4,027 matches
-
tema fundamentală a cărții, iubire exprimată în diverse forme ale poeziei, ca de exemplu iubirea anotimpului, în poezia „E primăvară-n muguri și-n cuvânt”: „E primăvară-n muguri și-n cuvânt/ Curg slove lin și înfloresc pe ram/ Seve țâșnind din bulgări de pământ/ Cu pumni de ghiocei aruncă-n geam//.” Sau în poezia „Renaște iar pădurea”: „Renaște iar pădurea când primăvara lină/ Mătasea își revarsă în falduri verzi, pe ram,/ Ne-nvăluie sublimul în marea de lumină/ Din biciul care
ANOTIMPURILE RĂTĂCITE ALE GEORGETEI RESTEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355236_a_356565]
-
liniște, elimină tot ce te-ar putea distrage de la contemplarea misterelor. Deschide-ți inima către Dumnezeu, fii disponibil la lucrarea Duhului în tine. *Minunile nu se pot dobândi niciodată cu bani. Adevărata minune: dintr-un izvor secătuit să faci să țâșnească râuri de apă vie! *Edificarea semenilor trebuie să înceapă cu edificarea de sine. *Grea povară; să te simți înstrăinat până și de tine însuți. Nu poți clădi pe un teren mișcător, mlăștinos, plin de buruieni otrăvitoare. Să facem întâi curățenie
AFORISME DESPRE SENECTUTE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355622_a_356951]
-
dragoste, omul participă nemijlocit - ca de altfel și după moarte/ prin compenetrarea cu alte regnuri, omul își întemeiază dimensiunea existenței sale, în deplină armonie cu pulsul cosmic. Ea izbucnește ca o aură peste lutul supus pieirii, îndreptat asupra crugului: "Iubirea țâșnește din țarină și face pământului aura,/ s-ajungă-n tării, s-acopere crugul". Blaga nu izgonește din metafizica sa lanțurile și tendințele dialectice ale proceselor, Tudor Vianu sesiza că "alături de lumină, în ciclul imaginilor sale intră elementul care se opune și-l
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
de beteală Și mă pierd în toate celea. Uit de visuri de mărire Și de păsurile-mi toate, Într-o sfântă cântărire Mă simt sclav în libertate. Mă întind și ard pe ruguri, În alt strai să mă îmbrac, Ca țâșnind apoi din muguri, Să-nfloresc în liliac. Referință Bibliografică: Când zâmbești atunci eu știu... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 825, Anul III, 04 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CÂND ZÂMBEŞTI ATUNCI EU ŞTIU... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346058_a_347387]
-
te privesc cum te-am privit de-atâtea ori din ceru-nsingurării mele și-n schimbul adorării dă-mi tot ce-i în tine de prisos - dă-mi chiar durerea, dar cu ea dă-mi și speranța că odată iubirea va țâșni din primul nume de femeie. Cum între timp se ridicase și se-ndrepta cu pas grăbit spre-un pom din mijlocul grădinii, din spate astfel i-am vorbit: -Crezi poate că te amăgesc că-ntreg Pământu-mi aparține cu ce-i
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
imobilizați în paturi.Dupa ce ii privi cu ochi critic, se opri în dreptul patului lui Nicu îi făcu cuochiul sidisparu pe ușă pe unde venise, lăsând în privirile băieților o umbră de uimire. Nicu simțise că parcă din privirea ei țâșnise o săgeată care se oprise în inimă. Se simțea fericit dar și trist că nu o mai vede. Ușa se deschise puțin și prin fanta lăsată fetiță îi făcu un semn discret cu mana.Surpriza veni în ziua următoare când
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346208_a_347537]
-
iarăși aș vrea să strig: - Emil! Emil! Emil! Urmează o stație lungă. Băiatul care mănâncă a uitat de la un timp să mai tragă cu ochiul spre cel de la ușă. Într-un sfârșit, trenul oprește la peron. Se deschid ușile. Băiatul țâșnește printre ele. Văzându-se singur, căci cel mai mic e pe mai departe ocupat cu mâncatul, se întoarce și se proptește între cele două uși. - Haide, mă, ce faci?, strigă el către băiatul care înfuleca liniștit în continuare. - Haide, mă
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
supune la probe, madam ,,Einstein”, așa că păstrează-ți cumpătul,dragă!” Din acest moment încep să devin atentă, să nu mai fiu luată pe nepregătite. Nu aștept prea mult, când aud un scâncet ca de copil și din tufișul din spatele colinei țâșnește una din pisicile bătrânei, urmată de un motan negru, cred că un vagabond îndrăgostit. Pisica era de rasă persană, un exemplar superb. Realizez, că zgomotele erau reale de această dată și nu create, cum crezusem. Îmi spun supărată: Nu-i
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SĂMÂNȚĂ DE DOR Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1930 din 13 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Suplu, anotimpul a țâșnit din boltă! Pământul-burete aspiră lumină, Argintii, aburii nu se mai revoltă, Se înfașă firea în haină divină... Tandrețea se revarsă de dimineață, De primăvar-adusă, încet, pe furiș, Clipele-mi-arunc-aromele-n față Trezindu-le -ușor- într-un prelung suiș... Suflul se oprește,..parcă
SĂMÂNŢĂ DE DOR de LIA RUSE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368954_a_370283]
-
cu valențe la limită: "N-ar trebui să te apropii de hârtie decât dacă/ simți că arde, că e inevitabil să alegi, să smulgi/ cuvintele din furtunoasa lor încolăceală și să le/ ordonezi cum poți, după șuvoiul încinsei lave ce/ țâșnește dinăuntru, și astfel, să încerci să mori/ într-un chip ideal." Dincolo de toate inerentele frământări se situează neobosita căutare a strălucirilor Adevărului. Spiritualizata comuniune cu natura poate lua dimensiuni soteriologice. "O entitate înflorită prin râs", așa ar arăta posibila dimensiune
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > ÎNTR-O NOAPTE DE AJUN Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1454 din 24 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului am pironit timpul să nu alunece pe autostrada soarelui dar el nebunul a țâșnit ca o rachetă lepădând una câte una potcoavele lovind în ușa de la șură în care necheza un mânz abia fătat pe-un braț de paie amirosind a pelincuțe cu julfă și a balegă călduță căruțașul înjura de mama focului nici
ÎNTR-O NOAPTE DE AJUN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369007_a_370336]
-
dreptmăritorului creștin român în viața sa pământească, sub aura Bisericii luptătoare este trăirea sa în duh, ca manifestare supremă a dragostei față de Dumnezeu, față de Neam, față de poporul (comunitatea prezentă) care urmează Calea lui Hristos: „Un Neam trăiește prin cei care țâșnesc spre cer, spunea marele duhovnic Arsenie Papacioc. Adică prin cei care luptă, care sunt prezenți pe cruce, fără să cedeze. Toată viața ne pregătim de moarte. Dar avem răspundere, în fața lui Dumnezeu, nu numai de noi înșine, ci și de
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
noi este Dumnezeu” și ne-am așezat fiecare pe scândura lui. Anul Nou 1942 Toată hlamida pământului dac-străbun îmbobocește pe urmele pașilor lăsați în neaua afânată ai frumoșilor colindători de toate vîrstele, cu inimile pîlpâind de razele cerești ce țâșnesc miracolul îmiresmat de sub straiele lor popular-regale. Viscolul se înclină transpunându-se deodată într-un iscusit dirijor enescian, iar troienele devin neîncăpătoare pentru lojele serafice ale Îngerilor, ce cântă angelicele Colinde și pun de grabă bidivii lui Verde-Împărat la Caleașca Noului
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
mie / Mi-e dor de lumină! / Ești somnoroasă? / Și mie, / Iubire frumoasă! / Ești dulce? / Așteaptă, / Lasă stelele să se culce!" (Somn). Virtualitatea creației lirice a autorului este fără vârstă. El ridică la rang de poezie o substanță sufletească devenind ireductibilă. Țâșnește în cititor pulsația vieții din adâncul cuvintelor. Sufletul se umple, iremediabil, de frumusețe. Plăcerea cu care se citește acest volum se datorează și modului în care autorul folosește diverse combinații poetice. Canoanele clasicizante: "Din înfloriți copacii verii / ce au rămas
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
întinse dreapta, atinse metalul ca o mătase, apoi prinse, între sfârcurile a două degete, piesa rară și care și-ar fi avut sigur locul într-o colecție muzeală, nu în salba țigăncii. O simți zvâcnind ca un jet de sânge țâșnit din pieptul puiului de rândunică. Apoi, o furnicătură sublimă se porni singură, urcă înspre cot, spre umărul stâng, se lăsă către inimă. Dacia simți cum acvila regală din efigie, își împlântă clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
măcar o dată, o serie de flori. A pus sămânța, a udat după carte și a urmărit în fiecare clipă cum firul gingaș, încet, din pământ spre lumină se ridică. Când bobocii începeau să se deschidă-n floare, când auzea cum țâșnesc mii de petale omul s-a simțit ca în rai. Se trezea dimineața în zori și își făcea de lucru numai printre flori. Într-o zi, sosi la poarta lui un cumpărător care voia toată recolta de flori. S-au
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
ușii, cu sticla de lapte într-o mână și cu Cristina lângă ea, aștepta Simona. - Iată că vecina mea are oaspeți! Da’ ce faceți voi, domnișoarelor? Hm! Da’ ce fetiță frumoasă avem noi aici! Simona întinse brațele și Daniela îi țâșni în brațe fără ezitare. Era o fetiță lipicioasă și care, se pare, îi plăcea să fie alintată și iubită de toată lumea. Și radia, de asemenea, multă iubire în jurul ei. Adora să fie în centrul atenției. Simona își examină cu atenție
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
MUNCITORUL: Ce e drept, e drept. SECRETARA: Pe cuvântul meu că nu am spus nimic. Pe cuvântul meu de secretară. Acum mă crezi? VOCEA MUNCITORULUI: E tare nostimă mititica! Are și pe vino-ncoace. MUNCITORUL: Cum să nu te cred? Țâșnește sinceritatea din ochii dumitale ca flăcările din două aruncătoare. SECRETARA: Ai grijă de stingătoare să fie la îndemână. VOCEA SECRETAREI: Și domnul director mi-a spus că am pe vino-ncoace. MUNCITORUL: Ca să vezi. VOCEA MUNCITORULUI: Se pricepe hodorogul la
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369842_a_371171]
-
orgoliul nemăsurat al frumuseții sale, descoperă în oglindă că nu este decât o marionetă oribilă; sau o piramidă perfectă de trupuri fără cusur, care încearcă să ajungă la cer pentru o ... franzelă; sau o piramidă de capete (Bosch) din care țâșnește strigătul lui Munch. Cruzimea pictorului n-are margini, e expresia unei concepții despre viață și moarte în care viața e darul superb pe care moartea îl anulează. Constantin Popa are sentimentul tragicului, în orice armonie găsești urmele tragice ale unei
CHIPUL IDEII de LIVIU COMŞIA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369934_a_371263]
-
le iea! Notă: Această poezie figurează în Cartea mai sus menționată, rămasă mie drept scumpă amintire de la tatăl meu Ștefan, născut în anul 1910. Aceste versuri au devenit cântec. CRISTALINA APĂ De Margareta Mariana Saimac Trăsnetul despică muntele, din munte țâșnește-un izvor și dintre nouri străluce luna-n pridvor. Cum de-ai știut TU, Doamne, câtă nevoie aveam de apa cea pură, să-mi aline amarul din gură. La multe încercări, Doamne, ne-ai supus dar nimic nu este mai
APA de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370093_a_371422]
-
Iar dacă râuri au fost prea multe Chiar de la Domnu’ rânduite S-a gândit să le execute Fiind, adesea, otrăvite. Esența vieții a devenit Sub a omului povară Element pentru profit Și, totodată, de ocară. Adesea apa s-a răzvrătit Țâșnind vârtos afară Și casele le-a mistuit Și suflete a vrut să piară. Dar omul nu s-a potolit, Sunt locuri pe planeta vie, În care apa-i tot pentru profit Și omul într-o veșnică sclavie... Și-n alte
APA! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370319_a_371648]
-
am ajuns în etern. Când am lumina ce arde în tihnă În voioșia lăsată de Domnul meu Neprihănirea îmi e cunună Prin harul lui Dumnezeu. Crește Iubirea ce-i sădită în mine Inima-mi bate în ritmuri de cer Cântări țâșnesc ca izvoare senine Spre slava lui Dumnezeu. Tăcerea-i lăsată în urmă de lacrimi Bucuria cu pacea formează orchestră Sufletul-mi cântă alături de îngeri Prin dragostea sinceră, neprefăcută. Cluj Napoca 27 august 2015 Mi se face dor Mi se face dor
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
melcii pe care călcăm din greșeală. Heinrich Boll a adunat toate vădanele într-o carte. De citit. Ca și Mama Noapte, altă carte. În interiorul celulei, cuvântul „curând” a pătruns ca o împușcătură, lăsând o rană deschisă prin care sângele a țâșnit ca o arteziană. Lucrurile merg din ce în ce mai rău și mai complicat. Răul este complicat. Unde este puritatea duhului? Magie. Oaspetele asculta morti- ficat, adică siderat. Ceasul bătu ce bătu, apoi își aruncă limbile enervat. Nu-l privea nimeni. Totul a început
MICROESEU DESPRE ARTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370409_a_371738]
-
străini, pentr-un rost, Mi-e neamul sărac, cât de tristă e țara Ciocoii cei noi se-mbuibară pe rând Din pântecul ei, i-au lăsat doar povara, Bir greu, umilință și pruncii plângând. Doamne, te rog, ocrotește-mi meleagul Țâșnească din stâncă iar spirit de daci Deschide-ne poarta, ne-arată drumeagul Căci demni am rămas, chiar de suntem săraci! SUNTEM... Suntem vremelnici pe acest pământ - Suflete caste pe altar de fluturi Sau poate frunze rătăcite-n vânt În toamnele
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
veșniciei noastre Stâlp casei și legătura cu cerul Mai sunt și păsările măiestre Izvodite din lumină Pentru zbor, spre Paradis Înlțându-se Stol acum ridicându-se Pe cer deschis Din toate colțurile pământului Unde sunt plecați cei născuți aici Din care țâșnesc gândurile lor Ale Paznicilor la intrarea și rămânerea în vis. Referință Bibliografică: Identificare / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2162, Anul VI, 01 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IDENTIFICARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370506_a_371835]