7,108 matches
-
sub tâmplă pulsul, Prea tare-mi bate inima în piept, În gât, se-nnoadă lacrima și plânsul. Mi se ridică sângele-n obraz Anticipând intuitiv schimbarea, Din galben-arămiu ca un topaz Cameleonică-i acum, culoarea. Un déjà-vu a preschimbat în șoaptă Punctul fixat de o privire goală, Pocnește undeva-n urechea dreaptă Când ciocănelul bate-n nicovală. Nu știu, cum va fi clipa următoare Am să zâmbesc ori poate am să plâng, Este un semn,este o întâmplare... Se zbate pleoapa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
SĂ TE CHEM Iubite-n taina mea am să te chem să vii Când lăcrimează luna pe obrazul nopții, Să te cuprind în clipa-mi și-n orele târzii, Iar nuferii să ne mângâie ceasul morții. Să vii iubite-n șoapta mea, te aștept Sub nuferii ce plâng tăceri nespuse, Să stoarcem iubirii ce-a murit un strop, Să îl luăm cu noi, în lumea vieții duse. Te-aștept iubite-n gând, te-aștept în chin Și-n umbra dorului nebun
AM SĂ TE CHEM de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385283_a_386612]
-
de-o viață așteptată. Sunt singură iubite, dar unde sunt nu știu, Nici de e zi nu știu sau dacă este noapte. Te-am așteptat o viață până-ntr-al meu târziu, Dar am lasat să te aștepte ale mele șoapte. Referință Bibliografică: AM SĂ TE CHEM / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1997, Anul VI, 19 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
AM SĂ TE CHEM de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385283_a_386612]
-
Autorului Primesc de la tine orice! Primesc o vorbă bună și o îmbrățișare, o scurtă plimbare prin cer printre stele și nori- lângă Lună!- și alint, picături de tandrețe, un sărut drept binețe. Primesc de la tine orice! Un catren și o șoaptă de dor, câte-o floare, un nor, aripi pentr-un nou zbor... Te ascult , fremătând și te-ador când alergi prin cuvinte... De la tine primesc orice! chiar și o viroză strecurată febril, printre urări de sănătate în ultima dimineață din
DARURI de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385295_a_386624]
-
și mi-ai prinde de suflet un surâs tandru împletit cu stele ce dansează printre lacrimi... De la tine primesc orice! După un “alo”, o tăcere, un “mi-e dor” rătăcit prin mângâiere, un sărut, un alint, gesturi tandre, susur de șoapte calde... Primesc de la tine orice! Îmi deschid sufletul pentru o spovedanie și primesc de la Tine ascultare, înțelegere, mângâiere- uneori, alteori doar tăcere- acea tăcere care spune mai mult decât o mie de cuvinte!- dragoste și binecuvântare! Referință Bibliografică: DARURI / Cora
DARURI de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385295_a_386624]
-
Îmi spuse-o stea strălucitoare, ,,Îmi amintesc că m-ai ales cândva, Să fiu al dragostei tale ursitoare”. Eu n-am uitat că-n fiecare noapte, Tu mă priveai, când la iubitul tău visai Și mă trezeai cu ale tale șoapte, În zori iubirea-ți mi-o mărturiseai”. În păru-ți de-abanos strălucitor, O rază trimiteam să ți-l mângâie, Apoi te învățam cuvinte de amor, Scriindu-le pe bolta argintie”. Dar m-ai uitat și cu iubitul tău, O
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
undeva”, Îmi spuse-o stea strălucitoare,,,Îmi amintesc că m-ai ales cândva,Să fiu al dragostei tale ursitoare”.,, Eu n-am uitat că-n fiecare noapte,Tu mă priveai, când la iubitul tău visaiși mă trezeai cu ale tale șoapte, În zori iubirea-ți mi-o mărturiseai”.,, În păru-ți de-abanos strălucitor,O rază trimiteam să ți-l mângâie,Apoi te învățam cuvinte de amor,Scriindu-le pe bolta argintie”.,,Dar m-ai uitat și cu iubitul tău,O
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
simfonie. Și menestrelu-mi cântă-n gând, Însă nu vreau s-ascult ce spune, Sunt slove ce le simt încă arzând, În zile de lumină și-n cele de genune Și dacă glasu-ți n-o să-l mai ascult, Voi asculta doar șoapta dulce-a mării, Izvorul îmi va susura iubirea de demult, Zefiru-mi va prinde-n păr, floarea uitării. Când zorii îmi spun să mă deștept, Voi învăța în visul meu să nu te caut Și voi lăsa iubirea să moară în
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
-mi simfonie.Și menestrelu-mi cântă-n gând,Însă nu vreau s-ascult ce spune,Sunt slove ce le simt încă arzând,În zile de lumină și-n cele de genuneși dacă glasu-ți n-o să-l mai ascult, Voi asculta doar șoapta dulce-a mării,Izvorul îmi va susura iubirea de demult,Zefiru-mi va prinde-n păr, floarea uitării. Când zorii îmi spun să mă deștept,Voi învăța în visul meu să nu te cautși voi lăsa iubirea să moară în deșert
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
haina își va pierde, Iar gerul crengile-i golașe le va îngheța, Șă plângeți până își va pune haina verde, Doar lacrimile voastre, îl vor mângâia. De lângă voi de-o fi să plec, La țărmul mării să m-aduceți, Cu șoapta-i dulce-o să petrec Și după mine să nu plângeți! Citește mai mult Și de-o să plecși de-o să plec de lângă voi,Să plângeți când trandafirii se vor scutura,Să sărutați toți macii pentru mine, apoiChemați vântul și-obrazul
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
haina își va pierde,Iar gerul crengile-i golașe le va îngheța,Șă plângeți până își va pune haina verde,Doar lacrimile voastre, îl vor mângâia.De lângă voi de-o fi să plec,La țărmul mării să m-aduceți,Cu șoapta-i dulce-o să petrecși după mine să nu plângeți!... XVII. MI-I DOR, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017. Mi-i dor Mi-i dor de satu-n care m-am născut, De școala
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
de petale să umblăm Și tainic să m-ascunzi în palma ta, De puntea către lume, să uităm. Și aș mai vrea să-mi dai o noapte, Iar brațul tău să-mi fie căpătâi, Să mă-nvelești în mii de șoapte, Obrazu-nmiresmat, să mi-l mângâi. Însă cu nonșalanță iarăși pleci, Lăsând singurătatea și tăcerea, Prin liniștea haotică a gândurilor reci, În vălul de tristețe, îmi înfășor iubirea. Și-n clipa de tristețe când mă pierd, În mii de întrebări fără
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
ploaia de petale să umblămși tainic să m-ascunzi în palma ta,De puntea către lume, să uităm.Și aș mai vrea să-mi dai o noapte,Iar brațul tău să-mi fie căpătâi,Să mă-nvelești în mii de șoapte,Obrazu-nmiresmat, să mi-l mângâi. Însă cu nonșalanță iarăși pleci,Lăsând singurătatea și tăcerea,Prin liniștea haotică a gândurilor reci, În vălul de tristețe, îmi înfășor iubirea.Și-n clipa de tristețe când mă pierd,În mii de întrebări fără
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
uit și să iubesc, Chiar dacă inima bate printre spini,... XXIII. PRIMĂVARA, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017. Primăvara E anotimpul dragostei și-al tinereții, Și-al învierii domnului Isus, Natura renaște în strălucirea dimineții, Șoapte divine se aud de undeva de sus. Și unde e zăpada mai subțire, Un ghiocel, suna din clopoțel Și deodată, se trezesc din adormire, Încă doi, trei, privind morocănoși la el. Râuri mici cu apă cristalină, Aduc la vale pâlcuri
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
unui candelabru, salcâmul și-aprinde florile albe, parfumate O albinuță culege-n grabă tot polenul, Încarcă sacii și pleacă mai departe. Citește mai mult PrimăvaraE anotimpul dragostei și-al tinereții,Și-al învierii domnului Isus,Natura renaște în strălucirea dimineții,Șoapte divine se aud de undeva de sus.Și unde e zăpada mai subțire,Un ghiocel, suna din clopoțelși deodată, se trezesc din adormire,Încă doi, trei, privind morocănoși la el.Râuri mici cu apă cristalină,Aduc la vale pâlcuri de
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
COLȚ DE LUNĂ I BUNA DIMINEAȚA PĂMÂNT II COLȚ DE LUNĂ...ASCULTĂ III UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNĂ l Un Pământ și-un Colț de Lună Așternuseră-ntr-o noapte Peste calea lor nebună Vorbe mari și grele șoapte. El de jos privea spre Colțul Ce din cer cu-a sa chemare Îl striga neștiind că el E în altă depărtare. Între ei creșteau distanțe Din cuvinte împletite, Rătăcindu-i pe-amândoi Pe planete diferite. Colțul rupt din Luna
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
-ți topesc așteptarea, Să te-adun dintre patimi, Să îți dau împlinirea Ce-o cauți de veacuri. Să te torn în lăuntru-mi, Colț de Lună ceresc, Să te-ngrop în adâncu-mi Și să simți cum iubesc. Să te legăn în șoapte, Să-mi tulburi și gândul, Să mă guști cu-al tău nud, Să-mi cutremuri pământul. Să m-aștern peste golu-ți Ce de veacuri m-așteaptă, Să mă-ndeși, să te umplu Și să-ți spun: Îmi ești dragă! Brațul
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
Climene. - Cred că te-ai cam grăbit, plus că noi trebuie să fim mai prețioase. Nu te poți arunca așa, din prima, cu oricine, răspunse Aela, luând cu multă senzualitate, din strugurii negri de pe masă. Amazoanele începură să discute în șoaptă despre noaptea care tocmai se încheiase. Climene nu părea să fie afectată deloc. Talestri luă un măr de pe masă și începu să se joace cu el, mâinile ei trădau nervozitate. - Așa deci, înțeleg că l-ai cunoscut destul de bine pe
CLIMENE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349231_a_350560]
-
peste ziduri de răcoare, Avea cerul mărturie și-n ochi soarele-răsare. Poate a plecat când norii chicoteau din șapte arte Ori săreau din stâncă-n vale răscolind izvoare moarte. Orizontul se trezise înainte cu un ceas: Să nu uiți, în șoaptă-i spuse, să mă-nchizi într-un popas! Pe de-o parte treceau lespezi albe cât privirea seacă, Astă seară voi purcede-n marea mea fără de arcă; Oare drumul peste poduri mi-o aprinde felinare? Cine știe poate țărmu-i pregătit
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349234_a_350563]
-
Arbore înalt și sumbru, Înaintea dumitale Mă înclin și umblu. Pleacă-ți ramurile tale, Poate-aș vrea să spânzur Tot trecutul și o parte Din trecute gânduri. Poate-acoperi o pereche Ce iubesc în noapte, Arborele stă de veghe, Gemete și șoapte. Uneori pământul nu ne-ncape, Uneori pământul e prea mic, Uneori suntem ca două clape Smulse, pianul semănând c-un dric. Uneori ne caută șerpii, viermii, Uneori suntem de neîmpăcat, Uneori călcăm ca pachidermii Umbra unui antic Eufrat. Lumea este
PLEACĂ-ŢI RAMURILE TALE, de BORIS MEHR în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349249_a_350578]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > UN DOR NEBUN DE EVADARE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 354 din 20 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ascult pierdut pădurea mea de șoapte Un bir nedrept în fiecare noapte Scadența care pururi înfioară, La cap de pod mă străjuie o fiară; Mă bântuie nebun un dor de ducă Și-mi fâlfâie la geam ca o nălucă Să fug din lume ca dintr-un
UN DOR NEBUN DE EVADARE de ION UNTARU în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361248_a_362577]
-
sună bine, mergi pe acest drum și vei realiza lucruri frumoase”. Dumitru Oniga a luat suspinul Zorilor din cutele portului popular prefăcându-l în curcubeu de metanie, convertindu-l apoi în pioșenia psalmului. Când gându-i deschide miezul de noapte, șoapta-i pe furiș i se cuibărește-n patima poeziei. La Crucea Ta am stat îngenuncheați, / când înfloreau în Ghetsimani măslinii, /să-ți sărutăm și rănile și spinii, /de patimile Tale luminați. /Iisuse blând, iertați-s asasinii /deși, de veacuri, sunt
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
grindă, agonizam ca pe-o cruce. Călăii stihiali mai zdrobeau mădulare-mi cruzi, /și-amușinau hiene zburlite, gata să mă apuce, /îmi era limba de iască și nu mai puteam /de pe brațele crucii să mă desfac. Deodată, am auzit o șoaptă stinsă, neomenească: “Doamne, iartă-le lor că nu știu ce fac!” / Am tresărit și ridicând mâna /am alungat, blestemând, arătarea nătângă- /ca tâlharul din partea stângă /pe Răstignitul de pe Căpățână. Se-nvolburase bezna, ca-n seara aceea de Vineri grozavă, /și mi-era
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
rumeni, vițeii, berbecul stropiți sunt cu vinul mai roș ca păcatul, că-odată e nunta ce-o face-mpăratul. Pe tron riga Laur lucindu-i coroana așteaptă să intre prin doru-i Izvana. Curteni, blogorodnici... Prințesele lumii dantela și-o cântă ca șoaptele spumii. Dar unde-s cobzarii să-aprindă stihia? În fața lui Laur se-nclină solia: „Măria ta, Doamne...” Ceva se învoalbă, și varsă trei picuri din cupa lui dalbă. Dar ce buhă-n noapte cobindu-și străinul? Pe jar lăutarul tăcând toarnă
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
solz pâlpâind felinar, livezi înflorind pe balcoane...” „Mărite, dictează mai rar!” „...să chiote vinul pe masă ulcelelor - danț sub ulcior! Vreau roua de stele culeasă în cântec să-i pun sub picior. Vison ca omătul pe munte mai fin decât șoapta-n izvod spre ea să-mi-ntindeți ca punte când norii luceferi slobod...” „Dar dacă șuvoiul, Mărite?” „Din cer și din moarte îl smulg! Tu, taci, scrie-n semne-aurite tăcerea de clopot din fulg. Ea vine sub voalul de noapte
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]