1,477 matches
-
o împiedice. — Deci nu e adevărat că voi două v-ați certat? întrebă Rosa. Doar că, din câte spuneau oamenii în restaurant și din ce-am prins din ciondăneala de afară după aceea, s-ar zice că vă urâți. Darcey șovăi. Preț de câteva clipe - poate că prima oară în ultimii zece ani - se gândise la calitățile, și nu la defectele lui Nieve. Nieve o susținuse întotdeauna. Își petrecuseră ore întregi fiecare acasă la cealaltă, vărsându-și năduful pe lucrurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
preț de câteva clipe. Poate că ai dreptate, nu m-am gândit la asta. Minune, chicoti ea, Darcey McGonigle se pricepe la oameni! —Împușcă-te! Însă tonul lui Darcey nu era ostil. — Vrei să vorbești cu Aidan? întrebă Nieve. Darcey șovăi. Haide, zise prietena ei. La urma urmei, de ce nu? Darcey auzi cum receptorul trecea în mâna lui Aidan, iar acesta spuse „bună“. Îl felicită pentru căsătorie, iar el îi mulțumi din nou pentru ajutorul ei în Galway; ea spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mine, lipită de mine, în mine, aproape c-o pot întrezări acum, deși n-o pot încă atinge, sau o ating fără să pot spune ce e, asemenea unui apraxic căruia i se pune-n palmă un lucru și el șovăie, are toate datele senzoriale, îi stă pe limbă numele blestemat al acelui obiect, dar nu-l poate recunoaște și numi. Ieri am scris practic toată ziua, fără-ntrerupere, fără să merg la masă, să beau apă sau măcar să arunc o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
adus Mântuitorului în conca sudică, dar numai însoțiți de gestul arătător al mâinii tale ochii mei ajung până la conca sudică, ne despart doar câțiva pași și veacuri, tu plin de nerăbdare te îndrepți spre altar, ai vrea să intri, dar șovăi, eu privind fără cuvintele tale picturile mute, simțind doar o adiere de evlavie dintr-un timp astăzi străin, să se reducă totul la subtile emoții estetice?! tu vii și mă cuprinzi blând pe la spate, oare am venit aici numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
farfuria de supă nu fiindcă mi-ar fi spus preoteasa sau mi-ar fi fost foame, ci pentru a sta cât mai mult la pieptul ei și a avea în fața ochilor roșul arzător de la unghiile Dianei, Să-ți mai pun? șovăi și cu obrajii aprinși de rușine spun nu, Unde sunt băieții? întreb eu, S-au dus pe munte cu corturile, cu colegii lor, Să se ducă până mai pot, îngăduitor părintele cu impulsurile tinereții, în Apuseni, Se-ntoarce Diana cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Îmi puteți da vreun nume? Prieteni de-ai lui Betty, persoane în compania cărora ați văzut-o... — Păi, știu că a ieșit de câteva ori cu Don Leyes și Harold Costa și am văzut-o o dată cu un marinar și... Marjorie șovăi. Am prins o neliniștite în ochii ei. — Despre ce-i vorba? Mie-mi puteți spune. — Chiar înainte de a se muta, răspunse Marjorie cu vocea sugrumată, le-am văzut pe Betty și pe Linda Martin vorbind pe bulevard cu o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i maxilarul, Închizându-i ochiul lăptos, cel nevăzător. Lovea cu pumnii cât putea, pe măsură ce lumea Începea să se Întunece. Iar și iar și iar... până când, În cele din urmă, mâinile din jurul gâtului lui Logan se Înmuiară și bătrânul Începu să șovăie, rostogolindu-se pe o parte ca să zacă sângerând sub zăpada care cădea. 29 Se grăbiră cu Doug MacDuff prin holul de la Urgențe Într-o sală de tratament. Arăta ca Moartea. Fața lui plină de linii și Încrețituri era acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
urma. Mircea a spus că el, când a urcat pe acest traseu, a avut o frică omenească și a fost complet epuizat la capătul traseului. Dacă el, care pe Detunata s-a agățat deasupra prăpastiei fără nici o frică, n-a șovăit, oare ce Înseamnă la el frica omenească și ce grozăvie de stâncă și de prăpastie poate să i-o provoace? Mi-a spus că, dacă voi șovăi o singură dată, să nu mă mai gândesc la alpinism și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care pe Detunata s-a agățat deasupra prăpastiei fără nici o frică, n-a șovăit, oare ce Înseamnă la el frica omenească și ce grozăvie de stâncă și de prăpastie poate să i-o provoace? Mi-a spus că, dacă voi șovăi o singură dată, să nu mă mai gândesc la alpinism și mi-a mai spus că, dacă voi ajunge până la capăt, vom deveni tovarăși de coardă În toate turele lui alpine. Ce-mi pot dori mai frumos În viață, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să cad, trebuie să-mi țin firea și să nu tremur prea tare de teamă. De obicei, mi-a plăcut primejdia, ba chiar, de multe ori, am căutat-o. Acum ea va veni singură. Uneori mi-e teamă să nu șovăi În fața stâncii. Dar acolo, Înainte de plecare, eu trebuie să-mi aduc aminte că renunțarea Înseamnă moarte, că e mai bine să mor urcând, Înfruntând, decât să mă sting Încet, meschin, ca oamenii mărunți. Chiar de-ar fi să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cum vor fi oare? Cred că plini de viață, din moment ce și-au ales alpinismul ca sport. În orice caz, voi fi mai aproape de ei, atunci, la plecarea pe traseu, decât de Mircea. Ei sunt doar Începători, ca mine. Oare vor șovăi? Vreau să nu șovăie nimeni. Ar fi atât de minunată victoria și viața ce i-ar urma... Ridic În mână un pahar imaginar. Îmi urez succes. Și râd. Oare voi râde la fel și joi?Acum, că stau acasă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cred că plini de viață, din moment ce și-au ales alpinismul ca sport. În orice caz, voi fi mai aproape de ei, atunci, la plecarea pe traseu, decât de Mircea. Ei sunt doar Începători, ca mine. Oare vor șovăi? Vreau să nu șovăie nimeni. Ar fi atât de minunată victoria și viața ce i-ar urma... Ridic În mână un pahar imaginar. Îmi urez succes. Și râd. Oare voi râde la fel și joi?Acum, că stau acasă, la căldură și În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
viața ce i-ar urma... Ridic În mână un pahar imaginar. Îmi urez succes. Și râd. Oare voi râde la fel și joi?Acum, că stau acasă, la căldură și În pat, mi-e ușor să spun că nu voi șovăi. Dar acolo, În fața stâncii goale și a prăpastiei negre, În fața peretelui abrupt, oare tot așa voi spune? Ei bine, poate acolo voi fi mult mai curajoasă ca acum. Eu, cel puțin, așa cred. De-ar veni mai iute și clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă văd apoi obligat să-i răspund. Nu vreau să mă iubească. Sentimentul ei m-ar pune În inferioritate față de ceilalți. Aș deveni slab, inteligența mi s-ar Înmuia, n-aș mai fi capabil să fiu cel mai tare. Aș șovăi. M-ar opri Îndoiala. „Dar dacă nu mă iubește?“, „dacă se preface?“, „dacă mă Înșală chiar cu acest individ care trece acum pe lângă noi și o salută?“ NU. Nu mă interesează iubirea ei. E o capcană. O mlaștină afundă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
colțuri, Încă o dată, o aduce la forma unei bărcuțe, mi-o arată, o lansează, zboară; mai Întâi ca un avion, atinge apa, plutește În derivă; ce să fac, „Du-te, prinde mesajul!“, Îmi spun ochii ei; nu știu să Înot, șovăi: bărcuța se Îndepărtează, ea Îmi face semne disperate, „Aleargă, prinde-o, prostule!“; mă avânt, pierd contactul cu fundul tare al râului, Îmi dispare suprafața sigură de sub călcâie, mă scufund, ies, mă scufund din nou; simt că mă-nec, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fără motiv; nu-mi simt forma corporală a trupului; eu nu mai sunt În el, eu sunt În mâna care scrie, În vârful unghiei lăsând o dâră; „Martin, nu iei cafeaua?“; o solicitare, un viol violent al refugiului amniotic; mâna șovăie, se oprește, cade tăiată de orice elan, nu mai pot desena o literă, mă smulg din starea cataleptică, mă transform În rostire, mă corporalizez, nu mai pot scrie nimic; refuz nutrimentul material ce-mi stârnește greață; mă Întorc, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de a se pripi. - Hai să luăm ceva de mâncare, sugeră Thom. Mor de foame. Jaynene, hai și tu. Femeia acceptă cu plăcere și propuse un local deschis de curând, lângă Piața Jefferson, la intersecția străzilor 6 și 10. Kara șovăi, motivând că are de lucru la niște numere care nu i-au ieșit cum ar fi trebuit în timpul spectacolului. - Fato, nici nu se pune problema, spuse asistenta, încruntându-se. Chiar trebuie să lucrezi? - Doar câteva ore. Prietenul domnului Balzac organizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
O singură lumină mare... — Am văzut-o. — Copile...? A luminat tot cerul? S-ar putea. Eurasiaticul părea nesigur, dar Își luă ochii de la prada din tribune și Începu să-l examineze pe Jim. Cu tot aerul lui superior, părea să șovăie, de parcă Își dădea seama că marina americană, care avea să vină, ar pute fi mai puțin convinsă de gestul său pro-american. Se uită cu Îngrijorare spre cer. — Bombe atomice... prea rău pentru toți japonezii ăia, dar un noroc pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doi și trăgea cu urechea. Sam Întoarse și el capul, să vadă la ce se uită ea. Par niște tipi În regulă, șopti el. Ce limbă vorbesc? Parc-ar fi germana. Da. Dar vorbesc despre mine. —Zău? Ce spun? Ruby șovăi. Hai, insistă el. Ce e? —OK, consimți ea răsuflând adânc. Par să discute despre mărimea sânilor mei. —Ce? Ești sigură? Nu se hotărăsc dacă sunt cât pepenii, cât lămâile sau cât portocalele, dădu ea din cap. Era obișnuită cu remarcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pesemne să-mi acopăr fața, gura, ochii, cu părul acela de aur și să respir aerul filtrat și înmiresmat de el! Dar...“ Se simți brusc ținut în loc. Fata cu panerul se oprise să stea de vorbă cu altă colegă. Augusto șovăi o clipă și zicându-și: „Ah, sunt atâtea femei frumoase de când am cunoscut-o pe Eugenia...“, își reluă mersul, apucând-o pe drumul către Club. „Dacă ea stăruie să-l prefere pe celălalt, cu alte cuvinte pe singurul, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și că lucra la o bază secretă a aviației militare, undeva În munți, la vest de Ierusalim. După patru sau cinci Întâlniri, simți că apropierea ei Îl relaxa, iar apropierea lui o amuza În felul ei liniștit. Când o Întrebă șovăind dacă crede că sunt potriviți, Yael Îi răspunse: „Îmi place destul de mult cum vorbești“. Văzu În asta un semn de afecțiune. Apoi o căută și o găsi pe Liat Sirkin și petrecu o jumătate de oră cu ea la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ieri-seară. De fapt, e vorba de două prietene. Dar acum nu mi se mai pare că ar fi rău să le las să aștepte. Nu e urgent. Regret că v-am deranjat. Pe când era gata să iasă, doamna Pizanti spuse șovăind: — Poate a căzut afară ceva din cauza vântului. Vreun lighean sau ceva de genul ăsta. Dar la noi totul e În regulă. Ceea ce Îl convinse pe Fima că era mințit din nou. Și iertă minciuna, pentru că nu avea nici un motiv să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sublocotenentul cu bluza descheiată din copcile gulerului înalt. Are carotida spintecată și piele jupuită la bărbie. De astă-dată fac eforturi supraomenești să spun două vorbe, numai două: mi-e frică. Teama să nu primesc un răspuns urgent, mă face să șovăi. Dar sergentul Lămâie mă întreabă liniștit, ducând mâna la port-pistolul agățat de centiron: - Izicuți? Cu degetele tremurătoare, caut elementele. - Tun, foc! Se aude comanda sublocotenentului cu un genunchi la pământ. Detunătura m-a trezit din somn. Întind mâna prin întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
galerie, preluate cu entuziasm de prietenii lui Henry aflați În loje și staluri, dar cele două grupuri aveau motive complet diferite pentru a dori să Îl scoată la vedere. Aplauzele continuau. Strigătele sacadate deveniră mai insistente. Îl văzu pe Alexander șovăind, aruncând priviri spre culise. Cu siguranță că nu va face prostia de a-l expune pe Henry În fața unui public atât de divizat și de volatil, după un spectacol atât de nefericit și de plin de ratări!?] Îl văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din fericire, să o publice În foileton și pe care nădăjduia să o termine până la finele anului. Și piese de teatru ai să mai scrii? Sper din tot sufletul că experiența nenorocită din ianuarie nu te-a convins să renunți. Șovăi o clipă să rupă legământul de tăcere pe care și-l impusese cu privire la Summersoft, dar mâncarea bună, vinul și căldura focului În căminul din spatele lui Îl destinseseră și dorea cu disperare ca măcar un alt om pe lume să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]