1,700 matches
-
când acesta stătea, mulțumit în sine, dar țipând: — Hei, nu mă mai trage așa de păr. Dar, cu fețe amuzate și viclene, care arătau de parcă ar fi înțeles că se jucau, reveneau în cerc după ce fuseseră alungate, ca să continuie îngrijirea șuvițelor sale celor alunecoase și lucioase, care, grație lor, deveneau pe zi ce trece mai alunecoase și mai lucioase. Sampath se bucura din ce în ce mai mult de atenția primită, pe măsură ce se obișnuia cu trasul sau zgârieturile ocazionale. — Ia te uită, spuse domnișoara Jyotsna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lingura când era mic. În fiecare vineri maică-sa Îl aștepta la poarta școlii la amiază, cu coada ei blondă Încadrându-i capul ca o coroană și un fel de pieptene maro, făcut din carapace de broască țestoasă, Înfipt În șuvițele aurii de pe ceafă. Mergeau Împreună după cumpărături de ultim moment În piața Mahane Yehuda, el cu ghiozdanul În spate și ea cu sacoșa În mână, iar pe unul din degetele sale lucea un inel cu safir. Mirosurile pieței, mirosuri orientale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
amice. Cuvintele îmi ajunseră la ureche prin zgomotul bombelor care îmi explodau în minte. —Ești bine? Îmi dădu mâinile la o parte de pe cap. —Ești bine, amice? Am deschis ochii. Falca vânătă, ochii prea apropiați, capul chel sub cele câteva șuvițe negre de păr pieptănate pe o parte îmi apărură în fața ochilor. Nu am fost niciodată mai bucuros să văd chipul nu prea arătos al lui Harry. Nu mi-am făcut un obicei din a mă duce la seiful din spatele dulapului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
În mână avea un pahar cu suc de cireșe amare, în vreme ce toată lumea bea gin. Mary venise îmbrăcată în hainele de la serviciu: o fustă maro din lână, bluză albă, pantofi fără toc. Numai părul buclat dădea oarecari semne de rebeliune: câte șuvițe de un blond murdar izbucniseră eliberate din coc. Ai venit s-o susții ? a interpelat-o Irene suficient de sonor că să poată fi auzită peste muzică. Să mă ia dracu’ dacă-mi vine să cred ! O femeie s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
putea să fie așa de grea. Și-a desfăcut vesta, și-a scos puloverul de lână și le-a aruncat pe-amândouă pe mal. Și-a forțat creierul să se concentreze și-a privit prin ploaie, căutând culori primare: o șuviță de păr roșu, un guler galben, doi ochi albaștri. Degetele au început să-i înțepenească, dar ochii continuau să măture pământul, pietrele, apa. Aveau să treacă luni întregi până când Jina să folosească iar culori naturale în tablourile ei, aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Deci femeia care stătea în fața lui, pe cărare, era o fantomă, o fantomă care se părea că avea abilitatea să îmbătrânească. Jina cea din fața lui era cu câteva kilograme mai grea decât soția lui cea fâșneață, iar în păr avea șuvițe cărunte. Era îmbrăcată cu aceleași haine largi și confortabile de care își amintea Zach și nu renunțase la tunsoarea copilărească, în stil paj. Femeia asta arăta ca Jina. Nu era deloc palidă și transparentă, ci avea pe față o roșeață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Pearl încă i se părea uluitor că ea își crescuse fiul într-un spațiu periculos și că el considera spațiul respectiv ca fiind cel mai sigur de pe fața Pământului. Pearl l-a pupat pe obraz și i-a dat o șuviță de păr de pe frunte - părul lui atât de blond încât, la sfârșitul verii, ea era singura care încă i-l mai vedea. Patul lui Andy era la șaizeci de centimetri de al ei, iar Pearl nu și-l dorise niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai viu pe la tine dacă îmi iese mereu ursuza asta înainte. - Sssst! îi făcu Lina semn și o duse la ea în odaie. Acolo scoase din șifonier caseta misterioasă și-i arătă conținutul: cărți poștale cu Vergissemeinnicht de la Rim, o șuviță de păr 'fgatî cu o panglică într-o ramă de carton, de unde fotografia fusese scoasă. Era bucla lui Lică ștrengarul, care de-atunci crescuse la ioc. îi arătă la urmă o hârtie galbenă cu ștampile. Actul de naștere ai unui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
schimb, chipul era același. Privirea mea scufun dată, deșteptată brusc, urcase pînă aproape de suprafață, iar acum o contempla În voie. Nici nu puteam s-o văd altfel decît ca-n urmă cu mai bine de 25 de ani — cu o șuviță galbenă lunecîndu-i pe frunte ca ea s-o dea mereu la o parte, cu ochii de o culoare neobișnuită și cu pielea atît de albă, că eu, sora ei, Eva, și sora mea, Lia, susțineam că, dacă va conti nua
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu tocuri pe drumul spre casă, nici măruntă nu mai era ca În copilărie, după cum mi-o Înfățișa retina mea interioară ori de cîte ori Îmi retrăgeam mîna de pe trupul ei. M-a rugat chiar să nu-i mai caut șuvița galbenă de pe frunte. Nu mai avea cum să se găsească acolo, iar părul, În răstimpul de două decenii și jumătate, căpătase o culoare ceva mai Închisă. Eu trebuie să fi avut cel mult zece ani cînd o zărisem pentru ultima
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care Sammler le observa sec, detașat și purificat, ca dintr-o altă parte a universului. Ce erau ăia, pantofi albi din piele de vițel? Ce erau colanții ăia - de nailon, opaci? Unde conduceau? Acel efect la păr numit vopsire În șuvițe, acea culoare de sub botul leoaicei, acel pas unduit care să Întețească puterea firească a bustului! Haina ei de plastic inspirată de cubiști sau de Mondrian, forme geometrice În alb și negru; pantalonii ei creați de Courrèges și Pucci. Sammler urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dorise să le vadă. Dar nu se dusese el de zeci de ori la Columbus Circle În căutarea hoțului negru? Neînfrânată, În termeni direcți, Angela descria evenimente unchiului ei. Intrând În cameră, scoțându-și haina, baticul, eliberându-și părul cu șuvițe vopsite ca blana de raton, mirosind a mosc arăbesc, un damf ce apoi adăsta pe țesăturile ieftine, pe pernele de scaun, pe pled, chiar și pe draperii, căpos ca o pată de nucă pe deget, se așeza În ciorapi albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lucrurile În altă lumină. Desigur. A, da. Angela avea probleme personale cu doctorul Gruner. Angela nu era o bocitoare, nu ca Margotte cu cota ei anuală ridicată de lacrimi. Dacă Angela arăta atât de palidă Încât până și părul În șuvițe, de obicei atât de strălucitor și de sănătos, părea să se zbârlească uscat - și Sammler avu impresia că vede foliculii Închiși la culoare de pe scalp, era pentru că se ciondănise cu tatăl ei. În condiții de stres, credea Sammler, Întregul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cârpei cu care se spăla, văzuse sfârcurile maro-roșiatice cu vene care săreau În ochi. În colțul gurii, acum că făcuse năzbâtia, stăruia un surâs nevinovat de triumf. Părul negru, creț, turtit era acoperit, Înfășurat În prosop, cu excepția, ca Întotdeauna, a șuvițelor cușer care Îi scăpau pe lângă urechi. Și zâmbea ca și cum mâncase o farfurie Întreagă de supă divină oprită și ce putea să i se facă acum că o Înghițise? La spate, ceafa albă era puternică. Putere biologică. Dedesubt era cocoașa dorsală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Trăgea din răsputeri. Până și să se Încrunte i se părea dificil. Ceva o Împiedica. La o bluză de satin decoltată purta o fustă mini. Nu, se răzgândi Sammler, era o minifustă, o fâșie verde peste coapse. Părul vopsit În șuvițe era strâns sever la spate; pielea era plină de calități femeiești (hormonii). Pe obraji se odihneau cercei mari de aur. O femeie voinică, bine făcută, Îmbrăcată copilărește, jucându-se erotic de-a puștoaica, nu exista posibilitatea să fie luată drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ziariștii-tonomat, iată, o sintagmă la care nu s-ar fi gândit nimeni! Nici măcar cei care au făcut copilul DEX-ului, DOOM-ul. Măgăria prezidențială apare, ca o dedicație muzicală, în vocile tuturor DJ-ilor din emisiunile de actualități. Dezbateri aprinse, șuvița rezistă. Partidele politice își trimit reprezentanții prin studiouri, polemicile mioritice se încing. Jurnaliștii încrâncenați devin și mai încrâncenați. Laptopurile furioase devin laptopuri kamikadze. Ștrumfii crizați se crizează și mai tare. Adevăratele tonomate nu mai cântă „de joc și voie bună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
apoi condusese spre nord pe viscol. Se Încălzea doar cu amintirea căldurii din Jakarta. Îl găsise Într-un azil de la periferia orașului Ithaca, Într-o cameră care puțea a dezinfectant. Era palid ca moartea și plin de pete. Cele câteva șuvițe de păr pe care le mai avea crescuseră și cădeau peste cojile de pe cap ca niște fire de mătase albă. Arăta ca orice alt bătrân, de pildă ca aceia care jucau cărți În hol. Abia avea șaizeci de ani, dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Bill. — Salut, scumpo, a zis el. — Mi se face silă când te-aud zicându-mi așa! — A fost o vreme când nu-ți făcea silă. Mi-aduc aminte foarte bine, să știi! Își netezi părul subțiat din creștet, deși nici o șuviță nu se mișcase de la locul ei. Nu pierduse nici un fir În toți anii de când Îl cunoștea Margaret. Arătase Întotdeauna așa, ca un băiețel cu trup de adult, unul care deprinsese gesturile vârstei mature cu mult Înainte de vreme, fără să priceapă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-i lucru ușor să găsești un nume pentru un ziar literar clandestin, așa că i-am dat numele meu, ca să pornim Într-un fel. — Pe urmă am avut eu o sclipire, a zis un tânăr foarte arătos, cu plete căzute În șuvițe fine până aproape de umeri. Încercase să-și lase barba să-i crească, dar nu-i reușise decât mustăcioara și barbișonul. Z, am strigat eu, ultima literă a alfabetului, necunoscută, misterioasă, aproape nefolosită! Titlul ideal. — Vezi tu, Awie e poetul nostru
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
spălat putina și i-a lăsat pe soldați să scruteze mulțimea În căutarea inamicului. — Carevasăzică, ești și tu printre cei mai buni prieteni ai președintelui? a râs ea și a ridicat o mână ca să-și dea la o parte o șuviță care-i cădea peste ochi. La Încheietura mâinii avea un ceas argintiu care lucea discret. Adam a ridicat din umeri. Nu-i prea venea să creadă că steaua asta de cinema era Z, Însă vocea era a ei, râsul gâlgâit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
atârnată de vreo creangă joasă, În lumina căreia Johan și Farah puteau să Întrezărească conturul ramurilor ori acoperișul improvizat al colibei vreunui mun citor de pe plantații. Prin ferestrele deschise ale mașinii pătrundea o volbură de aer cald care le răvășea șuvițele părului și-i plesnea peste obraji. Mă bucur că pe-aici nu poți să conduci ca un nebun, i-a zis Farah. Îndată ce se risipesc norii, o să accelerez, așteaptă și-ai să vezi, a zis Johan. Drum de țară sau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
finii? - și surâsul cel mai iscusit tivi buzele subțiri ale lui Nory. - Care fini? se încruntă Lina, strângând ochii miopi. - Nepoții! Progeniturile Elenei și a lui Mika-Le! Triumfătoare, Nory privi pe Mini încremenită, și după ce azvârli înapoi cu gestul obicinuit șuvițele părului scurt, care lunecau pe frunte, cercetă efectul cuvintelor ei aspra Linei. Efectul era puternic, în adevăr, dar neplăcut. Lina părea supărată, furioasă chiar. Se roșise acum apoplectic și credeai că se înăbușă. - Ce fini?. Ce Mika-Le? - O! Dacă te
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și vânjos, vorbea frumos cu toată lumea și era iubit sau poate doar temut de mulți. Moș Dumitrache era paznic al recoltelor boierului, cred că se numea vătaf ...Era dur cu oamenii satului, purta un bici din piele împletit din douăsprezece șuvițe și lovea oameni nevinovați care doar treceau pe lângă moșia boierului, doar ca să arate puterea ce o avea asupra țăranilor de rând. Cu soția se purta frumos, dar a murit după ce a făcut copiii și mătușa a rămas singură cu toți
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
malefice, de care vom vorbi ceva mai încolo. Oarba este și ea o victimă - a senectuții.Văduva unui bărbat - moș Dumitrache - fost vătaf pe moșia boierului, soț bun dar slujbaș dur, nemilor („...purta un bici din piele împletit din 12 șuvițe și lovea oameni nevinovați care doar treceau pe lângă moșia boierului, doar ca să arate puterea ce o avea asupra țăranilor de rând.”) , a orbită de bătrânețe și trăiește singură și neputincioasă, uitată de copiii ei, plecați din sat. Oarba - sau Duntrăchioaia
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
magie albă și nici de altă natură - o pune să aștearnă pe hârtie scrisori către copiii săi, care își amintesc atât de rar de mama lor cea singură și oarbă. Cu moș Dumitrache, vătaful boieresc înzestrat cu bici din 12 șuvițe, ajungem la categoria personajelor malefice. Am amintit de activistul pângăritor de copile (cam neverosimil, totuși), iată-l și pe primul învățător. Alcoolic, își neglijează elevii și o sfârșește în închisoare, ajuns fiindcă, în calitate de primar, încălcase legea. Prozatoarea nu se sfiește
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]