1,711 matches
-
ea și, când vine vorba de asta, cea mai veche Întrecere dintre toate, mă recunosc Învinsă. Casa arată ca o cocină, spune Julie, pe post de simplă descriere, nu scuză, apoi strânge niște reviste de pe banchetă și azvârle dintr-un șut În direcția ușii echipamentul de fotbal al lui Steve. Mă Îndeamnă să mă așez În fotoliul de lângă șemineul cu gaz. — Haide, acuma, ce-i cu tine? —Richard m-a părăsit, spun eu și e prima dată când plâng de când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am eliberat și am observat cum mi se lățește o pată umedă pe talie. De pe coapsa dreaptă mi se prelingeau picături de lapte. Futu-i, futu-i, futu-i, futu-i! am strigat bătând din picior și am tras un șut tăvii ăleia nenorocite. Nu prea-njur de felul meu, dar, când mă apucă, înjur din tot sufletul. Aaah, acum mă simțeam mai bine. I-am mai tras un șut și m-am prăbușit pe podea într-un acces de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
futu-i! am strigat bătând din picior și am tras un șut tăvii ăleia nenorocite. Nu prea-njur de felul meu, dar, când mă apucă, înjur din tot sufletul. Aaah, acum mă simțeam mai bine. I-am mai tras un șut și m-am prăbușit pe podea într-un acces de furie demn de Courtney Love. O lacrimă mi se rostogoli pe obraz și-mi atinse buza. Urăsc istericalele, pe cuvânt. La început sunt grozave, dar se termină, invariabil, prost. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
termină cu gîfÎitul ăsta. O să intri-n hiperventilație. Ridică mîinile să mă respingă, apoi se sculă În picioare și Își aranjă fusta pe șolduri. Sări ca arsă cînd Își văzu genunchii juliți și, Într-o izbucnire de nervi, arse un șut În valiza de care se Împiedicase. — Fir-ar a naibii... — Doctor Hamilton... Credeam că e... — David Hennessy? Dumnezeule mare, cît timp petreci tăvălindu-te prin pat cu el? (Își frecă Încheieturile, scuipînd pe pielea Înroșită.) La cît de neîndemînatic ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
îi fusese destul de greu s-o mintă pe Clara. Acum trebuia să-și mintă și fratele, și asta era întotdeauna mai greu. Mult mai greu. Trebuia să iasă cât mai grabnic din camera asta afurisită! îm pinse ușa cu un șut nervos, atât de nervos și de puternic încât ușa se hâțâi și se deschise cu un bălăbănit scârțâitor. Se îm brăcă mohorât și ieși afară. Hălădui pe străzi cu o figură întunecată, lovind din când în când cu bombeul pantofului
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
părea să știe nimic despre eventuala lor plecare. Odată întors acasă, Bobo mai sunase la telefon, dar în zadar. Abia atunci realizase că nu mai avea de unde s-o ia pe Clara. — Asta-i tot? se întrebase el, trăgând un șut în ușa de la ca mera lui Eduard. Un șut năprasnic, care zăngănise în toată casa ca un dangăt de clopot. Asta-i tot? strigase el, înfuriat. Am dat-o în bară ca prostul? Bobo se îndreptă spre rucsacul în care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întors acasă, Bobo mai sunase la telefon, dar în zadar. Abia atunci realizase că nu mai avea de unde s-o ia pe Clara. — Asta-i tot? se întrebase el, trăgând un șut în ușa de la ca mera lui Eduard. Un șut năprasnic, care zăngănise în toată casa ca un dangăt de clopot. Asta-i tot? strigase el, înfuriat. Am dat-o în bară ca prostul? Bobo se îndreptă spre rucsacul în care își aranjase meticulos niște schimburi și începu să le
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe călcâie și ieși vijelios pe ușă, coborând scările în viteză, aproape fără să atingă treptele în zbo rul ei impetuos în jos. Bobo rămase tăcut în prag, apoi își dădu cu palma peste frunte și trase cu sete un șut în ușă. Uitase să-i ceară numărul de telefon de la noua locuință. Nu mai avea de unde s-o ia. Intră furios în camera mică, privind neputincios pe perete, la portretul Clarei. — Dde ce? strigă el, furios. De ce nu-mi ddai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vine să tușești Și doar nu ți-ar fi necaz, dacă ai fi venit de la drum lung, fără a fi avut când să-ți umfli buftul, înainte de a fi intra în galerie Dar dumneata, ca tot minerul, la intrarea în șut, te-ai omenit, bărbătește, la cantina șantierului, băgând la ghiozdan un castron de varză cu slănină, pe care l-ai ajutat împingând un dărăb dublu de pâine, cu care magazinerul cantinei ți-a astupat gura asta mare și mereu nesătulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unor tihnite cine de taină familială. Terenul este, totuși, destul de mare, ca să trec și eu pe aici! își dădu Mircea pinteni voinței, dar nimeri în urzeala unei încăierări incipiente a băieților de la Școala de reeducare. De ce aperi, mă, de ce blochezi șuturile, dacă nu ai fost desemnat ca portar? îl interoga Cârnul pe Mops, strigându-i vorbe urâte, în tonuri de voce care erau agreate și se impuseseră în colectivitatea lor, de la Școala de reeducare. Șase! supraveghetorul! sparse unul gâlceava, creată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și el scoase un țipăt și smuci din fundul lui mare cu o mișcare abjectă, urlând către Bacaloglu: "Du-te, mă, în bida mă-tii și omoară-i odată!" Vintilă se apropie și el și îi trase cu sete un șut în fundul lui trivial (și în clipa aceea avui un surâs de destindere, căci era uimitor cum piciorul scundului Vintilă ajunse atât de sus și se înfipse adânc în acel fund lăbărțat și obscen și îi despică bucile). ",Belitule, îi spuse
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prind, dom' Nae, ridică-mi nivelul, că pe urmă o să ți-l ridic eu..." Și i-l ridică în clipa următoare când șobolanul, exasperat, se opri o secundă în mijlocul încăperii și vru iar să atace: Bacaloglu îl trimise cu un șut în perete, de unde căzu apoi jos cu ochii lui negri și îndrăsneți și cu dinții rânjiți înfloriți de stropi de sânge. "Bravo, Bacaloglu, strigă Vintilă, vecine, ai dat o lovitură formidabilă!" Grasul Calistrat urlă, gîjîind: "Patroane, o să te încoronăm împărat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
exclamase: "Nu vă amintiți? Martorii noștri au trecut de partea lui și erau aceiași băieți care veneau la direcție și se plângeau că maistrul Truțan nu-i învață și pe ei nimic, îi înjură de mamă și le trage mereu șuturi..." "Cît e de bătrîn?" "Cincizeci de ani! Arată mai bătrân, din pricina mâncării și a băuturii, e un fel de John Falstaff, dar pe care nu l-a văzut nimeni rîzînd..." "Ați văzut piesa? Cum e, domnișoară, mă refer la interpreți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ale Acheronului zgâlțâiau aparatul. ― Bun! L-ați auzit pe locotenent. Vreau și eu o desfășurare ca la carte, o dată măcar. Și priviți înainte. Infanteriștii care se vor împiedica de tălpile celor care merg înainte, se vor întoarce la aparat cu șuturi în cur. ― Promiți? făcu Growe, cu glas inocent. ― Băi, Growe, ți-e dor de mă-ta? întrebă Wierzbowski zâmbind. ― Dacă ar fi aici, ar șterge cu tine podeaua. Și apoi, n-am nevoie de maică-mea că am avut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o clipă, apoi arătă din cap rândurile de mașini care folosesc la hidratarea cărnii și legumelor liofilizate. Infanteriștii înaintau cu pas ferm, când Wierzbowski se împiedică de o cutie de metal pe care o dădu la o parte cu un șut, făcând-o să se rostogolească cu mare tâmbălău în penumbră. Infanteria își păstră echilibrul și cu siguranța de sine, dar Ripley crezu că sare în tavan. Detectorul caporalului emitea acum bipuri regulate, aproape neîntrerupte. Zumzetul devenise un vaiet ascuțit, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Nu ne-a spus nimeni că o să avem de-a face cu chestii de-astea. Aș fi primul voluntar pentru a mă-ntoarce acolo, dar numai cu arme ca lumea. Nu avem niște nemulțumiți de împrăștiat. Vasquez. Le dai un șut în cur și te pomenești într-un singur picior. Ripley se uită la operatoarea de criblor. ― Oricum nu știu care ar fi efectul gazelor neurotoxice, dacă nu le cunoaștem metabolismul. Poate că o să le placă și-o să înceapă să-l prizeze. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
io sunt ca Bonhof, am ștampilă pe picioru’ drept că n-am voie să trag cu el, că trage așa tare că poa’ să te-omoare! Io trag doar cu stângu’!“. Când vroiam să văd ștampila, mă alegeam cu un șut în fund și-o palmă după ceafă: „Băi, cârnat, tu vrei să-mi umbli la șort?! Te sparg!“. Veneam acasă murdar și vânăt (fusesem băgat în poartă în ultimul meci), cu coatele julite și sângele închegat pe genunchi, pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu puteam privi înăuntru, să-mi văd ficatul acoperit cu plăci negre și fărâmicioase: n-aș mai fi râs atâta. Când doctorii au aflat despre ce e vorba, bunică-meu a pus mâna pe cravașă și-a scos-o în șuturi pe Jeni din casă. Nu te jucai cu bunicu’ Vitalian, fostul ofițer de cavalerie bătea calm, preocupat, violent; parcă îi părea rău că ești atât de tâmpit încât trebuie s-o facă. Pe Jeni nu știu dacă am iubit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lampă: bagă-ți mințile-n cap și nu mai călca pe-aici! Altfel te pun să-mi reciți versuri patriotice la secția unu! S-a-nțeles, jigodie?“ Am dat din cap, că da. Iarăși greșisem. Rapotan mi-a ars un șut, calculat, între coaste. Durea al naibii de rău. „N-am auzit?“ „Da!“, am zis, ceva mai sincer. Nu așteptam un premiu; în loc, am mai luat un șut. „Morții mă-tii de jigodie! Hai, Penciule.“ Au ieșit amândoi, în același pas; un domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-nțeles, jigodie?“ Am dat din cap, că da. Iarăși greșisem. Rapotan mi-a ars un șut, calculat, între coaste. Durea al naibii de rău. „N-am auzit?“ „Da!“, am zis, ceva mai sincer. Nu așteptam un premiu; în loc, am mai luat un șut. „Morții mă-tii de jigodie! Hai, Penciule.“ Au ieșit amândoi, în același pas; un domn și-o doamnă, călcând manierat. Probabil așa mergeau și pe stradă. Prin gaura geamului a apărut și capul lui Penciu: „Jigodie!“ „Gura, Penciule! Hai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
urmă, la selecție. Tatăl lui Doru lucra mecanic la „Grivița“. Genul energic, complex, tandru cu uleiurile și mașinăriile de transport: dacă ar fi putut, ar fi luat locomotiva acasă cu el. Când se îmbăta, o scotea pe nevastă-sa în șuturi în fața porții și-o ținea strâns de braț, ca pe-un agregat. Femeia scâncea ușor, nu îndrăznea să plângă, știa ea de ce. După un timp, bărbatul devenea duios și ne făcea semn să ne-apropiem. Eram mici, prin urmare ascultători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dacă făceai prostii la 16 ani; cred că și-astăzi e tot la fel. Pentru unele, eram primul; pentru altele, nu puteau fi ele primele. Nu mai conta, amestecam brașoavele între ele, penibilul cu plauzibilul și săruturile prin parcuri cu șuturile în fund la petreceri, în așa fel încât să fiu lăsat în pace. La vremea când intrasem la facultate, nici eu nu mai știam cum stăteau lucrurile. În cazul Mariei, nici cumințenia, nici imprecizia nu încăpeau în vocabularul adolescenței. Imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe județ, acum tras pe linie moartă) se pregătesc să divorțeze. (...). probabil că eșecul în alegeri al PSD Hunedoara nu îi mai permite socrului mic, Rudeanu, să-și mai întrețină fiica la cele mai înalte standarde. Sau, și mai probabil, șuturile în dos pe care le-a tot luat socrul mare, Mischie, s-au răsfrânt asupra celulei de bază pe care cei doi tineri o formau" (Fiul lui Mischie divorțează după câteva săptămâni de la nuntă, Național, 7 iulie 2004) Articolul Fiul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
la fel ca înaintașii lor înțelepți. În condițiile în care toate celelalte motivații devin tot mai intense, renunțarea la valorile de conduit] str]vechi ar fi un fapt situat undeva între nesocotinț] și nebunie. vi. Era întunecat]: sfârșitul „celor o șut] de școli de gandire” Cei mai renumiți dintre discipolii lui Xunzi au pus bazele doctrinei legaliste, care a preluat din gândirea acestuia teoria lingvistic], mai putin pasiunea să pentru normele tradiționale. Ei au fost de acord cu necesitatea unor reguli
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a Renașterii, este necesar s] începem cu o prezentare a cadrului istoric și filosofic în care a ap]rut scolastica, spre sfârșitul secolului al XI-lea. Urmând că mai apoi s] discut câteva idei și dispute ale perioadei de o șut] de ani care s-a scurs de la mijlocul secolului al XIII-lea, pan] la cel al secolului al XIV-lea și care a reprezentat un vârf al gândirii medievale, o perioad] în care semințele intelectuale au fost sem]nate, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]