cu șapcă rusească și cămașa încheiată mereu până-n gât. Și cu fața ascuțită ca de viezure. Mai toate notele sunt scrise de mâna lui. — Și ce putea să scrie ? dădu Jenică din umeri. Despre biroul mecano-energetic de la FUPSIC ? Despre jocul nostru de-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se mai rostogolească. Bătrâ nul mergea lipit de ziduri. Din când în când, sălta din umeri și clătina din cap, încât aveai impresia că vorbește cu cineva. Nu se întoarse, însă privi de câteva ori în lungul străzii pe sub cozorocul șepcii. Cât despre motociclistul oprit la vreo douăzeci de metri mai încolo, nu-l băgă în seamă, putea fi acolo din întâmplare. Maca urmă traseul cumpărăturilor bătrânului. La sfârșit, îl așteptă răbdător la cinematograf, unde bătrânul stătu la rând pentru bilete
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și pe stradă. De-aia zic că totuși nu e chiar singur. Lumea lui e populată cu tot felul de fantome după care se uită în dreapta și-n stânga. Un om bântuit nu poate fi cu desăvârșire singur. — Mai are șapca aia ? întrebă Tili. — Singurul lucru care i-a rămas. Și fața ascuțită. În rest, n-ai ce alege. Merge greu, e peticit și împuținat pe dinăuntru. Am stat lângă el. Nu m-a simțit, i s-au tocit sim țurile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dădu înapoi, dar zidul îl opri. Cine sunteți ? bâigui. Vocea spartă îi ieșea dintr-un gâtlej uscat, care pierduse deprinderea de a vorbi. — Tu să ne spui cine suntem ! zise Maca. Și nu te mai agita atâta ! O să-ți cadă șapca și n-o să mai rămână nimic din tine... Mergi, ți-am zis ! Veni mai aproape de el, încât bătrânul simți în genunchi vibrația roților. Ceilalți doi se apropiaseră, privindu-l. Făcu doi-trei pași în lateral, apoi porni înainte. În mers, își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deocamdată. Vom vorbi deseară, când mă-ntorc, voi vedea ce e de făcut. Uite, vine Butoiescu! Într-adevăr, constructorul intra pe poartă. Când fu înăuntru, Ioanide recapitulă pe scurt programul șantierelor din timpul verii, apoi își puse în cap o șapcă de lucrător. Era îmbrăcat în haine de doc cafeniu, vestonul fiind prevăzut cu patru mari buzunare exterioare, prevăzute cu nasturi și clape, în loc de cămașă având un tricou de bumbac vărgat. Părea un mecanic. Arhitectul și constructorul aveau să meargă de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plecă cu camionul în căutarea macaralei și a doi oameni, iar Ioanide până atunci dădu explicații celor doi zidari, le arătă cum să așeze cărămida. Bazamentul era făcut. Asudat, arhitectul își scoase haina și și-o împături pe un mormânt, șapca și-o atârnă de grilajul unui altuia, și-n cele din urmă, spre a supraveghea mai comod mișcările zidarilor și mai ales formula mortarului, se așeză jos pe o lespede mare de mormânt. Întorcând capul întîmplător, văzu pe cruce inscripția
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
femei într-un cavou din cimitirul Bellu la miezul nopții. Întorcîndu-se în oraș cu camionul, Ioanide își cheltui vremea trecând și pe la alte șantiere, dând instrucții lui Butoiescu, chiar după încetarea lucrului, astfel încît se întoarse acasă pe jos, cu șapca de mecanic lăsată pe frunte, după ora nouă. Cartierul lui era ca de obicei pustiu. La colțul străzii zări o umbră zveltă feminină care scruta adâncimile străzii ezitând a lua o hotărâre. Cu cât se apropia, Ioanide se încredința că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
braț cu tine. De când visez să mă plimb de braț cu fiica mea, domnișoara Pica Ioanide. Cred că mă prezint foarte bine și nu te fac de rușine. Cu mâna dreaptă arhitectul voi să-și îndrepte pălăria, dar dădu de șapcă. Atunci și-aduse aminte că era în costum de lucrător și admise în parte spaima Pichii. - E adevărat, râse el, sunt în tricou și cu șapca de apaș.Cu toate astea, cred că spiritele fine vor remarca distincția mea nativă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]