18,529 matches
-
influența majoră a drogurilor asupra traseului lor muzical, dar și a unor experiențe anterioare. Autor: Andreea Adamescu După ce și-au ascultat primul single, “ All în the mind” sub influența LSD-ului, ei și-au dat seama că îl detestă. Au șters înregistrarea și au refăcut complet melodia în două zile. Pe lângă asta, deși melodiile lor sunt relativ liniștite și induc o stare de visare, zilele de început ale formației erau dominate de consumul de amfetamine. “ Simțeam că muzica provine din interiorul
Drogurile, o prezență constantă în istoria The Verve by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72112_a_73437]
-
brumă, chipul penelope cruz, inteligență mihaelei rădulescu" sau "Ceva de la mine, încă ceva de la prietena mea și susținerea lui Dumnezeu. :))", dar și "Inteligență -nikita, charisma -emil boc, fizic-alexandra stan facelift", au scris fanii, înainte ca pagina de socializare să fie ștearsă.
Bendeac a descris idealul său feminin. Ce calități trebuie să aibă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72150_a_73475]
-
fost prizonier din luptele războiului cu turcii. Se va fi gândit el la câți copii de-ai noștri și de-ai lor au rămas fără tată din război, când, așezându-mă pe o margine zvântată de trotuar, după ploaie, își șterse cu mâneca nădușeala frunții și-mi spuse: - Cuminte, bre!... și du-te acasă, bre!...? - Îți sînt dator treizeci și cinci de bani, Ali, bre!... Și de atunci până azi, am ajuns cărturar, bre! și hoge, bre!” NOTE 1 Cf. Revista Fundațiilor Regale
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
vremelnic și etern precum o nostalgie a unei fixări mereu amînate. Cîte o notă patetică țîșnește din polifonia imagistică a cărei subsecventă aspirație recuperatoare e zădărnicită chiar de diversificarea metaforică. Restituția coeziunii originare rămîne o himeră: "pentru că literele întotdeauna se șterg dar nu și chemarea lor / pentru că lucrul cel mai greu de uitat este pădurea de gînduri / care vin de la Îngerul Metraton / pentru că fundul oceanului este făcut din sticlă ca mediator între om și timp / pentru că toate poemele aruncate în ocean
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
de o dureroasă intensitate, jocul psihologic și dilemele din Proba de microfon sau atmosfera sumbră și notele distopice, crude din filmul cu iz de parabolă, A 11-a poruncă. Mi-e teamă însă ca și aceste amintiri să nu se șteargă cu ocazia vizionării celui mai prost film al regizorului.
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
evoluție. Deși atît de tîrziu după 1990 și după zeci de ani în care nu numai că nu am conservat memoria orașului, istoria lui, a clădirilor, ci am făcut-o pulbere cu un soi de isterie incredibilă de a ne șterge urmele, ne preocupăm real de ceea ce se numește recuperare, renovare, reabilitare. Piatra cubică și felinarele mă lasă să alunec cu gîndul în propiul imaginar. Să anim peisajul cum doresc. Să cred că voi apuca să simt aici o realitate vie
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
pleacă, în anticariat, cu ceva. Cu o ștampilă, încrustînd cu cerneală violentă un colț, sau un cotor. Cu o pată, trădînd obiceiuri boeme, sau dimpotrivă, ale foștilor proprietari. Rosătura de la zgarda funcției ei utilitare: suport de cești nu totdeauna bine șterse... Rar, dar nu din cale-afară, cu o floare presată, cel mai adesea floare-de-colț (am găsit-o, bunăoară, în dublu exemplar, în ediția subțire, cu copertă verde, a Mici-lor poeme în proză ale lui Baudelaire). O carte de bagaj, care și-
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
puterea regală și, totodată, cu distincția originii aristocrate. Textul mi se pare valoros nu atât pentru latura literară - Regina Maria nu este nici pe departe o scriitoare voită -, nici măcar ca document istoric (consemnările diplomatice sau descriptiv-politice sunt puține și destul de șterse), ci pentru acțiunea firească de umanizare a detaliilor. Din scrisul ei reiese limpede personalitatea, controlată - poate mai mult decât alții - și severă, dotată cu o privire corectoare îndreptată în permanență în interior, în special în relațiile cu marile instanțe ale
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
de indivizi, în stare să se omoare pentru o vorbă ori pentru un simplu schimb de sudălmi. Dar cel mai mult se auzea vocea legionarului. Răgușise de cât zbierase. Între timp, vântul o ajuta pe Aza. Nu numai că-i ștersese urmele; nisipul se tot adunase în duna imperceptibilă care luase forma trupului ei pe întinderea deșertului, camuflând-o de tot. Vocile s-au îndepărtat tot mai mult. Aza a început să cântărească ce posibilități de supraviețuire avea. Nu băuse apă
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
și ficțiune, în existența sa socială și literară. "Am uneori impresia că personajele mele năvălesc în viața mea reală , așa cum vecinii uneori se insinuează în textele mele. Sărăcia fanteziei? Dar de ce trebuie să fie fantezia mai bogată? Nu ajunge să ștergem granița între realitate și ficțiune? Ciudat însă cum persoanele care devin personaje își pierd ceva din concretețea lor diurnă. Ca niște fotografii retușate, ce reușesc să compromită întru câtva și originalele. Au un aer de déja vu, ca niște pagini
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
dacă în generația tînără mai apar oameni ca el, atunci comuniștii s-au chinuit degeaba. N-au putut schimba tiparul mental al generațiilor. N-au reușit să le degradeze fibra pînă într-atît încît să le anihileze instinctul și să le șteargă memoria. Cu alte cuvinte, degenerarea românilor nu s-a întins prea departe și nici prea în adînc. Dar mă trezesc de îndată la realitate. Îmi dau seama că, din păcate, intelectuali ca Mircea Platon sunt rari. Nu atît fiindcă actualei
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
e judecată ca o sursă de tensiuni nedorite, iar naționalismul este privit ca o fărădelege atît de mare că în scurt timp pînă și națiunea va deveni o noțiune fascistă, o lume în care blazonul mental al națiilor europene se șterge programatic încă de pe băncile școlilor - într-o asemenea lume este uimitor că se mai ivesc tineri ca Mircea Platon. Aproape că îmi vine să-l întreb de unde a apărut și cum a putut să se păstreze nealterat. Căci e limpede
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
o lasă: un istoric înzestrat cu talent literar; și cu devoțiune creștină. Un savant dornic de întunecimea încăperilor mînăstirești și de obscuritatea fumurie a catapetesmelor nerenovate. Un viitor doctor în istorie căruia incintele aseptice ale amfiteatrelor universitare nu i-au șters memoria mirosului prăfuit al odăjdiilor din paraclis. Un eseist făcînd pledoaria timpului liturgic în mijlocul unei civilizații descreștinate. Un intelectual pledînd pentru asceză într-o lume înțesată de fast-food-uri și de supermarketuri gigantice. A patra trăsătură este umorul. Mircea Platon poate
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
chiar dacă furam mini-flecuștețe, dacă hoț căutau, de ce să nu mă fi căutat pe mine? Să fiu eu oare mai puțin important decât ceilalți? Însă, îndată ce i-am văzut pe soldați, m-a cuprins un atac de panică fericită și am șters-o cât am putut de repede. Ceilalți din bandă, așijderea. La momentul acela mi s-a părut că-i totul un fel de cadril: încercam să mă strecor sub o tejghea: acolo se afla deja Gineto; o ștergeam prin spatele
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
și am șters-o cât am putut de repede. Ceilalți din bandă, așijderea. La momentul acela mi s-a părut că-i totul un fel de cadril: încercam să mă strecor sub o tejghea: acolo se afla deja Gineto; o ștergeam prin spatele unui cărucior: Licas mi-o luase înainte; mă furișam între două grămezi de legume, adăpostul era deja plin de pehlivani. Și acum, pe unde să fug? Intrasem la mare buculc. Să fiu la mic buculc ar fi însemnat
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
că riscul fugii a fost extrem, reușita o excepție. Fugarul cunoaște miza: Nu mai putem rămâne aici. Nu mai este țara noastră. Americanii sunt departe, își duc existența netulburat, senini, fericiți, în vreme ce noi fierbem în cazanul sovieticilor. Trebuie s-o ștergem, scapă cine poate. Și care are curaj." Planul cel mai bine pus la punct poate eșua, prin intervenția întâmplării. Ceea ce i-a reușit unuia, nu-i izbutește altuia. Cea mai apropiată ființă poate să cadă alături și să rămână în
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
un cuvînt, îți dai seama că nu-i mai prinzi înțelesul, sau ca atunci cînd o melodie foarte îndrăgită îți devine dintr-o dată nesuferită. Sau cînd, încercînd să-ți amintești chipul unei ființe dragi, simți cum trăsăturile fizionomiei i se șterg pe măsură ce te străduiești să ți-o amintești mai bine. Ceva asemănător se întîmplă cu două numere de care ne izbim mereu: zero și infinit. De la distanță ni se par clare. Din apropiere sunt ininteligibile. Toți știm cum arată cifra zero
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
sine, Cioran se construiește pe sine. Și se construiește mereu ca fiind celălalt, altul. E ca și cum, uitîndu-se în oglindă, ar face eforturi disperate să vadă pe altcineva. Iar cînd, după flagelări perseverente în scris, reușește acest lucru, nu-și poate șterge din memorie chipul real, sau chipul imaginat ca fiind real. Căci, în urma succesivelor metamorfoze, chipul real nu-i altceva, el însuși, decît o mască. Așa se face că lui Cioran eșecul i se pare finalmente o împlinire. Cel puțin, el
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
nu înseamnă că, în școală, mică fermă a animalelor (de familie bună), unii nu sînt, cu necesitate, mai egali decît alții. Altă scenă: insultarea "tinerimii universitare". O etichetă, lipită peste diferență. În fond, ce altceva își doresc Goe, Ionel? Să șteargă, fentîndu-le obraznic, diferențele dintre ei și maturi. Visul egalitarului e "să stea afară, cu bărbații". Ieșirea din egalitate o mediază, cel mai adesea, scrisoarea. Ea e cea găsită, cel pierdut e amicul. Intr-o lume în care se uită ușor
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
care-ți spun că din comedia împăciuitoare, cu amici care se bat pe umăr și-și plătesc polițele în răvașe, ceva lipsește. Sabotarea ierarhiei se răzbună sabotînd conceptele, etichetele care, create pentru a face diferența, sînt folosite spre-a o șterge. Nici unul din onorabili nu se bucură de greutatea pe care statutul ar trebui să i-o dea, în dauna oamenilor de moravuri ușoare. Blestemul amicului - intuit de Moliere: "cel mai ales din oameni se va simți ins șters/ Văzînd că
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
Simona Vasilache Una din primele ziceri învățate în latinește, și care stăruie în minte, ca un refren tocit, cînd toate declinările s-au șters, e Aquila non capit muscas. Înțelesul fabulei într-un vers, care se pierde pe vreme ce lumea noastră ia distanță de buna măsură a tuturor lucrurilor, este imunitatea zeilor la nimicnicii. Pentru vîrsta care a inventat Olimpul, să-l știe
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
niște închipuiți, pe care-i altoiește, în scris, ironia frustă, de provincie: " - Domnule, zic, sus e redacția? - De ce? mă întreabă prețiosul. Așa de înalt m-a luat, că i-am răspuns: - Vreau să las ceva. - Lasă-te jos mai curînd. Șterge-o! Ce crezi, că aici e Dîmbovița? Ești curier? - Nu. - Ieși afară!" Maeștrii înșiși, rupți de lume, secați de viața ei: "acum cine știe ce legi merge să-nfrunte, să le accepte ori să le dărîme, ca un leu civilizat, tuns, paralitic
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
tinde să dispară. Și faptul nu este deloc lipsit de importanță. Baletul Operei Naționale București are în acest moment o serie de soliste și soliști foarte buni. Dacă rezervele mele în ceea ce privește capacitatea de dăruire interioară ale Biancăi Fota s-au șters după ce am văzut-o în Simfonia psalmilor de Ceaikovsky, în coregrafia lui Ioan Tugearu, de astă dată, în rolul lui Gamzatti, ea a dovedit nu numai siguranță tehnică, dar și o adevărată strălucire de primă balerină. Excelent s-a prezentat
Mâinile care cântî și vorbesc by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8871_a_10196]
-
să înlocuiască pe oricare dintre lucrătorii săi și să-i facă treaba la fel de bine ca el, e pierdut." 11 Regimul comunist nu-i va recunoaște decât o vechime de 25 de ani din 50 (cariera sa "sub liberali" va fi ștearsă în întregime cu buretele), iar în 1966 va avea o pensie de 500-600 de lei. Aflăm aceste detalii dintr-o notiță informativă din Dosarul de la Securitate al fiului său, notă dată de informatorul "Jean Draga" la data de 16.V.
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
de mari trusturi de presă tinde să acopere molatec o țară abia intrată în Uniunea Europeană. Trădările se țin lanț, alianțele se modifică peste noapte, un gri atotcuprinzător (cu totul diferit de cel celebrat de Adam Michnik într-un celebru eseu) șterge diferențele dintre alb și negru. Așa cum bine spune Vladimir Tismăneanu, politica românească devine un nesfârșit bal mascat, "în care măștile bine confecționate și vopsite acoperă cu totul altceva decât promit". Peste România s-a lăsat o "cortină de ceață" și
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]