1,715 matches
-
Deși, să știi că tipul e de admirat. Sus de tot, deasupra noastră, omul se aplecă și-și prinse o mână în jurul scripetelui. Steve își duse o mână la căști ca să nu-i cadă, în timp ce din ele se auzea un șuvoi de cuvinte. —Bun, zise el. Rezolvi și cobori, da? Se întoarse către noi, cu fața lui cea palidă și grăsuță care, la auzul veștilor, se umflase ca un pește tropical gata să împroaște cu venin. Păi, hai frate, care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
soarele dimineții, făcându-și loc printre stufoasele mangrove, speriind cârdurile de ibiși roșii și de stârci albi cu ciocul imens. Vâsli moțăind în căldura amiezii din mlaștină, ocolind nuferii enormi și spinările caimanilor mari. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale primul afluent al râului San Pedro, care sărea din piatră în piatră, pe bolovani, vărsare naturală a mlaștinii și a lagunei. Cină pe plaja de nisip, unde descoperi urma lată a unei broaște țestoase care îl conduse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
banane prăjite și se scăldă în apa neagră, curată și repede a râului, care îi întări trupul și îl însufleți pentru cât era ziua de lungă. Vâsli grăbit prin praguri furioase cu spumă albă, și prin ape liniștite, și prin șuvoaie, chiar și prin mici cascade în care caiacul sărea precum o coajă de banană, cât pe-aci să naufragieze în fiecare clipă. Vâsli fără grabă, pe râu în jos, prin afluentul larg, de-acum liniștit, negru și limpede, căutând apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fără țânțari sau o plajă liniștită și acolo își ridicau tabăra și luau o cină frugală. Ceva mai mult de o sută de kilometri în linie dreaptă despărțeau Santa Marta de Misiune, dar nenumăratele meandre ale râului San Pedro, curenții, șuvoaiele și pragurile transformau călătoria într-un martiriu. În trei zile, se putea face înconjurul pământului într-un avion de linie sau se putea ajunge pe lună într-o rachetă. În trei zile învia Cristos sau pământul dispărea sub greutatea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
canalele nemișcate, la umbra mahonilor și a arborilor de capoc, printre liane și plante agățătoare. Vâsli fără efort prin întinsele lagune, făcându-și loc printre mangrove, speriind cârdurile de stârci și de bâtlani albi. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale afluenților râului San Pedro, sărind din piatră în piatră sau peste bolovani... Cină pe plajele de nisip, unde descoperi urme late de broască țestoasă care îl conduseră la cuiburi de ouă proaspete, cu care își pregăti omlete pantagruelice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de la bucătărie și se Întoarse pentru a face mai mică flacăra sub ibric. Fără să fie trează pe deplin, puse câteva lingurițe de zahăr Într-o ceașcă mică, opri aragazul cu o mișcare exersată din Încheietura mâinii și turnă un șuvoi gros de cafea În ceașcă. Apucând-o gingaș cu ambele palme, se duse Înapoi la fereastra deschisă și, așa cum făcea În fiecare dimineață de zeci de ani, se uită la uriașa statuie ecvestră a lui Colleoni, cândva cel mai temut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
el. Cu o blândețe ciudată, bărbatul o luă de braț și-o conduse la altă chiuvetă cu câțiva metri mai Încolo pe același perete. Porni robinetul de apă caldă, apoi pe cel de apă rece și-și așeză mâinile sub șuvoi până când apa atinse temperatura potrivită. Apoi Întinse mâna și ținu prosopul În vreme ce doctorul Peters se spălă pe față și-și clăti gura cu un pumn de apă, apoi cu Încă unul. Când termină, Îngrijitorul Îi dădu Înapoi prosopul, Închise ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de nori. E cer, e soare, e nor... totul e nor acum, într-o contopire perfectă de picuri străvezii. Milioane de nori ce-mi plouă în mine oceanul de primăveri, de toamnă, de ierni și veri, într-o curgere neîntreruptă. Șuvoaie de apă ce se preling în jos, în lume, în mine... oceane de apă ce au fost nori...
Norii - ocean de apă. In: ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
obrajii... Iar Magicianul pocni din degete și întreaga sala izbucni în aplauze, în fața unei scene inundată de o lumină orbitoare. Din tavanul sălii curgeau picături mari de apă, o ploaie torențială, paradoxală, care atingea mocheta roșie și se transforma în șuvoaie ce șerpuiau pe sub scaunele acoperite cu o catifea albastră. Curios, spectatorii nu protestau în fața umezelii, ba chiar dădeau senzația că le place și că nu văd nimic nelalocul său sub cupola circului. Iepurele din joben începu să facă tumbe și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să faci dragoste, gândi, și strânse mai tare cordonul pelerinei. Prefera să parcurgă pe jos, de fiecare dată, distanța de la colțul străzii și până la poartă, chiar și în zilele în care intemperiile își făceau de cap. Înregistră cu coada ochiului șuvoiul de apă care se scurgea pe lângă bordură, îndreptându-se către gurile hulpave ale canalizării. Își spuse că nu va mai dura mult până când toate canalele vor fi înfundate, iar apa va intra în curți pentru a da bătăi de cap
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Se chirci pe fundul pălăriei și începu să plângă. 16 Se spărsese orizontul în milioane de cioburi... Căldura infernală picura dogoare pe obrajii nebărbieriți, iar bărbatul își spuse drace, aș da orice pentru o cișmea. Să-mi pun ceafa sub șuvoi, apoi să mă întorc cu gura deschisă și să înghit în neștire. Ce dracu’, nici țâșnitori nu mai există... E drept că autostrada tăia în două un decor din care nu ieșeau în evidență decât mărăcinii și ceva tufișuri plictisite
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
erau rupte, simțea o durere surdă la degetul mare. Intră în baie și învârti robinetul dușului. După ce aruncă hainele de pe el - nu se sinchisi să le pună în mașina de spălat -, se introduse în cadă, întinzându-se pe spate, lăsând șuvoiul fierbinte să-i biciuiască pieptul păros. Pe măsură ce apa umplea cada, scriitorul se simți mai bine. Mintea dădea semne că urmează o limpezire liniștitoare, imaginea unui magician ciufut începea să se estompeze, chiar și enervarea inițială, indusă de absenței Luciei, de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mai prezentă în viețile oamenilor decât și-ar putea imagina cineva... Scriitorul strânse balustrada cu putere, până când degetele se albiră, iar încheieturile protestară dureros... Și se prăbuși din nou. Balustrada podului este vopsită în negru și rece la atingere. Dedesubt, șuvoiul înspumat al râului plimbă către o posibilă deltă mii de umbrele colorate care se rotesc amețitor. Ce noroc pe capul meu, dacă reîncepe să plouă nu trebuie decât să întind mâna, de pe mal, și să apuc o umbrelă, îi trecu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și apoi se împrăștie... Se înserase... Iorgu ajunsese acasă. Și, din nou s-a întors pas cu pas, iarăși și iarăși, către începuturile vieții lui. Bătrânul Iorgu se silea să gândească în urmă, dea’ndărătelea neîntrerupt... la începutul existenței lui. Șuvoi de gânduri îl potopiră. Seară de seară deschidea albumul cu fotografii de la înmormântarea Vasilicăi, și le vedea, le revedea până adormea cu ele în gând. Dar, și această amintire, cu vremea, încet-încet, pălea... Simțea, cu teamă în suflet, că valurile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sunt alcătuite din formațiuni pliocene, argilo-nisipoase, deci supuse intens degradărilor de teren. Orizonturile dure sunt cel mai des reprezentate prin straturi de tufuri andezitice, motiv pentru care torenții le atacă cu ușurință. Nisipurile, mai ușor de spălat, sunt cărate de șuvoaiele torenților în albiile majore ale râurilor și provoacă înfundarea acestora; spre exemplu, afluenții Bârladului adună o parte din aceste nisipuri în albia râului amintit. Ele sunt modelate ulterior de vânt în dune rudimentare, precum cele de la „gura” Berheciului ori din stânga
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
să dorm și să mă uit la cer. Uitasem că mă născu- sem vreodată. Eram fericită. Dormeam, mâncam, visam. mă gândeam la culori. Abia dacă aveam plămâni, ochi și urechi - eram și eu poate un ciot neșlefuit, purtat de un șuvoi la mal. Cât de ciudat era că Dodo mă considera femeie ! Nu Înțelegea absolut nimic ! Sosirea lui Îmi amintea strident și dureros că existam, că există o lume din care fac parte, care are regulile ei, străine de mine, și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
atunci când avea să fie bătrân, când va fi văzut multe fețe ale răului, va fi putut probabil Înțelege : răul nu poate fi oprit, surghiunit În nici o Închisoare, exterminat și alungat dintre noi. Pentru că el curge odată cu viața, face parte din șuvoiul trecerii acesteia, răul nu poate fi decât metabolizat. orice altă Încercare e pierdere de timp. Ulterior l-am mai văzut pe nebun de două ori, dar vederea lui a fost mult mai puțin iluminativă ca prima oară. o dată la proces
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mănânc, să dorm și să mă uit la cer. Uitasem că mă născusem vreodată. Eram fericită. Dormeam, mâncam, visam. Mă gândeam la culori. Abia dacă aveam plămâni, ochi și urechi - eram și eu poate un ciot neșlefuit, purtat de un șuvoi la mal. Cât de ciudat era că Dodo mă considera femeie ! Nu înțelegea absolut nimic ! Sosirea lui îmi amintea strident și dureros că existam, că există o lume din care fac parte, care are regulile ei, străine de mine, și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
atunci când avea să fie bătrân, când va fi văzut multe fețe ale răului, va fi putut probabil înțelege : răul nu poate fi oprit, surghiunit în nici o închisoare, exterminat și alungat dintre noi. Pentru că el curge odată cu viața, face parte din șuvoiul trecerii acesteia, răul nu poate fi decât metabolizat. Orice altă încercare e pierdere de timp. Ulterior l-am mai văzut pe nebun de două ori, dar vederea lui a fost mult mai puțin iluminativă ca prima oară. O dată la proces
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ștergătoarele. Urcă la volan. Tânărul Dan urcase deja. Porniră, prin Întunecimea ploii. Mergeau Încet. Tăcuți. Înfricoșați. Acum, ce-o să facem?, Întrebă Dan. Păi, ce să facem? N-o să facem nimic. O să tăcem, și atâta tot! Nu nea văzut nimeni, În afară de șuvoaiele ploii. Și omul?, Întrebă, băiatul. Omul?, Îi răspunse, printr-o Întrebare, cel de la volan, după care-i arătă, cu palma mâinii drepte, ca un căuș, măturând, prin aer, către vale. Omul?, reluă el, acum, e, hăt, cine știe pe unde
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pomeni, Întrebând, oarecum buimac, Olovinaru. A evenimentului prilejuit de majoratul meu și a operei săvârșite de tine. A uciderii guguluilor mei. Ultimele cuvinte făcură, ca, lui Olovinaru, să-i treacă, prin șira spinării, ca un curent electric, ori, ca un șuvoi subțire, dar, extrem de pronunțat, de gheață. Înghiți. Porțile se deschiseră, mașina lunecă În curte, În urma ei, porțile reveniră la loc, dinaintea garajului, la intrarea În acesta, de asemenea, ușa se deschise, automat, și, cei doi coborâră. Aprinseră lumina, Înlăuntru. Priviră
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Cu ce te pot eu ajuta? - Măcar să îmi spui dacă îți place. Sau dacă te plictisește... - Bine. Printează-le. Mă uit înainte să ne culcam... Privesc pe fereastră. Slujba la biserică de peste drum s-a terminat, oamenii ies într-un șuvoi anemic. M-aș duce la biserică. M-aș duce oriunde. M-aș duce între oameni! Mă așez la computer. Să vedem cine este pe mirc... alice, barb, coralină, hm... cio-cio-re-la. My God!... daniela 17, daniela 22, daniela 35, daniele 38
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ca la carte, semn că fratele ei este pe mâini bune, iar starea lui generală este staționară. Și-a lăsat palma pe fruntea lui, l-a mângâiat ușor și i-a aranjat frizura, timp în care din ochii fetei izvora șuvoi nestăpânit de lacrimi, ce se rostogoleau în tăcere, udându-i fața. S-a aplecat și i-a sărutat obrajii pe care i-a simțit mai calzi decât era temperatura în cameră și s-a bucurat. - Ai să-ți revii curând
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
69. Într-o bună dimineață, în timp ce se spăla pe dinți aplecat deasupra chiuvetei din baie, la ora 6 și 37 de minute fix, domnul Busbib își dădu seama că era un porc. avu această revelație din cauza apei, mai precis din cauza șuvoiului de apă care continua să curgă în timp ce el se freca insistent, ca de obicei, cu periuța de dinți, în zonele cele mai îndepărtate ale gurii sale. Domnul Busbib avu revelația că de ani de zile, de fapt de decenii întregi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
metalici și monstroși. Și dibuiră, într-o râpă peste care artificierii erau pregătiți să reverse curmăturile unui deal, plaja miraculoasă pe care, odinioară, descântatul pârâiaș Bucureștioara se vărsa cu vreo 150 de ani în urmă, 104 DANIEL BĂNULESCU precum un șuvoi de curent electric, delicat și constant, în cămările de apă ale petrecărețului râu Dâmbovița. Pe această plajă, îngroșată de depunerile succesive ale solzilor geologici, își distribuise, desigur, în 1892, profesorul Mina Minovici, paralelipipedele sălilor sale de disecții, criminologie și antropologie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]