1,581 matches
-
prin umbra verde, la cerboaice se înclin, Ce sub dulcele lor mîne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin."10 Zîna aceea, numită de el, mai tîrziu, Dochia, "șuieră în frunză" ori sună din cornul de aur, ca să-i vină zimbrii și să-i puie la car. Zîna le dezmiardă coamele sure și-i sărută pe frunte, încît lor le rămîn, pe frunte, steme albe. Din lumea ceea solară
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
efort(2); expiră (2); foc (2); frige (2); fuma (2); ger (2); gură (2); iute (2); împinge (2); lup (2); miros (2); nai (2); ofta (2); putere (2); puternic (2); răcoare (2); răcori (2); răsuflă (2); scuipă (2); șoaptă (2); șuiera (2); trompetă (2); vorbi (2); abur; aburi; aerul; aleargă; alergare; an; arde; aruncă; astm; azi; bani; a bate; bea; bine; boabe; bolnăvicios; buză; buze; cei 3 purceluși; ciorbă; cînepă; copia; a copia; în corn; da jos; a dărîma; descoperă; dicta
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
din părți; perpetuare; pînze; pîrț; plăcere; plecat; de ploaie; ploi; pom; pomii; potrivnic; prăpăd; prielnic; prospețime; pufos; pupa; din pupă; rafală; rapiditate; răcorire; răcoros; repede; sălbatic; singurătate; statut; stricatul părului; suflare, aer; suflu puternic; sufocare; supărare; supărător; sus; susur; șarpe; șuiera; șuierat; teamă; trecător; tremur; uragan; urît; uscăciune; ușurință; vacă; val; vară; de vară; veselie; viață; vifor; vînt; vînturi; viu; zbucium; zburlit (1); 788/190/65/125/0 vîrf: munte (246); ascuțit (61); înalt (43); înălțime (41); sus (41); pisc (30
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
că sunt de acord”, i-a scăpat lui Wendy. Apoi a așteptat că ceilalți membri ai echipei să îi sară în ajutor, însă ei erau împietriți în scaune sub privirea șefului. „La dracu cu ce ești tu de acord”, a șuierat șeful. „Eu sunt presat de către comitetul executiv să vin cu propunerea finală, iar acum descopăr că nimeni nu a condus echipa ta. Poți să nu fii de acord cu critica mea oricât îți place, Wendy, însă adevărul este că m-
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
-și prinsese din nou degetele de la picioare în sertarul de sub pat, cel pentru lenjerie; din păcate, nu era asta. A îngăimat un singur cuvânt: „Ustură!“. Suferință ca aceea nu cred că există pe lume: a început să alerge prin cameră șuierând ca o locomotivă; și-a dus mâna la ochi, dezastru: au țâșnit lacrimile ca din arteziană; eu nu înțelegeam ce i se întâmplă, mi s-a făcut frică și am început să plâng, dar imediat m-a luat și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
desparte. / Eu nu pot întinde / Tu să le poți prinde / Vârfurile mele / Să treci peste ele / Că-n mine a puiat / Din inimă spurcat / Roșu șoimuleț / Cu ochiul sumeț / Când nici vei gândi / Puii te-or simți / Și ei or șuiera / De te-i speria / În mare-i cădea / Și te-i îneca...(...) / Hai, brade, hai, / Mult mă mai rugai / O rugare mare, / Cu multă răbdare. / Brade, brade / Am și eu un frate / Un frumos păcurărel / Și are un toporel. / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
când ești bolnăvioară, / Că pe mine tot mă doare / Din cap până în picioare. / Rău îi, doamne, nu pot spune, / De-mi vine să merg în lume / Și să-mi fac casă-n pădure, / Ca s-aud cucul cântând / Și păsările șuierând. Plâng și florile-n grădină, / Și păsările-n crâng, de milă, / Și eu stau și mă bocesc / Ce să fac, cum să trăiesc, / Că pe mine tot mă doare, / Din cap și până-n picioare." 129Repetiția paralelistică, accentuată de utilizarea polisindetului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mâncat. / La tulpina mărului, / Împuiatu-s-a vidra neagră; / La mijlocul mărului, / Împuiatu-s-a șarpe verde; Sus la vârfu mărului, / Împuiatu-s-a șoimul vânăt; / Dară Dulful mării-ei, / Când sare din mare-afară, / Vidra-ncepe de-a lătrară, / Șarpe verde-a șuierară, / Șoimul vânăt de-a țipară."362 Șarpele fertilizator și apotropaic, ca substitut al Arborelui cosmic, este reprezentat în colinde, prin intermediul usturoiului crescut din capul îngropat al șarpelui, făcând legătura dintre forțele teluricului și energiile acvatice. În poezia populară, șarpele este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
divagațiilor; de exemplu, versul "Ce tânăr ești" evocă amintiri legate de femeia iubită, care i-a mărturisit admirativ și afectuos iubirea, și de atunci a început declinul: "am început să mor, și tot ce mi se întâmplă vine să-mi șuiere în auz și mi-a venit vremea zilelor numărate". Versurile continuă într-o lungă meditație asupra actelor vitale și asupra trecerii, ce-l va integra treptat în moarte. Volumul "Etica", într-o suită de poeme, unele mai clare, altele obscure
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
drumurile inițiatice nu se vor termina nicicînd. Închid ochii. E trecut de miezul nopții într-o gară pustie. Doi bărbați însoțesc o femeie. Nu se aud cuvinte. Ciudat... Sînt numai gesturi, multe inutile, care își doresc să îmblînzească despărțirea. Locomotiva șuieră de departe. "Pleci..." spune sobru Tucu. În noaptea adîncă și grea, Alexa murmura monologul Soniei din Unchiul Vania. Despărțirea doare. Înainte să urc în tren, mă întorc către Alexa. Rostea totul ca pe o rugăciune. Iar lumina ei se întinsese
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
scrâșnetul pietrișului cu care era acoperită dușumeaua scenei scrâșnet îngemănându-se straniu cu melodia suferințelor mocnite și, de câteva ori, explozive ale personajelor cehoviene. Cum nu pot uita nici momentul magnific din celălalt spectacol, când unul din meșterii lui Manole șuiera exaltat: "Noi suntem dracii lui Cristos !" iar gigantica schelă, mirosind a lemn proaspăt geluit, construită de regretatul Vittorio Holtier din fosa orchestrei și până în tavanul boltit al sălii Teatrului Național, devenea, sub ochii noștri, zidul bisericii care se clădea, magic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mirosul usturoiului. Cînd albinele dau năvală la urdiniș e semn că în scurt are să ploaie grozav. Ca să-și aducă bărbatul înapoi, femeia unge ușorii* și păreții casei cu miere descîntată. (Gh.F.C.) Albinărel Se crede că paserea numită albinărel de aceea șuieră, pentru că i s-a uscat limba și vrea ploaie, care apoi și urmează, și el apoi își astîmpără setea numai cu apă de ploaie. Aldămaș Cînd bei aldămaș, varsă din păhar oleacă ori varsă pe vită, dacă vrei să ai
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ceaun cu lapte dulce fiert. Omul ține gura deschisă și șerpele iese la lapte. Se crede că, dacă se apropie de oameni dormind undeva în cîmp vreun șerpe, șopîrlele îi trezesc, vîrîndu-li-se în sîn și gîdilindu-i. Se crede că, cînd șuieră șerpele, el atunci se află în vreo primejdie de moarte. Orice casă are un șerpe; șerpele de casă îi blînd și nu mușcă. El trăiește în pereții casei. Să nu-l omori cînd îl vezi, că nu-i bine. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
caută multe fete mici, puindu-și mînile în calea ei, ca să treacă peste dînsele, căci cred că apoi se învață ușor la flori sau rîuri de cămeși și fote. Șuierat Se crede că nu e bine ca o fată să șuiere, căci atunci ar plînge Maica Domnului. Tacîm Hîrburi de tacîmuri nu-i bine a le ținea în casă, că ar aduce nenorocire. Talpă Cînd te mănîncă tălpile, ai să joci. Cînd îți crapă tălpile, ți-i făcut. în ziua de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
care tînăra actriță juca o călugăriță. După douăzeci de minute, Vancea îl întreabă pe Guță, lovindu-l cu cotul, complice: Bă Gutică, aduteră ătia la teatu gaditi tinere... Iote-o p-ata, e bună de modol! Tine-i? Jignit, Guță-i șuieră libidinosului, amenințător: E fata mea, domnule! Aa, mi te păru mie cunotută!... Da pacă ea mai mică! Vine partea a doua: aici, Loredana juca un personaj misterios, ascunsă sub borul unei pălării de epocă. Jocul din sală se repetă: la
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
confrați, pe la restaurantul Casei Scriitorilor unde mă opream, des. Peste vreo trei luni, m-am dus iar în piață; nu mai era. L-am întrebat pe un alt măcelar ce-i cu el. Jumătate rău, jumătate ironic, carmangiul mi-a șuierat: "Nu te sfătuiesc să mai întrebi de acela!"... Apoi, tacticos, a început să taie cotlete cu o bardă ascuțită, vai!, pe butucul... colegului meu de cenacluri & tabere literare școlare. Am dedus că A.I. fusese arestat; ori avea necazuri de alt
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
pantalonii atîrnau pe corpul lui sfrijit, ar mai fi putut încăpea înăuntru vreo doi ca el. Alin zăcea pe pat, învîrtind un controller în mîini, în fața unui ecran mare pe care fuseseră înghețate cîteva creaturi colorate. Ce cauți aici? a șuierat el, după ce mama lui a ieșit din cameră. Așa mă-ntîmpini? Și io care ziceam că sîntem prieteni... Dar a rămas să ne vedem mîine... S-au schimbat planurile. Ai ceva împotrivă? Nu. Dar... Pot să rămîn peste noapte la tine
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pe ăia de la un alt joc. Nu-i același lucru. Ce să faci cu banii falși?! Hai mai bine pe pedepse, a spus Marcu. E mai distractiv. Ce-o să mai rîdem! Da, da, a bătut din palme Alin. Bine, a șuierat nemulțumit Radu. Dac-o tot dați cotită cu banii... Da' să nu spuneți după aia că de ce-ați ajuns la spital. Voi ați vrut-o. Asta în cazul în care-ai să cîștigi, a rîs Marcu. Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mai ținea ancorat și fără care, dacă i-ar fi dat drumul, ar fi zburat după după pungile cu apă. Ce-ai acolo? a spus Radu, încercînd să-i descleșteze degetele. Nu, s-a împotrivit Cornel. Dă-l încoa'! a șuierat Radu. Radu i-a strîns cu putere degetele, strivindu-i-le. De durere, Cornel a dat drumul supereroului din pastic. Și-a frecat degetele dureroase. Radu a învîrtit pe toate părțile soldățelul, cercetîndu-l ca în bătaie de joc. De fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
le-a fost stricată în mod brutal de intrarea mamei lui Marcu, care, apropiidu-se de grupul format din proful de religie, mama lui Cornel și Cornel, a început să discute cu ei. Aia nu-i mama ta? Ba da, a șuierat Marcu, pe un ton care semnala că încetase orice joc. Dar semnalele se pare că n-au ajuns unde trebuie. Sînt mama lui... și-a găsit Alin ceea ce credea că-i un alt ton feminin printre poțiunile lui de schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
jos." 17 E tonul oricărei mame nemulțumite de neascultarea odraslei, iar Hristos cel înviat îi răspunde docil, ca un copil mustrat: "A, maică, măicuța mea, / Mi-a fost drag / S'aud vântul bătând, / Iarba fâșâind, / Boii mugind, / Plugurile scârțâind, / Voinicii șuierând."18 În alt loc, Fecioara Maria îi spune: "mare putere ți-am dat eu (subl.n.) ție".19 Într-o Poveste a lui Dumnezeu culeasă din Botoșani, ea suflă peste rănile lui Hristos cu Duhul Sfânt este, deci, pnevmatoforă, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
întreagă spre râul nostru, moștenit din veac. Golful oval, întins spre lizieră reverbera un turn cu mitralieră. În acel golf, ingenui ne scăldam nebănuind, prin râsete și zarvă că pe sub piele ni se furișa tăcut, scârnava temniței otravă ce parcă șuiera: "Sunteți ai mei ai mei, fără cruțare și scăpare!" Ne pângăreau prelingerile ei copilărie, țară și hotare. Neștiutori, am ingerat cu toții văzduhul putred al nelibertății! Astăzi, pliviți și deparazitați suntem pilduitori bunici și tați dar eu nu uit cei șapte
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
și soldați de duminică, buze-inimioară și miros de briantină pe sub norii milei și spaimei de la Gara de Est și iar mirosul dezghețului, primăvara, întărâtat de gambele unui copil pasarela are scândura putredă doar aerul otrăvit o ține în aer când șuieră vreun tren al apocalipsei - va fi o fulgurare, nu vom ști când, acea fulgurare - "Zboară, ești vulture, zboară", șuieră glasul dar teci somnoroase trezite la viață mă-ntorc din chemare. "cazi, te vrem caldă lăuză, aici, pentru asta ești bună
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
iar mirosul dezghețului, primăvara, întărâtat de gambele unui copil pasarela are scândura putredă doar aerul otrăvit o ține în aer când șuieră vreun tren al apocalipsei - va fi o fulgurare, nu vom ști când, acea fulgurare - "Zboară, ești vulture, zboară", șuieră glasul dar teci somnoroase trezite la viață mă-ntorc din chemare. "cazi, te vrem caldă lăuză, aici, pentru asta ești bună, hai, repede, cazi" târziu, mai târziu va fi rândul acelui crâng curat, acelui râu ce doar sufletu-i trece
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
să rămân eu doar cu mine, mă duceam cu deosebire în două locuri. La gară: m-așezam pe o bancă, pe peron și așteptam trenurile să vină, să plece. Era capăt de linie. Locomotivele pufăiau puternice, își mișcau pistoanele argintii, șuierau și scoteau fum, persoane necunoscute sau oameni din oraș coborau din vagoane sau urcau în vagoane, îi priveam cu atenție, toți erau misterioși, cine știe unde fuseseră, cine știe unde se duceau, poate la doctor, poate la școli, poate la nuntă, poate la o
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]