1,439 matches
-
pantof fără să-și dea nici el seama cum. Ei, se mai întîmplă și la oameni în toată firea chestii de-astea, așa că... ce mai vorbă! Se opri și se așeză pe banca de lîngă poartă pentru a-și lega șiretul. Cîinele îl simți numaidecît și începu să hămăie de mama focului. Noroc mare că Ilinca se afla prin apropiere și alungă javra. Apoi deschise poarta să vadă ce se-ntîmplă în uliță. Cînd colo dădu cu ochii de Bărzăun. În primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
În primul moment începu să rîdă, apoi se apropie miloasă de el. Ce-i cu tine, Ticule?... Ți s-a întîmplat ceva? Eh, nimic deosebit, răspunse cu indiferență Bărzăunul, deși obrajii începură să-i ardă. Mi s-a desfăcut un șiret și tocmai îl legam. Numai că a sărit javra ta să mă rupă, nu altceva. Dar unde te duci? La pădure. Pe-aici? Uite că pe-aici. Ce, nu-i și pe-aici drum? E mai puțină lume și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
strîmb, apoi, drept răspuns la destăinuirea Bărzăunului, care aștepta cu sufletul la gură s-o vadă bucurîndu-se și chiar să-i ceară imediat poeziile ca să le citească, îl întrebă pe un ton total neadecvat momentului: De ce nu te legi la șireturi?... Vai, cît de neglijent ești! O să-ți pierzi tenișii prin mocirlă! Bărzăunul se răci complet, ca și cum ar fi turnat cineva pe el o găleată cu apă. Încercă să surprindă ochii Ilincăi, pentru a vedea dacă nu cumva a glumit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i cel mai mare prost din lume și că n-o să-i mai spună Ilincăi nici o vorbă cît o trăi el... Auzi, dom'le, el îi scrie poezii ca unei zîne, iar ea îl întreabă de ce nu se încheie la șireturi!... Dar știe ea ce lucru mare-i să poți scrie o poezie? De cum ajunseră la grup porniră cu toții imediat, fără să-l întrebe nimeni pe Bărzăun de ce-a întîrziat. Doar Virgil și Vlad îi aruncară priviri nu prea prietenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cînd în stînga celor trei fără să-și poată găsi un loc stabil, apoi Bărzăunul, singur, cu capul în pămînt, lovind mereu, cînd cu un picior cînd cu altul, în pietre, bulgări, lemne. Numai de-al dracului nu-și legase șireturile, deși avusese acest gînd de cum ieșise pe poartă. Dar de ce trebuise să-i atragă atenția Ilinca? Și, mai ales, cu tonul acela și-ntr-un moment deosebit! De cum intrară mai în adîncul pădurii, Bărzăunul fu invitat în mod oficial, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ei dogită și supărătoare, ca un bisturiu modern, decupând trecutul de prezent, caute rizând rana, despărțind, pe vecie, vasele de sânge, clocotele de rouă, pe Dominique cea tânără, de sub plapuma din puf de gâscă, de rusul gârbov care-și legase șireturile în capul gră dinii, acolo unde fusese odată lavandă și acum nu mai era. 37. În vis Blond. Ca ea. Așa creștea Leovigildo. Blond ca mama lui imaginară. Imaginată. Aievea numai în mintea lui și-a tatălui care bolea de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de dantelă cu gât înalt. Știam că iar s-a întâmplat ceva. Nu întrebam niciodată. Știam. De cele mai multe ori, îl găseam pe David gata adormit, într-un colț de canapea. Mama venea după noi târziu, cu ochii pierduți undeva printre șireturile pantofilor. Între timp, eram Lea și cu mine. Și o bibliotecă mare. Și grădina. Mai târziu, când nu mai rămăseserăm decât mama și cu mine, mă duceam singur, de câte ori îmi era lehamite să merg acasă. De câteva ori am și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
capăt se slăbi, lăsînd verga să cadă. Vîsla îi zbură în sus, iar barca începu încet, dar inexorabil, aproape elegant, să se încline înspre partea lovită. Ca de la sine, mi-am tras picioarele afară din pliurile de piele legate cu șireturi groase de extensor, cînd am simțit apa alunecîndu-mi de-a lungul trupului, mai întîi într-o ploaie și apoi absorbită treptat de hainele mele. Capul meu abia dacă s-a scufundat. Am privit înspre locul în care capul lui David
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
asta. Din cînd în cînd, le ridicam și le lăsam să-mi alerge prin palmă, discuri de alamă și din metal cu imagini impunătoare, panoplii cu arme și simboluri, și data la care au fost obținute. Era una cu un șiret roșu. Ai crede că fiecare dintre medalii ar putea reînvia amintirea unui eveniment important. Dar nu sînt suveniruri. N-au nici un sens, nu însuflețesc nimic. Cel mult, marchează un eveniment care a trecut, a rămas în urmă, a dispărut pentru
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
o regret. Poate altă dată... Nu te zoresc. Am timp destul. Știu că tu ai. Eu sunt cel presat, că altfel n-ai să ai parte de prea multe lefuri de la fiică-mea. Confiscă-mi cuțitul, briciul, lentilele ochelarilor, bretelele, șireturile și orice alte obiecte aducătoare de izbăvire și dă mi o chitanță în locul lor. Tocește-mi dantura cu pila sau pune-mi o botniță, să nu-mi sfâșii venele cu dinții. Matlasează pereții camerei, să nu-mi zdrobesc creierii de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
deasupra unui blid cu lapte, ca să-i scoată demonul din trup. Se pripășise în satul acesta și cea mai mare bucurie a lui era să răscolească prin dărâmături, maidane sau în groapa de gunoi de la marginea satului după diverse sfori, șireturi și panglici, ținându-și pleoapele ridicate cu două degete, ca să vadă mai bine. Le colecta cu mare râvnă și le sorta cu pricepere, după anumite criterii, în trei cutii de carton, pe care le căra mereu cu el într-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ditamai căsoiul. Te pomenești că au aflat de relația lui cu Mișu și or fi de la vreun ziar de scandal! Domnul Popa își mai aprinse concentrat o țigară, uitând că pe prima o lăsase pe marginea băncii să-și lege șiretul cu care mersese descheiat de când plecase de la bar. Poate de-aia râdeau ăia de la poliție, de la șiret. Și la urma urmei, cât de rău ar fi un scandal? Cel mai mare risc era să divorțeze nevastă-sa. Domnul Popa mirosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ziar de scandal! Domnul Popa își mai aprinse concentrat o țigară, uitând că pe prima o lăsase pe marginea băncii să-și lege șiretul cu care mersese descheiat de când plecase de la bar. Poate de-aia râdeau ăia de la poliție, de la șiret. Și la urma urmei, cât de rău ar fi un scandal? Cel mai mare risc era să divorțeze nevastă-sa. Domnul Popa mirosi încântat garoafele. Și apoi, poate că puțină publicitate n-ar face rău nici pentru bar. Se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
schimbase într-o peliculă plată și netedă ce uneori purta frunze și rădăcini mai departe. Prin grilajul de fier forjat se puteau vedea undele ca niște acolade. Tu îți deschideai în v vârfurile tenișilor, astfel încât imaginea să fie încadrată între șireturi întocmai ca într-o fotografie. Alteori îți făceai un ochean dintr-o foaie de caiet și vedeai râul îndepărtându-se. Te aplecai peste pod ca să-l atingi, dar întotdeauna cămașa sau vesta ți se prindea în fierul ondulat și nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
văzând că cei doi îl priveau neîncrezători, adăugă: Iată, ca să vă încredințați, mă descalț, să-mi vedeți degetele... și să le numărați! Și popa, la iuțeală, poate că dorea și el să mai răsufle și nu găsea prilejul, își desfăcu șiretul din copci și-și scoase gheata, și ciorapul de la dreptul. ― Iacă, fiilor, e așa după cum v-am spun: am numai cinci degete! ― Așa e! făcu cel cu cinci degete... Văzuși, mă, că taica părintele are numai cinci? ― Apoi, o întoarse
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fi mâncat propriile excremente, despre alții, că s-ar fi atins și de carne de om. Onisei venise cu un mărfar și coborîse la Hadic; de acolo o luă pe jos până-n Vișani, iar de aici făcu un ocol până-n Șiret, Înnoptând prin lanurile de secară date În pârg sau aciuându-se la marginea pădurii, și ajunse În Brodina abia după două săptămâni. Era atât de lihnit de foame, Încât atunci când Fedosia Zlatausta Îi dădu un coltuc de pâine, Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Spinoza Își arăta din balcon colții. Cu coatele sprijinite pe fereastră, făcând o grimasă Îngrozitoare, Oliver mârâia și el. Lui Bikinski adevărul ultim sau absolut Îi apăruse În față În chip de adidas Nike, Învelit Într-un ziar vechi, cu șireturi desfăcute și limba ruptă, care rânjea aruncat Într-un coș de gunoi la cerșetori, iar calea mântuirii se confunda cu centura de asfalt ce curgea dinspre Iași spre București, ieșind prin Păcurari și trecând prin Podu Iloaiei și Târgu Frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ultim al unei astfel de ființe se ascundea fie În pudrieră, fie În cizma Înaltă sau În pachetul de țigări Pall Mall. Pentru orice eventualitate, Bikinski ocolea de la distanță aceste obiecte, uneori se Întâmpla Însă ca, meditând la cele sfinte, șireturile lungi și Înnodate ale pictorului să se Încurce cu tocurile cui. Revelațiile sale privind adevărul ultim din om, Lawrence le propovădui câtva timp la Schitu Duca, unde se deplasa În fiecare sâmbătă cu autobuzul, revenind luni Înapoi În Iași, călugării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el, făcându-i semn din mână chelnerului să mai aducă un rând de halbe. Apoi, calm, apelând de fiecare dată la un toast potrivit cu atmosfera de la masă, Noimann Își expedie spre „destinația finală” haina de la costumul bej, pantalonii și ciorapii, șireturile, maioul, ceasul marca Telus, cărțile de vizită, pașaportul, certificatul de naștere (pe care-l purta de obicei În buzunarul de la piept), o sticlă de coniac, două lăzi de bere Tuborg, șampanie, friptură de vițel la tavă, un tort de Înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și-l dădu În grabă pe gât. În dulap, costumele foșneau neliniștit. Umerii li se Înghesuiau În jurul crăpăturii, cu scopul vădit de a surprinde cu ochiul lor măcar un fragment din supliciul cinicului. Pantofii lui Noimann țopăiau alături de pantofii Mathildei. Șireturile sale se Înnodau cu de la sine putere de tocurile ei cui. Ciorapii unuia se Încurcau cu ciorapii celuilalt. Cravata și eșarfa valsau pe hol după muzica lui Strauss. Întreaga garderobă se punea În mișcare. Cămășile, maiourile se agitau foșnind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ceilalți încearcă de zor să nu-i observe. Sau să-i miroasă. Ăștia doi nu-s tineri și poartă haine de-aruncat. Curg ațele din bulendrele lor întărite de jeg și pătate. Zdrențăroasa are în picioare teniși prea largi, fără șireturi. I se zărește părul încâlcit, strivit sub plasa unei peruci ale cărei fire de plastic sunt cenușii și dure ca sârma de oțel. Bețivul poartă o cagulă maro tricotată, trasă pe frunte. O tot pipăie pe zdrențăroasă, împingându-și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
luptându-se cu cătușele, cu hainele trase peste cap, intrând în tribunal. Pe scenă stă Directoarea Tăgadă, cu umflătura tecii de umăr a pistolului bombându-i reverul jachetei. Tivul fustei de tweed aproape îi ajunge la bascheții ei răsfrânți, cu șireturile înnodate de două ori. Spune: — E datoria unui ofițer al legii să moară pentru fitecine. Ai putea muri pentru ăia care iau câinii la șuturi. Pentru dependenții de droguri. Pentru comuniști. Pentru luterani. Ai putea muri protejând și servind băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din pânză, și e cusută ca un animal de pluș. Are părul din sfori împletite. Marea diferență dintre ea și o păpușă de cârpe oarecare stă în detalii: un penis flasc și testicule. Sau un vagin dantelat din pânză. Un șiret strâns în dos pentru a simula un anus. Doi nasturi cusuți pe piept drept sfârcuri. Păpușile astea le folosesc pentru reconstituiri copiii ajunși aici. Pentru a demonstra ce a făcut Mami sau Tati sau noul prieten al lui Mami. Copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spus și am pornit încetișor spre casă. * Inventariind obiectele folosite de cititori ca semne de carte și uitate printre filele volumelor bibliotecii la care lucrează, bibliotecarul francez Louis Périn a notat, în afara cărților poștale, a ilustratelor sau a scrisorilor, cravate, șireturi de pantofi, piepteni, scobitori, frunze de pătrunjel, coji de cașcaval, oase de pește, șorici de slănină și un testament încă neexecutat. 6. Pe bulevard erau prea multe zgomote, mașini, trăsuri, tramvaie, oameni agitați... M-am abătut pe străzi tăcute, lăturalnice
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și se uită la asasin implorator. Vă rog, iertați-mă, înțelegeți-mă, Endō-san! Zău că sufăr de inimă. Gaston, care până atunci nu-și luase ochii de la cei doi, s-a așezat pe jos și a început să-și desfacă șireturile de la pantofii lui jerpeliți. — Ce faci, Gas? întrebă Endō suspicios. — Kobayashi-san e bătrân. Mă bag eu în apă, explică el zâmbind, în timp ce intra cu picioarele în mlaștină. O, e rece ca gheața... Endō-san, ce căutați? — La rădăcina copacului acela e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]