KorAP: Find »[drukola/base=țar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...277 >

6,901 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

stepele nord-pontice în urma înfrângerii suferite, la sfârșitul secolului al IX-lea, în regiunea Volgăi inferioare, din partea coaliției alcătuite din chazari și uzi. Bulgarii au reușit să-i opună ungurilor din Atelkuz, fiind atrași de partea Bizanțului în conflictul acestuia cu țarul Simeon. În 896, în urma acțiunii militare comune pecenego-bulgare, ungurii au fost înfrânți și nevoiți să părăsească definitiv stepele nord-pontice, îndreptându-se spre Panonia. După plecarea lor, teritoriile acestea au intrat în stăpânirea pecenegilor. Instalați în Europa răsăriteană, în nordul Mării Negre

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ca mercenari.4 Pecenegii au fost semnalați și în Transilvania, în prima jumătate a secolului al XIII-lea -un act din 1250, îi amintește pe pecenegi alături de sași, români și secui în oastea comitelui Ioachim de Sibiu venită în sprijinul țarului Asan Borilă de la Vidin. În "bula de aur" a sașilor (Andreanum) din 1224, între privilegiile acordate coloniștilor germani se afla și dreptul de a folosi "pădurea românilor și pecenegilor" (silva Blacorum et Bissenorum)-toponimele ce amintesc pe pecenegi sunt numeroase

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a acceptat stabilirea lor într-o regiune stăpânită de el. Dar, ulterior, acesta și-a schimbat atitudinea binevoitoare față de cumani și i-a atacat. Se pare că acel "Unus-han" nu este o căpetenie din nordul Dunării, ci Ioan Asan II, țarul vlaho-bulgar, ce stăpânea la sud de Dunăre. Izvoarele bizantine confirmă ostilitatea bulgarilor față de stabilirea cumanilor în sudul Dunării, în urma presiunii mongole. După cucerirea Rusiei, continuându-și înaintarea spre apus, în iarna 1240-1241, mongolii și-au regrupat forțele și și-au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
la Dunăre și s-au războit și cu valahii". Cronicarul francez Philippe Mousket, contemporan cu evenimentele, spune că "a venit veste despre tătari..., cum că regele din țara vlahilor i-a învins la o trecătoare"; de fapt, este vorba despre țarul de la Târnovo, conducătorul statului vlaho-bulgar. Prin urmare, conchide Panaitescu, românii au fost cei care au apărat ca obscuri luptători pe cărările munților granița civilizației europene creștine împotriva năvălitorilor păgâni. Ca statut, aflate sub dominația mongolă, teritoriile extra-carpatice locuite de români

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
apărut după prăbușirea Bizanțului. În plus, noul stat al Asăneștilor s-a impus printre marile puteri și a devenit un partener politic pentru lumea apuseană și papalitate. După constituirea Imperiului latin, în 1204, cumanii au fost prezenți constant în oștile țarului de la Târnovo, în luptele victorioase cu latinii. În lupta de la Adrianopol, țarul Ioniță (Kaloian) avea în oastea sa vlahi, bulgari și numeroși cumani încă nebotezați, cf. lui Geoffroi de Villehardouin. După această victorie, Ioniță pune stăpânire pe Tracia, în timp ce cumanii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
impus printre marile puteri și a devenit un partener politic pentru lumea apuseană și papalitate. După constituirea Imperiului latin, în 1204, cumanii au fost prezenți constant în oștile țarului de la Târnovo, în luptele victorioase cu latinii. În lupta de la Adrianopol, țarul Ioniță (Kaloian) avea în oastea sa vlahi, bulgari și numeroși cumani încă nebotezați, cf. lui Geoffroi de Villehardouin. După această victorie, Ioniță pune stăpânire pe Tracia, în timp ce cumanii ajung până sub zidurile Constantinopolului; prezența lor pe câmpul de luptă era

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
oastea sa vlahi, bulgari și numeroși cumani încă nebotezați, cf. lui Geoffroi de Villehardouin. După această victorie, Ioniță pune stăpânire pe Tracia, în timp ce cumanii ajung până sub zidurile Constantinopolului; prezența lor pe câmpul de luptă era decisivă, iar fără ei țarul nu întreprindea nimic. Acțiunile militare devastatoare ale vlaho-bulgarilor și cumanilor în Tracia și Macedonia au continuat și în anii următori. În 1207, latinii sunt confruntați cu acțiunea bizantinilor de la Niceea și cea a vlaho-bulgaro-cumanilor, context în care Tracia era din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în anii următori. În 1207, latinii sunt confruntați cu acțiunea bizantinilor de la Niceea și cea a vlaho-bulgaro-cumanilor, context în care Tracia era din nou devastată, iar cumanii înaintau nestingheriți până la Constantinopol. În aceste împrejurări, aflat la asediul Thesalonicului, în Macedonia, țarul Ioniță (Kaloian) a fost ucis de un cuman din oastea sa, la 8 octombrie 1207, dar atacurile împotriva latinilor au continuat.1 În anul următor, urmașul său, Asan Borilă, căsătorit cu văduva cumană a lui Ioniță, pentru perpetuarea alianței vlahi-cumani

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mai mult această presiune. Între 1211-1213, o oaste a regatului ungar alcătuită din sași, români, secui și pecenegi a înaintat în direcția Vidinului, în sprijinul lui Asan Borilă, convertit la alianța cu puterile catolice. În urma presiunii și schimbării orientării politice, țarul bulgar încheia pacea și alianța cu statul latin. Și urmașul său, Ioan Asan II, va continua alianța cu latinii până la moartea împăratului Robert de Courtenay, în 1228, deoarece țarul bulgar avea ambiția să controleze statul latin. După bătălia de la Klokotnitza

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
la alianța cu puterile catolice. În urma presiunii și schimbării orientării politice, țarul bulgar încheia pacea și alianța cu statul latin. Și urmașul său, Ioan Asan II, va continua alianța cu latinii până la moartea împăratului Robert de Courtenay, în 1228, deoarece țarul bulgar avea ambiția să controleze statul latin. După bătălia de la Klokotnitza (1230), el prelua controlul teritoriilor dintre Dunăre și Marea Egee și-și lua titlul de "țar al bulgarilor și grecilor". Țarul revendica tutela asupra statului latin, iar într-o inscripție

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
va continua alianța cu latinii până la moartea împăratului Robert de Courtenay, în 1228, deoarece țarul bulgar avea ambiția să controleze statul latin. După bătălia de la Klokotnitza (1230), el prelua controlul teritoriilor dintre Dunăre și Marea Egee și-și lua titlul de "țar al bulgarilor și grecilor". Țarul revendica tutela asupra statului latin, iar într-o inscripție din biserica de la Târnovo, el sublinia dependența "frâncilor" din Constantinopol față de puterea sa. Aflat în postura de cea mai mare putere din sud-estul Europei, statul vlaho-bulgar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
până la moartea împăratului Robert de Courtenay, în 1228, deoarece țarul bulgar avea ambiția să controleze statul latin. După bătălia de la Klokotnitza (1230), el prelua controlul teritoriilor dintre Dunăre și Marea Egee și-și lua titlul de "țar al bulgarilor și grecilor". Țarul revendica tutela asupra statului latin, iar într-o inscripție din biserica de la Târnovo, el sublinia dependența "frâncilor" din Constantinopol față de puterea sa. Aflat în postura de cea mai mare putere din sud-estul Europei, statul vlaho-bulgar se aliază cu Imperiul bizantin

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sud-estul Europei, statul vlaho-bulgar se aliază cu Imperiul bizantin de la Niceea, împotriva latinilor, iar în 1239-1240, Ioan Asan și Ioan Vatatzes au asediat Constantinopolul. Ei nu au reușit să cucerească orașul (recuperat de bizantini abia în 1261), iar în 1241, țarul bulgar a murit. În timp ce, la sud de Dunăre, catolici și ortodocși se înfruntau pentru supremație, asupra întregii creștinătăți s-a abătut urgia păgână, marea invazie mongolă din 1241, care a dus la o nouă situație în această arie europeană.3

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în spațiul pontic a avut de înfruntat, în secolele XIII-XIV, numeroase dificultăți. Menționăm luptele cu Hoarda de Aur (1299, 1307-1308, 1343-1347), apoi rivalitatea și "războaiele Strâmtorilor" cu Veneția, litigiile cu împărații bizantini de la Constantinopol și Trapezunt, ca și acelea cu țarii bulgari sau chiar dintre coloniști și metropolă (Genova).11 Hoarda de Aur, ce dispunea de cele mai mari forțe militare, și-a consolidat continuu pozițiile în spațiul ponto-dunărean. Pentru ca administrarea teritoriilor întinse ale statului lor să fie eficace, hanii mongoli

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
între Don și Dunăre, se aflau în subordinea sa directă și el a reușit să întărească stăpânirea mongolă în regiunile carpato-balcanice, prin imixtiuni politice și militare repetate în țările din zonă. Izvoarele vremii îl numeau pe Nogai împărat, rege, han, țar, întocmai ca și pe hanii Hoardei de la Sarai. Declanșarea de către mongoli a unei expediții în sudul Dunării a avut ca pretext conflictul dintre împăratul Mihail VIII și sultanul selgiucid Izzeddin Kaikaus, urmată de întemnițarea acestuia într-o fortăreață din Tracia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
acestuia într-o fortăreață din Tracia. Expediția lui Nogai era și o replică la strânsele legături între Bizanț și statul hulaghizilor din Persia, cu care Hoarda de Aur se afla în conflict pentru teritoriile caucaziene. Nogai s-a aliat cu țarul bulgar Constantin Tich, adversar îndârjit al împăratului Mihail, și i-a înfrânt pe bizantini. Relațiile Hoardei cu Bizanțul au rămas un timp încordate, dar împăratul, prin abile manevre politice, a reușit să-l atragă de partea sa, oferindu-i puternicului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
apariția armatei mongole conduse de fratele hanului, Burluk, fiul mai mare a lui Nogai, Joga, nu a îndrăznit să-l înfrunte și a trecut cu trupele sale în sudul Dunării, unde a încercat să preia puterea în statul (țaratul) bulgar. Țarul Theodor Svetoslav și susținătorii săi l-au capturat pe Joga și apoi, cu încuviințarea hanului Toqtai, l-au executat. Țarul bulgar a dispus și uciderea patriarhului Ioachim, suspectat ca fiind aliat al mongolilor. Actul lui Svetoslav semnifica într-o privință

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
înfrunte și a trecut cu trupele sale în sudul Dunării, unde a încercat să preia puterea în statul (țaratul) bulgar. Țarul Theodor Svetoslav și susținătorii săi l-au capturat pe Joga și apoi, cu încuviințarea hanului Toqtai, l-au executat. Țarul bulgar a dispus și uciderea patriarhului Ioachim, suspectat ca fiind aliat al mongolilor. Actul lui Svetoslav semnifica într-o privință o tentativă de eliberare de sub apăsătoarea tutelă mongolă, cu toate acestea, tătarii continuau să fie o forță puternică în sudul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Fier, Tukal Buga și succesorii săi n-au fost la înălțimea lui Nogai, de aceea mongolii n-au mai intervenit brutal în Bulgaria. Conform lui Gh. Brătianu și altor istorici, după sfârșitul lui Nogai și al fiilor săi, sub domnia țarului Theodor Svetoslav (1300-1322), statul bulgar și-a extins temporar dominația în regiunea dintre gurile Dunării și Nistru, în virtutea înțelegerii cu hanul Toqtai, ca răsplată pentru sprijinul dat împotriva lui Jögä. Izvoarele pe care se bazează în susținerile sale, Brătianu, fie

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din 1316 interzicea legăturile cu bulgarii, în urma refuzului lor de a da satisfacție pentru violențele provocate, și anume, moartea unor negustori genovezi în "țările" supuse lui Svetoslav, la "Maurocastro și în alte părți". În cronica sa, Nicephor Gregoras menționează că țarul Mihail de la Vidin, "după moartea lui Svetoslav, a obținut (de la mongoli) dominația asupra bulgarilor de dincoace de Dunăre", ceea ce presupune existența acelora de "dincolo de Dunăre", adică din nordul său. În câteva hărți nautice din secolul al XIV-lea, (1339, 1367

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
locuit anterior de bulgari și alte neamuri. Iar mențiunea lui Nicephor Gregoras referitoare la bulgarii de pe malul stâng al Dunării, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, pare să indice, în mod indirect, deținerea vremelnică a controlului politic de către țarii bulgari asupra unor teritorii din sudul Olteniei, nu de la nordul gurilor Dunării. În sfârșit, hărțile nautice amintite conțin inexactități, încât nu reprezintă un izvor prea demn de încredere.14 Dealtfel, izvoarele istorice contemporane indică stăpânirea Hoardei de Aur asupra Cetății

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Albe și Vicinei. Stăpânirea de către Hoardă a sudului Moldovei, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, este confirmată și de harta nautică a cronicii lui Marino Sanudo. Toate aceste date infirmă o presupusă dominație bulgară în sudul Moldovei, sub țarul Svetoslav, ca și părerea că pozițiile Hoardei de Aur din spațiul est-carpatic și nord-estul Peninsulei Balcanice (Dobrogea) au fost slăbite după moartea lui Nogai. Nu se poate susține că statul mongol de pe Volga (Hoarda de Aur) a intrat, după 1299

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Moldovei, din prima jumătate a secolului al XIV-lea, este grăitoare în acest sens. Grupurile de mongoli stabilite în Dobrogea, susținute uneori de cele din stepele nord-pontice, se amestecau în conflictele dintre regii sud-dunăreni sau intrau ca mercenari în armata țarilor bulgari și organizau invazii în Bizanț. Prin participarea la acțiunile militare ale bulgarilor, mongolii s-au implicat în evenimentele din sudul Dunării. În 1323, ei erau prezenți alături de români la luptele din zonă, astfel, conform izvoarelor, țarul bulgar Mihail Șișman

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mercenari în armata țarilor bulgari și organizau invazii în Bizanț. Prin participarea la acțiunile militare ale bulgarilor, mongolii s-au implicat în evenimentele din sudul Dunării. În 1323, ei erau prezenți alături de români la luptele din zonă, astfel, conform izvoarelor, țarul bulgar Mihail Șișman a fost sprijinit de "ungrovlahi" (români) și de "sciți" (mongoli). Iar în 1330, în lupta de la Velbujd, împotriva sârbilor, bulgarii au avut ca aliați pe români și "tătarii negri". Cooperarea româno-mongolă pe plan militar și dominația îndelungată

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
secolului al XII-lea, după revolta vlahilor, fiind înlocuită cu penetrația ungurească, după 1200. Dar infiltrarea arpadiană la sud de Carpați (în părțile Olteniei) este mai veche decât instalarea cavalerilor teutoni; la 1210, după revolta dela Vidin, în Bulgaria apuseană, țarul Asan Borilă cere ajutor regatului ungar, iar în sprijinul său este trimis comitele Ioachim de Sibiu cu o oaste alcătiută din sași, români, secui și pecenegi. Diploma regală ce menționează această expediție precizează: " Când a ajuns la râul Ogost (Olt

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]