1,896 matches
-
T-55AK. Precum majoritatea tancurilor construite după al Doilea Război Mondial, tancurile T-54 și T-55 au un aranjament intern convențional: compartimentul de luptă este în partea din față, motorul în spate și turela în formă de dom în centrul șasiului. Oblonul gurii de accces al mecanicului conductor este poziționat în partea frontală, în stânga, deasupra cutiei blindate. Comandantul tancului stă în stânga, ochitorul stă în fața sa, iar încărcătorul stă în dreapta. Roata motoare de la șenilă este în partea din spate. Sistemul de evacuare
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
rus Nicholas Astrov a fost însărcinat cu proiectarea noilor tancuri de recunoaștere (clasice sau amfibii). Echipa condusă de el a construit două prototipuri la Fabrica Nr. 37 din Moscova: T-30A și T-30B. Acesta din urmă, modelul T-30B, avea la bază șasiul tancului T-40, însă era mai simplu de fabricat și avea un blindaj mai gros. Prototipul T-40S a fost acceptat de către Armata Roșie în urma invaziei germane,necesar fiind un număr cât mai mare de tancuri, astfel modelul T-40S a fost
T-60 () [Corola-website/Science/320458_a_321787]
-
de recunoaștere și escortă. Armatele Germaniei, Finlandei și României au folosit și ele vehicule capturate. T-60 a fost folosit pentru proiectul tancului experimental T-90 care urma să fie folosit ca vehicul antiaerian de luptă. Ulterior, a fost folosit șasiul tancului ușor T-70, dar proiectul T-90 nu a intrat în faza de producție și a fost abandonat. În 1942, s-a încercat transformarea tancului T-60 într-un planor, care urma să fie remorcat de un avion Petlyakov
T-60 () [Corola-website/Science/320458_a_321787]
-
de 3000 cmc, care a rămas în Formula 1 până în anii '90. Acesta era, întocmai ca și motorul Repco, foarte compact, ușor și puternic, dezvoltând în 1967 410 CP. Designul acestui motor i-a permis lui Chapman să refacă designul șasiului Lotus, acesta terminându-se imediat în spatele scaunului pilotului, lasând motorul neacoperit. 1968 începuse foarte bine pentru Jim Clark și Lotus cu o victorie în Marele Premiu al Africii de Sud în chiar prima zi a anului, propulsându-l în postura de lider
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
relației cu Ken Tyrrell, care nu a fost de acord cu această politică, dar și dispariția echipei de la vârful Formulei 1. Rămas singur, Ken Tyrrell, care se baza în continuare pe motorul Ford și pe serviciile lui Jackie Stewart, cumpără șasiuri March, dar în același timp începe construcția unui șasiu propriu. March era un constructor de șasiuri care tocmai debuta in Formula 1, unul dintre acționarii companiei mamă fiind Max Mosley, actualul președinte al FIA. Combinația March - Ken Tyrrell - Jackie Stewart
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
acord cu această politică, dar și dispariția echipei de la vârful Formulei 1. Rămas singur, Ken Tyrrell, care se baza în continuare pe motorul Ford și pe serviciile lui Jackie Stewart, cumpără șasiuri March, dar în același timp începe construcția unui șasiu propriu. March era un constructor de șasiuri care tocmai debuta in Formula 1, unul dintre acționarii companiei mamă fiind Max Mosley, actualul președinte al FIA. Combinația March - Ken Tyrrell - Jackie Stewart nu a fost însă fructuoasă, astfel că titlurile mondiale
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
echipei de la vârful Formulei 1. Rămas singur, Ken Tyrrell, care se baza în continuare pe motorul Ford și pe serviciile lui Jackie Stewart, cumpără șasiuri March, dar în același timp începe construcția unui șasiu propriu. March era un constructor de șasiuri care tocmai debuta in Formula 1, unul dintre acționarii companiei mamă fiind Max Mosley, actualul președinte al FIA. Combinația March - Ken Tyrrell - Jackie Stewart nu a fost însă fructuoasă, astfel că titlurile mondiale au fost câștigate de Jochen Rindt și
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
depășească până la finalul sezonului. În 1970 și-a făcut debutul în Formula 1 primul pneu "slick" (fără nici un fel de desen), fabricat de Goodyear. Următoarele trei sezoane au fost împărțite în mod egal de către Tyrrell și Lotus. Beneficiind de primul șasiu Tyrrell, Jackie Stewart a dominat sezonul 1971, ajutându-și echipa să câștige titlul mondial la constructori. A fost pentru prima și până acum singura dată când o echipă de Formula 1 a câștigat titlul mondial în chiar primul an de
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
postul de director sportiv, fiind practic artizanul revitalizării echipei italiene la mijlocul anilor '70. di Montezemolo, l-a adus în echipă pe Niki Lauda, un austriac care se anunța a fi de viitor, apoi a îndemnat departamentul tehnic să construiască primul șasiu monococă, adevăratul salt tehnologic venind însă în 1974 când Ferrari a promovat pentru prima dată în Formula 1 cutia de viteze amplasată transversal, pentru o mai bună distribuție a maselor, apărând astfel celebra serie Ferrari 312T. După ce în 1974 Ferrari
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
Reutemann a terminat abia al optulea, nereușind nici un punct, în timp ce Nelson Piquet a adunat două, câștigând astfel titlul mondial. La numai trei ani de la apariția efectului de sol, o altă invoție tehnologică era adusă la lumina zilei în Formula 1: șasiul din kevlar și alte materiale compozite. Opera lui John Barnard, directorul tehnic de la McLaren, acesta a revoluționat ideea șasiului tubular din aluminiu construit de Colin Chapman în urmă cu mai mulți ani. Ideea lui Barnard este aplicată și astăzi de
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
La numai trei ani de la apariția efectului de sol, o altă invoție tehnologică era adusă la lumina zilei în Formula 1: șasiul din kevlar și alte materiale compozite. Opera lui John Barnard, directorul tehnic de la McLaren, acesta a revoluționat ideea șasiului tubular din aluminiu construit de Colin Chapman în urmă cu mai mulți ani. Ideea lui Barnard este aplicată și astăzi de toți constructorii de șasiuri de Formula 1. Șasiul din kevlar și alte materiale compozite nu a fost singura inovație
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
alte materiale compozite. Opera lui John Barnard, directorul tehnic de la McLaren, acesta a revoluționat ideea șasiului tubular din aluminiu construit de Colin Chapman în urmă cu mai mulți ani. Ideea lui Barnard este aplicată și astăzi de toți constructorii de șasiuri de Formula 1. Șasiul din kevlar și alte materiale compozite nu a fost singura inovație tehnică în 1981. Lotus a folosit pentru prima dată suspensiile active la mașinile pe care le construia. Ideea a fost însă considerată prematură, cel puțin
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
lui John Barnard, directorul tehnic de la McLaren, acesta a revoluționat ideea șasiului tubular din aluminiu construit de Colin Chapman în urmă cu mai mulți ani. Ideea lui Barnard este aplicată și astăzi de toți constructorii de șasiuri de Formula 1. Șasiul din kevlar și alte materiale compozite nu a fost singura inovație tehnică în 1981. Lotus a folosit pentru prima dată suspensiile active la mașinile pe care le construia. Ideea a fost însă considerată prematură, cel puțin în raport cu tehnologiile disponibile atunci
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
a lui Dennis. În încercarea sa de a fi ajutat de Marlboro să ajungă la McLaren, Ron Dennis a avut două arme secrete. Mai întâi a fost cea cu John Barnard, directorul tehnic al echipei Project Four, care construise primul șasiu din kevlar și alte materiale compozite, considerat viitorul Formulei 1, iar mai apoi a fost convingerea lui Niki Lauda, fostul campion de la Scuderia Ferrari din anii '70, să revină în Formula 1. Începutul perioadei Dennis la McLaren a fost deosebit de
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
De asemenea, Aliații au construit o conductă falsă, care i-a făcut pe germani să creadă că atacul va fi declanșat mult mai târziu în zona de sud a frontului. Acțiunea de păcălire a inamicului a continuat prin construirea peste șasiul unor mașini de teren a unor „tancuri” din placaj. Aceste tancuri au fost deplasate spre sud. În nord, tancurile reale, destinate atacului, au fost camuflate în camioane de aprovizionare, tot prin plasarea unor suprastructuri din placaj. După eșecul ofensivei germano-italiene
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
pentru "Sprijin Închis"), i-a fost în cele din urmă dată numele Alecto, având numărul caietului de sarcini numărul Major A25 E2.Alecto avea montat un obuzier de 95 de milimetri (3,7 in), pe o versiune mai ușoară a șasiului lui Mk VIII, care a avut turela eliminată, astfel încât obuzierele ar putea fi plasate foarte jos în corp, armura fiind redusă la o grosime de la 10 la 4 mm (0.39 - 0.16 in) pentru a reduce greutatea sa, rezultând
Tancul ușor Mk VIII () [Corola-website/Science/325013_a_326342]
-
plăcuțele de înmatriculare ca sistem de recunoaștere a mașinilor pentru a trimite amenzile șoferilor care depășesc viteza legală. Un al doilea sistem monitorizează alți parametri ai vehiculelor. Bucle de inducție și detectoare piezoelectrice sunt folosite pentru a măsura greutatea, înălțimea șasiului și numărul de axe pentru fiecare vehicul. Părțile mobile ale podului sunt ridicate de aproximativ 1000 de ori pe an. Traficul pe râu s-a redus mult, dar încă are prioritate față de traficul rutier. În prezent este necesară o notificare
Tower Bridge () [Corola-website/Science/320874_a_322203]
-
Tancul ("Tanc Românesc Model 1985") este un tanc principal de luptă proiectat în România, bazat pe șasiul tancului TR-77-580 (succesorul românesc al lui T-55). Varianta modernizată a acestui tanc, M1 "Bizonul", este compatibilă cu standardele NATO. După evenimentele cunoscute sub numele de "Primăvara de la Praga", Republica Socialistă România a adoptat o nouă doctrină națională de apărare
TR-85 () [Corola-website/Science/319828_a_321157]
-
tehnologia NATO. Au fost aduse îmbunătățiri sistemului de conducere al focului, mobilității, protecției, sistemelor de comunicații și a celor de vedere pe timp de noapte. TR-85M1 este de fapt un tanc nou, complet diferit de T-55, fiindcă are un șasiu modificat (extins), un motor diferit, o turelă nouă și sisteme îmbunătățite de conducere a focului. În 1993, România avea în inventarul armatei 632 de tancuri TR-85. În 2008 erau în inventarul Armatei Române 265 de tancuri TR-85 . Conform Institutului Internațional
TR-85 () [Corola-website/Science/319828_a_321157]
-
obstacole pe mașină, precum țepi sau cuie. Jucătorul are acces la garaj pe tot parcursul jocului, permițându-i să modifice "Magnum Opus"-ul la orice ocazie. Garajul lui Max poate fi folosit pentru a schimba și a îmbunătăți motorul mașinii, șasiurile, roțile, vopseaua, și "carapacea" automobilului. Cu toate acestea, îmbunătățirea unuia dintre aspecte le va afecta negativ pe celelalte. De exemplu, îmbunătățirea motorului îi va permite lui Max să conducă mai rapid, dar va face manevrarea mai dificilă. Sunetul produs de
Mad Max (joc video) () [Corola-website/Science/335280_a_336609]
-
aproximativ 30 de tone, ca înlocuitor pentru tancul mediu Panzer IV. Prototipul, denumit "DW 1" ("Durchbruchwagen" - vehicul de străpungere), urma să fie dotat cu armamentul principal al tancului Panzer IV, tunul scurt de 7,5 cm. După construirea unui singur șasiu în urma experimentelor din 1938, Henschel a dezvoltat un alt prototip cu modificări minore, denumit "DW 2". Din prototipul "DW 2" nu a fost fabricat decât un șasiu. În același timp, Henschel a dezvoltat un succesor pentru tancul greu Neubaufahrzeug. Acesta
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
tancului Panzer IV, tunul scurt de 7,5 cm. După construirea unui singur șasiu în urma experimentelor din 1938, Henschel a dezvoltat un alt prototip cu modificări minore, denumit "DW 2". Din prototipul "DW 2" nu a fost fabricat decât un șasiu. În același timp, Henschel a dezvoltat un succesor pentru tancul greu Neubaufahrzeug. Acesta trebuia să aibă o greutate de aproximativ 65 de tone, un blindaj frontal de 100 milimetri și 80 milimetri în lateral (similar tancului Tiger I de mai
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
Vollkettenfahrzeug" - vehicul șenilat complet). Oficiul Tehnic al Wehrmachtului ("Waffenamt") a stabilit însă alte cerințe, pe care le-a trimis firmelor Henschel, MAN, Daimler-Benz și Porsche. Proiectul, denumit "VK 3001 (H)", era o revizuire a prototipului "DW 2". Din cele trei șasiuri construite, unul a fost supus testelor, iar celălalte două au fost folosite la construirea vânătorului de tancuri greu Sturer Emil. Concomitent cu acest proiect, Henschel a dezvoltat prototipul "VK 3601" în urma cererii lui Hitler de a construi un vehicul cu
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
fost precursorul tancului Tiger I. "VK 3601" trebuia să aibă o greutate de aproximativ 40 de tone, un blindaj cu o grosime de 100 milimetri în partea frontală, 80 milimetri în lateral și 60 de milimetri în părțile laterale ale șasiului. Tancul trebuia să fie echipat cu tunul de 7.5 cm L/24, tunul 7.5 cm L/43, tunul de 7.5 cm L/70 sau tunul de 12.8 cm L/28 într-o turelă proiectată de Krupp
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
43, tunul de 7.5 cm L/70 sau tunul de 12.8 cm L/28 într-o turelă proiectată de Krupp care semăna cu o turela supradimensionată a tancului Panzer IV Ausf. C (Modelul C). Un număr de patru șasiuri au fost construite, însă au fost folosite ca vehicule de tractare. Turelele au fost montate ulterior la unele fortificații ale Zidului Atlanticului. În timpul Bătăliei Franței, blindatele germane au întâlnit tancul francez de cavalerie Somua S35, tancul greu francez Char B1
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]