308,881 matches
-
91 apăruseră tot soiul de dughene și tarabe, se vindea și se cumpăra te miri ce și era o pestrițăraie cu totul neașteptată. Prietenii i-am găsit la fel de minunați, cu o excepție, pe care n-am s-o numesc, pentru că știți că era perioada în care părinții se certau cu copii, frații cu surorile, o discordie extrem de neplăcută. Am vrut să mă întorc. Cum nu m-am avut bine cu autoritățile, n-am avut parte de mare respect din partea lor. După ce
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
un fost prieten al tatălui meu, care este un om foarte bogat și mai primesc ceva din moștenirea verișoarei mele. Este de fapt amoral, eu n-am muncit pentru banii aceștia. R.B.: Credeți într-o lege a compensației? N.C.: Nu știu...
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
din pămînt și iarbă verde în recenta mea fugă de București, acolo, la Sinaia. Diferite etape ale existenței mele și-au găsit, în fiecare zi, cîte un reprezentant: din mașina personală a apărut, deodată, chipul lui Purcărete, pe care îl știam în Norvegia, la Cazino am dat peste Chiribuță - pe care îl lăsasem în Franța - și peste vocea seducătoare a lui Penciulescu, cu care vorbisem în Suedia, la Mînăstire, părinții speciali ai prietenei mele, O. S., în parc, atît de încercata
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
o sifonerie. Duceam acolo, la umplut, sifoane grele, de sticlă albăstruie. Era coadă și, în așteptare, ochii mei se lipeau de mecanismul în care era prinsă gura sifonului. Nu mă plictiseam niciodată să văd cum umple sticla șuvoiul înspumat și știam, de pe un afiș alăturat, că lichidul nu trebuie să depășească un nivel bine stabilit. Cum sifonarul era mereu distrat, trăiam de fiecare dată pericolul exploziei care transforma corvoada într-o aventură palpitantă. O altă operație ciudată era curățatul sobei de
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
neaoșisme, polizând cu maximă dăruire. Și încă - tot mai rămâne riscul de a nu consona cu imaginația cititorului, care și-a consolidat deja părerile (riscul pe care și-l asumă și un regizor care pune în scenă un Shakespeare arhicunoscut: știm deja piesa pe dinafară din lecturi, i-am făcut demult propria regie). De pildă, eu nu pot citi acele mourantes violes din Apparition altfel decât ca pe tot mai stinsele instrumente grave, cu ecou tot mai depărtat, ca într-un
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
și posesorii unui comportament public tinzând spre execrabil, îmbuibații din provincie și-au pierdut simțul măsurii. Fără opoziție, controlând discreționar totul, fie prin sistemul cumetriilor, fie prin forță, ei își îngăduie să sfideze cu nerușinare bunul simț. Perfect imuni, se știu la adăpost de orice pedeapsă, chiar dacă fură, schilodesc sau omoară. Acestei mentalități i se circumscrie inimaginabila batjocură a lui Sechelariu la adresa comunității aflate sub providențiala sa păstorire. Vreme de câteva ore, Bacăul s-a metamorfozat într-un oraș de milogi
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
spinarea cărora au făcut averi colosale posesorii mașinilor de lux �personalizate" și ai vilelor de vis de la Șosea. Gestul aparent ilogic al d-lui Năstase, de-a le cere liberalilor să-și rezolve problemele, își are logica sa. Șeful pesedist știe că în ciuda optimistelor, prea optimistelor rezultate din sondajele - mai mult sau mai puțin măsluite - există riscul ca în 2004 să piardă puterea. O va pierde, după cum începe să se vadă cu ochiul liber, în favoarea extremiștilor. Cred, prin urmare, că dl.
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
domnitorul muntean se mulțumea a-și făuri o dublă imagine, între sublim și odios, între înger al dreptății și... vampir! Între a fi iubit sau temut, el a întâmpinat opțiunea lui Machiavelli. Dacă se înșela sau nu pe sine, nu știm. Nu a fost cazul altora. Când, în caleașca de stații lungi, țarina Ecaterina (cea Mare!) gonea furtunos prin ceea ce, cu ifose, numea Taurida, descurcărețul Potiomkin îi arăta sate și orășele, viu colorate și pestriț populate de toate semințiile imperiului, al
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
-l are în vedere în primul rând; în consecință, toarnă peste ea vitriolul unui singur cuvânt: corupție! La oricare infecție, dincolo de lucrarea medicamentului contează reacția organismului. Când aceasta este leneșă, îndoielnică, șovăitoare, soarta pacientului este în mare pericol - medicii o știu. Dacă, în anul de grație 2002, prag al admiterii României în NATO, Puterea ar fi răspuns cu întreaga energie acuzației, aplicând tratamentul dur, singurul eficient, al amputării, cangrena ar fi putut fi evitată. Înființarea unui parchet special urmând a-i
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
principalul scop fiind extragerea unei "morale", o morală cu cîteva reguli bine stabilite, deși funcționează aparent după reguli paradoxale. Nu e de mirare pentru că Nicolae Breban e acela care ține prima pagină a revistei "Contemporanul" încremenită în Nietzsche, al nu știu câtelea episod. Completa rupere de lumea "normală" a literaturii și a culturii în general, aceasta este o etichetă sigură care poate fi aplicată scriitorului Nicolae Breban (unul dintre mulți alții). Cum spuneam, cîteva carcatere puternice se bat în discuții, în
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
se pare, cînd vorbea cu Șloim de tinerețile lor: - Ah, Auschwitz, ci vremuri!..." Este bine expusă problema scriitorului român afirmat în anii '60-'80, scriitorul care a crezut că este luptător și care s-a trezit după '89 că nu știe prea multe despre literatură, că și-a dus lupta cu arme extrem de rudimentare, cum ar fi metafora, parabola... Blestemul cel mai greu care apasă pe umerii personajelor brebaniene este originea. în arborele genealogic stă destinul. Un arbore la fel de ferm precum
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
cheie, a informației relevante, a diversității de cuprindere, a emulației. Așa s-a ajuns la îmbogățirea sumarului, prin identificări strict controlate, la revărsarea de viață prin introducerea textelor, unele total neștiute, din periodice, reacții spontane ale martorilor contemporani, fără să știe atunci când își așterneau amintirile sau când descriau scene la care asistaseră, ce importantă le va deveni contribuția. Este ceea ce constituie epicul notelor, angajanta lor comunicativitate, conceperea lor ca o demonstrație susținută pe scrupulul lămuririi, o dată pentru totdeauna. Întrucât exemplele se
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
Cristian Teodorescu Parcă mai întristătoare chiar decît catastrofele de la concursul de titularizare pe post din învățămînt e uimirea d-nei Ecaterina Andronescu, ministru. Ceea ce știe și portarul de la Ministerul Educației, că în învățămînt s-au oploșit nenumărați oameni care nu știu care nici pentru ei, necum să-i mai învețe și pe alții e prilej de mirare maximă pentru d-na ministru. Dacă s-ar face și
Uimiri de ministru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14962_a_16287]
-
scurtă a României în timpul domniei Regelui Carol I. Când era vorba de demnitatea națională, de prestigiul țării, de respingerea "lingușitorilor cu cădelnița bizantină", de spiritul de adevăr care trebuie să guverneze în cultură, Maiorescu intervenea decisiv, fără milă. Din câte știu Președintele Academiei Române este un adept al principiilor maioresciene!
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]
-
de care ea, lungită pe pat cu Codul manierelor elegante în mână, râde văzându-mă prăfuit în halul acela, ca un claun în arena circului... Aveam încă de la începutul carierei mele de observator o mare curiozitate pe care nici nu știam la ce aș fi putut să o folosesc... Lăsând la o parte ideea scrisului, pur teoretică. Pe urmă, încet, încet, foarte încet, încet de tot, ca să zic așa, căpătând o contra-densitate, cu timpul, o contragreutate în raport cu Praful-însuși, această curiozitate tânără
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]
-
Mircea Mihăieș Recent încheiatul bacalaureat a adus în prima pagină a ziarelor un nou tip de corupție: corupția autodenunțaților. Nu știu exact ce prevede legea în legătură cu mituitorii ce hotărăsc să-și mărturisească ticăloșia. în opinia mea, nu există nici o diferență între corupt și corupător și ei ar trebui tratați identic. N-am văzut nici un fel de statistici, dar nu cred că
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
cunosc de ani de zile și nu mi s-au părut niciodată preocupați de altceva decât de învățământ și cercetare. Dac-au ajuns astăzi să vadă în mită echivalentul firesc al muncii lor, înseamnă că s-a dus dracului totul. Știam de multă vreme că învățământul nu e chiar paradisul etic visat. Cunosc tradiția multiseculară a buchetului de flori (cu vaza de cristal cu tot) pentru doamna învățătoare, a muncii voluntare în grădina de zarzavaturi a școlii care coincide cu grădina
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
zic așa, în obiceiul pământului. Dar ca floarea educației naționale să se transforme într-o avangardă a corupției, depășește orice imaginație. Dacă sistemul corupției pe față a pătruns în școală, nu mai e nimic de salvat din acest popor. Elevul știe de cum pășește în clasa întâi că munca n-are nici o importanță. Important e ca tatăl sau mama să fie capabili să �decarteze" suma în dolari (mai nou, euro) amărâtului de profesor cu pantofii scâlciați și cu costumul lucios de-atâta
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
partide de sex în cabina TIR-urilor turcești, la marginea șoselei, îți asigură liniștea pentru întreaga sesiune. Nici aceste exemple nu sunt imaginare. Ani în șir, m-am legănat cu iluzia că învățământul va scăpa plăgii mortale a zilelor noastre. Știam, evident, că există profesori care vând lucrări de licență studenților străini. Dar aceste obiceiuri păreau circumscrise zonei medicinei sau politehnicii, universități �cu miză". Mai nou, procedeul a pătruns masiv în științele umaniste. Aud că teze vechi sunt reciclate și oferite
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
Nicolae Manolescu Acum cîteva decenii, Roland Barthes consacra una din faimoasele lui Mitologii Turului ciclist al Franței. Ca și biftecul, competiția anuală de ciclism era interpretată, semiologic, un triumf al imaginii asupra realității, al artificialului mediatic asupra naturalului sportiv. Nu știu la ce performanțe ajunsese televiziunea franceză de sport în anii '60, cînd scria Barthes, dar știu cum arată astăzi la televizor Turul Franței, pe care îl urmăresc, de ani buni în fiecare început de iulie. Și trebuie să mărturisesc că
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]
-
Franței. Ca și biftecul, competiția anuală de ciclism era interpretată, semiologic, un triumf al imaginii asupra realității, al artificialului mediatic asupra naturalului sportiv. Nu știu la ce performanțe ajunsese televiziunea franceză de sport în anii '60, cînd scria Barthes, dar știu cum arată astăzi la televizor Turul Franței, pe care îl urmăresc, de ani buni în fiecare început de iulie. Și trebuie să mărturisesc că interpretarea (ușor ostilă, vădit ironică) a eseistului francez nu mi se mai pare corectă. Sigur că
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]
-
un fir de ață. Dar Turul Franței supraviețuiește tuturor eroilor, tot așa cum Masa Rotundă i-a supraviețuit regelui Arthur. Pînă și naționalitatea le e uitată. Globalizarea ciclismului contemporan a șters diferențele la fel de eficient ca absența frontierelor medievale. Nimeni nu mai știe exact ce naționalitate avea uluitorul Mercks, cum nimeni nu mai e sigur ce era regele Arthur. Turul Franței de pe Eurosport este emisiunea literară cea mai remarcabilă din fiecare vară.
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]
-
imagologie. Există un Tombouctou real, în Republica Mali, amenințat astăzi de înaintarea deșertului, exploatat turistic și aflat pe lista patrimoniului protejat de UNESCO, și există un Tombouctou imaginar, rod al fanteziei europenilor dornici să intre în orașul despre care se știa că se află în stăpînirea tuaregilor sîngeroși și că e interzis creștinilor. Acesta din urmă e subiectul cărții Simonei Corlan-Ioan iar referentul său real e înțeles ca simplu pretext al legendei. Cum reprezentări stereotipe și clișeizate compun imaginea orașului, istoria
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
decât grija mea pentru a exprima ce mă frământă, m-am scindat în două persoane, trăind schizofrenic, două entități separate dureros, asumându-mi riscul de a mă pierde de două ori și nu o dată. �Cavalerul florii de cireș", după câte știu eu, nu moare glorios decât o dată, pe când eu, aștept de la mine o moarte dublă pe măsura vieții mele divizate. în aceeași ordine de idei, am auzit că a murit de cancer împăratul Hirohito. Japonezii plâng ca după dispariția unui zeu
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Am auzit de cazuri de combustie internă, de oameni care au ars de vii, provocând focul în ei, după consumarea excesivă a alcoolului. Eu nu băusem decât vin și destul de moderat, ca de obicei. Dar pălăvrăgind despre numele Lui, nume știute din Zohar, nume care nu trebuie pronunțate în fața �oricui", m-am făcut vinovată și am fost avertizată și chiar amenințată cu arderea prin focul interior. într-un ziar francez se afirmă că geniul lui Picasso a semănat moarte în jurul lui
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]