1,603 matches
-
altul? Începând cu etajul doi se puteau auzi focurile de armă! E nasol! Trecând de jumătatea etajului secundar, mâncând pământul spre al treilea, am plonjat spre marmura de pe jos, mai mult din greșeală, căci mă împiedicasem, când pe lângă urechi îmi șuieră un glonț! Acolo era capul meu cu o fracțiune de secundă înainte! M-am târât până la baricada cea mai apropiată. În aer plutea un praf fin și bucățile mici de metal zburau peste tot în căutare de capete neatente în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bănci. Fără a schimba o vorbă, porni. Închisesem ochii, dar tot vedeam. Vedeam cum mă apropiam ca un lup de prada sa, cum totul în jurul meu se mișcă cu încetinitorul și cum eu eram atât de rapid printre gloanțele care șuierau în jurul meu. Se apropiau de mine și treceau prin mine, oprindu-se abia în interiorul mantiei. Eu eram Corvium! Vedeam și trăiam prin el! Era mânat de o ură care-i mistuia inima și sufletul și de o nerăbdare care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în blană, deasupra urechii. Hagar nu-l mai văzuse de săptămâni întregi. Hagar le făcu semn celorlalți să păstreze tăcerea și înaintă pe cărare. Turiștii stăteau aproape în spatele lui acum, împleticindu-se și lovindu-se unii de ceilalți, agitați. — Șșșșt! șuieră el. — Care-i problema? zise unul. Credeam că ăsta este un sanctuar. — Sssst! — Dar ei sunt protejați aici ... — Sssst! Hagar avea nevoie de liniște. Băgă mâna în buzunar și apăsă butonul de înregistrare. Își desfăcu microfonul de la rever și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Se terminase. Era un dezastru. Dolly era în continuare înlemnită, ca Statuia Libertății, așa că începu să o împingă, urlând la ea să se miște, spunându-i că trebuiau să plece. Toate celelalte femei din grădină începură să huiduie și să șuiere. — Otrăvire cu testosteron! strigă o babă în pantaloni mulați. Iar altele începură să țipe: — Las-o în pace! — Ticălosule! — Violatorule! Ar fi vrut să poată striga și el: „Lucrează pentru mine! „, dar, bineînțeles asta nu mai era adevărat. Dolly era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
celălalt capăt al holului se deschid cu precizie elvețiană și din el iese Graham Hillingdon, șeful cel mare, plus directorul general și Încă alte șase persoane din conducere, cu toții puși la patru ace, În costume scumpe, Închise la culoare. — Gata ! șuieră Cyril spre bieții oameni de serviciu din hol. Duceți-vă ! Lăsați-le ! Noi rămânem toate trei holbându-ne ca niște copii proști la ușa limuzinei, care tocmai se deschide. O clipă mai târziu, din mașină coboară un bărbat blond, Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nici o picătură de cafea pe covor. — Hei, Îi spun lui Artemis, falsând ușor. Îhm... ai cumva idee cum arată Jack Harper ? — Nu, zice și-și ia cafeaua. Mersi. — Brunet, spune cineva. — Brunet ? Înghit În sec. Deci nu e blond ? — Vine ! șuieră cineva. Vine ! Simțind că mi se taie picioarele, mă prăbușesc În scaun și-mi beau cafeaua, fără să-i simt deloc gustul. — ... șeful departamentului nostru marketing și promovare, Paul Fletcher, Îl aud pe Graham spunând. Îmi pare bine să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
deranjez. Vă rog să faceți fiecare ce faceți În mod obișnuit. Începe să se plimbe În jurul biroului, oprindu-se când și când pentru a vorbi cu oamenii. Paul Îl conduce, face prezentările, iar blondul Îi urmează pas cu pas. — Vine ! șuieră Artemis și toți cei din biroul nostru Încremenesc. Inima Începe să-mi bubuie tare și mă fac cât pot de mică În scaun, Încercând să mă ascund În spatele computerului. Poate că n-o să mă recunoască. Poate că n-o să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
inima din piept. Jack tocmai traversează iarba În direcția noastră, Îmbrăcat În cowboy, cu pantaloni de piele, cămașă cu pătrățele și pălărie autentică de cowboy. Arată așa de incredibil de megasexi, cum simt că mă ia cu leșin. — Vine-ncoa’ ! șuieră Connor. Repede ! Curăță coaja aia de lămâie ! Bună ziua, domnule, spune cu voce tare. Doriți un pahar de Pimm’s ? — Îți mulțumesc foarte mult, Connor, spune Jack cu un zâmbet, apoi se uită la mine. Bună, Emma. Îți place petrecerea ? — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai putea fi niciodată bărbat! Își aminti adevărul din vorbele Lizei și se sculă brusc În picioare, privi năuc raiul din care se rupea și se felicita de puterea sa, timp În care fata foarte Înfierbântată Îl trăgea către ea șuierând a chemare și dorință, năucită de perspectiva pierderii unui moment pregătit minuțios. Era sigură că băiatul va reveni imediat și se iluziona cu o simplă toană de băiat rău a celui care se Îmbrăca foarte supărat și cu capul străpuns
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
seacă, Sleindu-se ca seul, dintr-un opaiț orb Și înțelesul dușman din rațiune pleacă Lăsându-mă în bezne, vâscoase, ce mă sorb; Străfulgeră în juru-mi surâsuri veninoase, Tentaculare brațe de hidră mă cuprind Un crivăț, ca prin orgă, îmi șuieră prin oase Și ochi de răpitoare, în calea mea se-aprind...
GROAZ? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83802_a_85127]
-
și el, Împins de entuziasmul Christei, care repetă entuziasmul sălii. Ea s-a ridicat și aplaudă În picioare. El a rămas așezat. Bate din palme, lent, În contratimp, și aruncă priviri piezișe spre ceasul de la mână. —...A ținut prea mult? șuieră Christa. Se uită la el de sus În jos, aplaudând mai departe. —...Mă gândesc la tine, care mai ai atât de condus, șoptește el, a scuză. Chipul nemișcat al Christei nu arată prin nimic că l-ar fi auzit. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vizita mea la spital nu-l amuza câtuși de puțin. De fapt, părea chiar dezgustat. — Când ți-ai pierdut simțul umorului? l-am întrebat eu uluită. Ești la fel de rău ca Brigit. N-am de gând să răspund la așa ceva, a șuierat el. După care, spre oroarea mea, m-a anunțat că relația noastră s-a terminat. Am simțit că îngheț din cauza șocului. El o termina cu mine? — Dar de ce? l-am întrebat în timp ce fiecare celulă a trupului meu striga „NU!“. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stil art deco era superbă! Priveliștea era magnifică! Iar băutură se găsea în cantități uriașe! La câteva secunde după ce descinseserăm, râzând și mândrindu-ne cu succesul nostru, Brigit a înghețat și m-a înșfăcat de braț. — Ia uite, mi-a șuierat ea, Băieții din Mașina timpului! M-am uitat și în masa de plete și de țoale marca Levi, i-am reperat pe Gaz, Joey, Johnno, Shake și Luke. Ca de obicei, gașca era accesorizată cu două blonde care aveau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
redecorare. Dar aici reușiseră să distrugă aproape totul. Toată mobila fusese mutată, cu excepția câtorva canapele jerpelite. Pe covor zăceau bucăți mari de tencuială care căzuseră probabil din tavan. Ferestrele urmau să fie și ele înlocuite, dar până atunci prin cameră șuiera un vânt năprasnic. în sufragerie nu era decât o singură persoană. Eram destul de surprinsă că se afla totuși cineva acolo, având în vedere temperaturile de-a dreptul siberiene ce domneau în încăpere. Când ne-am apropiat, am văzut că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu o voce ca de clopoțel, dar de fapt el e patronul. Noi suntem patronii. Cum zice Durm’t tot timpul „ Se scot bani buni de pe urma celulitei“. După ce-a zis chestia asta, s-a întunecat la față. —Nenorocitul! a șuierat. Chaquie n-avea nici o problemă cu dezbrăcatul. Pur și simplu s-a despuiat în fața mea. Am încercat să nu mă uit, dar mi-a fost practic imposibil fiindcă a rămas în chiloți și sutien mult mai mult decât ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
salvatoare. —Spune-i că nu sunt aici, am implorat-o tot în șoaptă. Spune-i că m-am mutat înapoi în Dublin. Nu pot, mi-a șoptit și ea. Aș izbucni în râs. îmi pare rău. —Curvă ce ești, am șuierat luându-i receptorul din mână. O să te țin minte. Bună, i-am spus lui Luke. —Rachel, păpușă, a zis el. Ciudat, vocea lui părea mult mai drăguță decât îmi aminteam. Profundă și ușor amuzată. Sunt Luke. îți amintești de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se răzgândise. —Pot să văd faxul? Am întins mâna. Ochii îmi străluceau. — Nu încă. Dar e pentru mine. Dați-mi scrisoarea. Nu e pentru tine, mi-a răspuns doctorul Billings. E pentru Josephine, consiliera ta. — Ce naiba vreți să spuneți? am șuierat. De ce i-ar scrie Luke lui Josephine? — Acestea sunt răspunsurile domnului Costello la întrebările dintr-un chestionar pe care i l-am trimis vineri prin fax. —Ce fel de chestionar? Inima îmi bătea să-mi sară din piept. Un chestionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dispăruse. Iar în lipsa sălii de gimnastică, nu mai era nimic care să-mi distragă atenția de la ceea ce era Cloisters în realitate. Furia îndreptată împotriva lui Luke a revenit. Eram mai mânioasă ca oricând. —Luke Costello e un ticălos mincinos, am șuierat printre lacrimi de furie. Celine a început să râdă. Dar cu blândețe. Atât cât să mă nedumerească. —Ce-i așa de distractiv? am întrebat-o. —Rachel, din experiența mea, ceea ce oamenii scriu în formularele alea e adevărat, mi-a explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de blană, ceva în stil Doctor Jivago. Arăta stupefiant! — Fiindcă drumul ăsta nenorocit e plin de polei, a strigat și tata cu fața roșie ca racul. Du-te dracului și lasă-mă să conduc cum vreau eu. —Terminați, terminați, a șuierat mama, care era cocoșată de bagaje. Ce-o să creadă lumea despre noi? — Cui îi pasă? a continuat să se audă vocea lui Helen prin aerul rece. Toți sunt niște idioți! îNCETEAZĂ! a spus mama lovind-o pe Helen peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-i așa?“ în tot timpul ăsta, mama se uita dintr-o parte la Chaquie, la părul ei auriu, la machiajul perfect, la bijuteriile abundente și la hainele ei scumpe. într-un final, mi-a dat un cot și mi-a șuierat cu o voce șoptită, care probabil se auzea până în Norvegia: —Ce-i cu ea? Puțin mai tare și-am putea să și dansăm, am replicat eu. Mama s-a uitat la mine. Dintr-odată s-a albit la față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a uitat la mine. Dintr-odată s-a albit la față și a lăsat capul în jos. Doamne Dumnezeule! —Ce-i? Cu toții ne-am întors și ne-am întins să vedem la ce se uita mama. Nu vă uitați, a șuierat ea. Țineți capul în jos. —Cum? Cineeeeeeeeeeee? Mama s-a întors către tata. —E Philomena. Și Ted Hutchinson. Ce fac aici? Dacă ne văd? — Cine sunt ăștia? am izbucnit eu și Helen. Sunt niște oameni pe care mamu și tatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să conduc. Am tot spus că mă apuc, dar niciodată n-am reușit fiindcă atunci când venea vorba să trec la fapte mereu preferam să beau decât să fac orice altceva. Clarence părea suprins de ceea ce tocmai spusese. Asta e! a șuierat Josephine cu o față strălucitoare. Asta e cea mai inteligentă observație pe care ai făcut-o de când ești aici. Ai recunoscut o trăsătură fundamentală a vieții tale de alcoolic. Menținerea acelui obicei e atât de importantă încât nimic altceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ochii ăia albaștri, inteligenți, veseli și parșivi. Iar eu am urât-o cum nu mai urâsem pe nimeni în viața mea. Și, în opinia mea, urâsem din belșug. S-a întâmplat ceva, Rachel? m-a întrebat ea. — Am înțeles, am șuierat eu cuprinsă de furie. Deci dacă te duci la o petrecere înseamnă că suferi de o formă de dependență? — Nu asta am spus. —Ba da, ai spus că... —Rachel, m-a întrerupt ea devenind dintr-odată foarte fermă, pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Rachel, nu e o situație disperată? m-a întrebat Claire cu viclenie. N-o să mai vedem niciodată interiorul minunatei noastre case. La auzul cuvintelor ălora am început să plâng cu niște lacrimi zgomotoase, înspăimântate și pline de vinovăție. Termină, a șuierat mama către Claire. Și așa nu-i e bine. Apoi: — O să chemăm pe cineva să repare încuietoarea, a spus mama nerăbdătoare. Stai aici, ai grijă de Anna. Eu mă duc la doamna Evans ca să sun pe cineva. Imediat ce mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
subțiri și totuși musculoși. Știusem tot timpul că era atras de Anya, mă gândeam plină de resentimente. Știusem foarte bine. Și el care-mi îndrugase toate gogoșile alea cretine cu ce fată drăguță era Anya. Nu te mai holba, a șuierat Brigit. Am tresărit și mi-am revenit. Oarecum. — Vino în locul meu, mi-a ordonat Brigit. Trebuie să stai cu spatele la el. Și șterge-ți expresia asta de copil înfometat de pe față. Bagă limba-n gură. Ți-a ajuns deja la genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]