2,322 matches
-
Clasa politică de la Chișinău a continuat rusificarea într-un mod mai subtil: constituirea separatismelor, reactivarea moldovenismului, blocarea relațiilor cu statul român, instituirea limbii ruse ca mijloc de comunicare interetnică, preamărirea în lucrările promoldovene a rolului civilizator al Rusiei în perioadele țaristă și sovietică, susținerea înfloririi statalității moldovenești după 1940-1944. Aceasta în condițiile în care orientarea economică a Republicii Moldova către statele membre CSI a rămas prioritară, iar dependența energetică față de Rusia este în continuare totală. Sau, așa cum A. Grecul afirma, „Basarabia și-
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
secolului trecut, în 1998, Vasile Stati elabora și lucrarea Istoria Moldovei în date. Cartea se bucura de o Prefață întocmită de Vasile Lapteacru, intitulată sugestiv Dreptul moldovenilor: „toate legiuirile, codurile legislative cu valoare de legi supreme din Moldova, de la regulamentele țariste privind Basarabia din 1813-1818 (...) până la Constituția republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994, consfințesc, pe cale juridică, democrația sa politică, dreptul și voința neclintită a moldovenilor de a-și păstra obiceiurile și tradițiile, denumirea limbii materne - limba moldovenească - dreptul la identitate
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
1918. Replica patriarhului Teoctist a fost, așadar, justificată: „tocmai Biserica Ortodoxă Rusă, datorită împrejurărilor politice cunoscute, este aceea care a cotropit jurisdicțional o mare parte din vechea Mitropolie a Moldovei, care datează de la sfârșitul veacului al 14-lea. Anexarea imperialistă (țaristă și apoi comunistă) a teritoriului românesc de la răsărit de Prut dinspre hotarele politice până la Marea Neagră nu a justificat prin nimic extinderea jurisdicției bisericești a Patriarhiei Moscovei asupra teritoriului jurisdicțional al Mitropoliei Moldovei”. O expunere care clarifică întreaga desfășurare a faptelor
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
în țara carea să zice Nova Serbia, adică Țara Sârbească cea Noao, mulți români lăcuiesc. Precum și preste Dunăre, în Bulgaria. Afară de locurile acestea, mai sunt români carii lăcuiesc în Machedoniia și să chiamă vlahi”. Chiar în cursul secolului de stăpânire țaristă a Basarabiei, autorii ruși oscilează în a folosi termenii de român sau moldovean în desemnarea populației autohtone din provincie, ba chiar, unii, folosesc ambele denumiri. Primul dintre ei, Svinin, în 1817, la puțină vreme de la anexare, spunea că Basarabia a
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
număr mare și într-o mare varietate de surse. Cele prezentate pe scurt în paginile anterioare constituie doar o mică parte dintre ele. Afirmarea unității locuitorilor din întreg spațiul românesc, între Tisa și Nistru, chiar în lucrări ale apropiaților cercurilor țariste sau exponenți ai regimului sovietic, confirmă apartenența etnică indubitabilă a românilor basarabeni și a identității dintre „limba moldovenească” și limba română. Încheiere În urma periplului printre complicatele realități etnolingvistice ale statului de la est de Prut, câteva concluzii se impun. Pentru început
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
ai ideilor și ai universalului, se vor autositua deasupra puterii și a organizării sociale (este ceea ce Benda va numi le clerc), în schimb alții își vor oferi inteligența noului stăpîn, poporul, aventurîndu-se în lupta politică, în edificarea culturii (în Rusia țaristă, această ipostază a intelectualului va genera populismul, va coaliza din ce în ce mai mult intelligentsia și va asigura succesul marxismului în sec. XX). Morin sugera că această dihotomie între clericatură și populism era, într-un fel, reflexul alteia mai vechi peste care se
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ca având un conținut determinat de dorința națiunii române și nu de concertarea unor interese ale marilor puteri. Se ridică acum o serie de probleme: rezolvarea „chestiunii române” În sens național ar fi Însemnat desființarea suzeranității otomane și Înlăturarea protectoratului țarist, care urma să fie Înlocuit cu o garanție colectivă, constituirea unui stat-tampon Între cele trei imperii ș.a.; ori, se punea problema eficienței garanției colective, a viitorului Imperiului Habsburgic, ce avea În stăpânire provincii românești, a amploarei pe care ar fi
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Oana Mirela Axinia () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93531]
-
reconfirmat, chiar propus ca model pentru alte spații geopolitice din zonă. Credem că nu exagerăm dacă apreciem că principalul factor care a modificat adesea acest statut a fost Rusia, îndeosebi începând cu Petru I și Ecaterina a II-a. Imperiul țarist a avut, în permanență ca scop principal al politicii sale externe, destrămarea Imperiului otoman, avansul spre Dunăre și Mare, acces liber și nelimitat prin Strâmtori. In 1774, de exemplu, prin tratatul de la Kuciuk-Kainardji, această Mare Putere a impus “dreptul” de
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
reformulat în “dreptul de intercesiune” pentru ca în 1802, pe baza tratatelor încheiate cu Imperiul otoman, Petersburgul să impună statutul de “coguvernare”, transformat relativ repede în “protectorat” (1829). Sunt acestea, tot atâtea schimbări de statut politico-juridic internațional al Principatelor. Intenția Imperiului țarist de a-și subordona prin orice mijloace Moldova și Țara Românească devine evidentă, îndeosebi la finalul secolului al XVIII-lea și la începutul celui care a urmat. Instituirea dreptului de protecție și de intervenție militară și politică a fost inaugurată
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Marile Puteri să intervină, interesele lor în această zonă geografică nefiind clar definite atunci, Principatele au constituit obiectul unor negocieri și acte “speciale” ruso-turce, cum a fost hatișeriful din 1802, prin care s-a pus piatra de temelie a protectoratului țarist. A. Oțetea apreciază că acest din urmă document a constituit nu începutul protectoratului, ci efectiv instituirea acestuia asupra Principatelor, chiar dacă, protectoratul țarist asupra Principatelor a fost instituit, cum se stie, ca urmare a Tratatului de la Adrianopol, din 1829. Elementul esențial
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
speciale” ruso-turce, cum a fost hatișeriful din 1802, prin care s-a pus piatra de temelie a protectoratului țarist. A. Oțetea apreciază că acest din urmă document a constituit nu începutul protectoratului, ci efectiv instituirea acestuia asupra Principatelor, chiar dacă, protectoratul țarist asupra Principatelor a fost instituit, cum se stie, ca urmare a Tratatului de la Adrianopol, din 1829. Elementul esențial al genezei chestiunii orientale a fost criza pe care Imperiul Otoman o cunoaște în secolele al XVIII-lea și al XIXlea, reflectată
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
strategice evidente în Balcani, urmărind anexarea unui areal geografic cât mai larg. Pentru realizarea acestui obiectiv era dispusă să colaboreze cu Rusia. Pentru aceasta din urmă, chestiunea orientală a constituit esența politicii sale externe. Până în secolul al XVIII-lea, Imperiul țarist realizase o considerabilă expansiune în Asia. Ideea și, poate, necesitatea expansiunii rusești spre teritoriile ocupate de Imperiul otoman, apar încă în vremea lui Petru cel Mare, dar despre cea care a dezvoltat ideile acestuia cu privire la crearea unui mare imperiu al
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
deținut, din 1581, monopolul comercial în Orientul Apropiat. Această Companie retribuia ambasadorii de la Constantinopol, inclusiv personalul consular, ale căror principale atribuții au fost, până la 1815, legate de apărarea intereselor comerciale britanice. După Congresul de la Viena, când tendințele expansioniste ale Rusiei țariste au devenit evidente sub masca “diplomației de congrese” și a “frăției creștine între suveranii Europei”, politica externă a Marii Britanii a devenit mai prudentă, dar și mai activă în același timp. în secolul al XVIII-lea, datorită importanței pe care o
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
său devenind raia; Oltenia a intrat, temporar, în stăpânirea Austriei (între 1718 - 1739), care și-a însușit ulterior Bucovina (în 1775); în 1812, regiunea dintre Prut și Nistru, numită ulterior Basarabia (după partea ei sudică), a intrat în componența Imperiului țarist. în concluzie, principalele schimbări privind statutul politico-juridic internațional al Principatelor în această perioadă au fost, în afară de Legea Nouă, din 1792, în număr de două: hatișeriful de la Gülhane, din 1802, care limita, în principiu doar, abuzurile de orice fel, inclusiv de
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Rusiei, ca putere europeană, protectoare a Principatelor. Ca urmare a modificării raportului de forțe la începutul secolului al XIX-lea, dreptul Rusiei de a interveni în “favoarea” popoarelor din sud-estul Europei a devenit o problemă fundamentală a chestiunii orientale. Diplomația țaristă se considera îndreptățită ca, după Kuciuk-Kainardji, și mai ales, după hatișeriful de la Gülhane, să-și exercite “protecția” asupra Principatelor Române. Cu timpul, acest drept de intervenție a fost transformat, după expresia cavalerului de Gentz, într-un fel de coregență, dobândind
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
otomană, pentru a cărei instituire românii își afirmaseră acordul prin „capitulațiile” încheiate de domnitorii lor cu sultanul otoman, privite ca „tratate de alianță inegală”, deci cu caracter convențional. în schimb, se solicita încetarea încălcării acestora de către Poartă, precum și înlăturarea protectoratului țarist, care, fiind încheiat între Rusia și Turcia, fără consultarea românilor, contravenea suveranității naționale. Reacția guvernului rus a fost prezentată prin nota circulară din 19/31 iulie 1848, în care se afirma că planurile pandacice ale revoluționarilor și principiile promovate în
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cu promptitudine orice tentativă de independență a Moldovei și Țării Românești. Toate aceste prevederi încălcau grav autonomia internă și confereau celor două Puteri semnatare, atribute pe care nici regimul de suzeranitate (al Imperiului otoman) și nici protectoratul (asumat de Imperiul țarist) nu le presupuneau. Statutul politico-juridic al Principatelor trecea, după expresia lui Gh. Cliveti, printr-un „anacronic proces de orientalizare”. O altă schimbare de statut juridic, chiar dacă tranzitorie, a intervenit în 1853, când trupele rusești au trecut din nou Prutul. Atunci
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cunoscut o anumită consolidare a autonomiei interne și o eliminare treptată a servituților economice față de Imperiul otoman. Chiar dacă aceste două elemente ale statutului lor politico-juridic au fost influențate negativ de tratatele bilaterale ruso-turce, ori de ocupațiile militare repetate, ale armatelor țariste (cu întregul noian de impuneri economice, politice, juridice), situația internațională, în care Principatele au fost implicate progresiv, a fost de natură să pregătească, din punct de vedere juridic, instaurarea garanției colective a Marilor Puteri, etapă fundamentală pe calea înfăptuirii unității
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
formule politico-diplomatice antifranceze nu erau excluse, între care se înscrie oferta făcută Rusiei, de către Pitt, în aprilie 1805, de a ocupa Finlanda și Principatele în schimbul aderării la a treia coaliție antifranceză. După Congresul de la Viena, când tendințele expansioniste ale Rusiei țariste au devenit evidente, St. Petersburgul propovăduind un intervenționism agresiv, sub masca “diplomației de congrese” și a “frăției creștine” dintre suverani, atunci și politica externă a Marii Britanii a părăsit vechea rezervă, devenind mai activă, fără a elimina însă prudența obișnuită. Astfel
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
otomană, dar va antrena replica fermă a Angliei, care considera această chestiune rezolvată. Odată cu eșecul în alegeri a cabinetului whig, condus de lordul Melbourne, Palmerston a fost nevoit să demisioneze, eveniment care a produs o mare bucurie în mediile diplomatice țariste, încrezătoare într-o politică mai conciliatoare a Angliei, într-un retur la pasivismul care caracterizase precedentul guvern conservator al ducelui de Wellington. Se încheia astfel o etapă în chestiunea orientală și se prefigura o perioadă mai liniștită, de destindere în
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
balcanice; Rusia pe de altă parte, nu putea rămâne indiferentă la destrămarea monarhiilor conservatoare din Europa estcentrală, ceea ce ar fi izolat-o pe plan politic și ideologic, ducând la dispariția Concertului European și chiar la declanșarea unor insurecții în interiorul Imperiului țarist. Așa se explică pasivitatea diplomației engleze față de înăbușirea revoluției de la 1848 în Țara Românească. Există însă istorici care susțin că în iulie 1848 Palmerston nu s-ar fi opus unui proiect de stat romano-slav, compus din Moldova, Valahia, Serbia și
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
a devenit clar că acestora li se acordaseră concesiile pe care le așteptau. La 22 noiembrie 1852, M. Ozerov, însărcinatul cu afaceri al Rusiei la Constantinopol, a promis ajutor în cazul unui atac francez și a arătat că demersurile diplomației țariste în favoarea ortodocșilor din Imperiul Otoman se bazau pe articolul VII al Tratatului de la Kuciuk Kainardji, care a fost întotdeauna interpretat ca oferind Rusiei dreptul de amestec în afacerile interne ale Turciei sub pretextul apărării libertății religioase a celor 12 milioane
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
reacționat energic față de „masacrul” de la Sinope. în instrucțiunile pentru Seymour, ambasadorul englez în Rusia, acestuia i se cerea să-l informeze neoficial pe țar că flota engleză va intercepta vasele de război rusești în Marea Neagra în cazul în care trupele țariste treceau Dunărea. în document se arata că guvernul britanic a adoptat „modul de acțiune propus de împărat|ul francez|. Drapelul otoman, ca și teritoriul otoman, trebuie să fie apărate de flotele aliate și |...| tuturor vaselor rusești, altele decât cele comerciale
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
politică coerentă, dând astfel posibilitatea Franței de a prelua inițiativa Concertului European. Cercurile politice și de decizie britanice erau scindate: exista un „partid al păcii cu orice preț”, în fruntea căruia se situa Aberdeen, care a dat speranțe deșarte diplomației țariste că își poate atinge scopurile; exista o facțiune moderată, dar indecisă, în frunte cu Clarendon, care a încercat să medieze între Aberdeen și Palmerston; în fine, exista un „partid al războiului”, în frunte cu Palmerston și Russell, care și-a
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
putem spune că Marea Britanie șia realizat obiectivele urmărite pe tărâmul chestiuni orientale în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Independența și integritatea Imperiului otoman erau salvgardate, securitatea căilor comerciale către Indii și Orientul Mijlociu era asigurată, ambițiile expansioniste ale Rusiei țariste au fost reduse la tăcere pentru o perioadă, iar jocul mereu schimbător al alianțelor a făcut ca nici o altă Mare Putere europeană să nu-și poată urmări cu consecvență obiectivele de politică externă. în capitolele următoare vom vedea cum s-
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]