1,246 matches
-
neclintită în aerul care parcă se destrămase. Petrache abia dacă le dădu binețe celor care veniră să descuie ușile de la încăperile castelului. Erau frumos îmbrăcați, cu uniforme bine călcate, lipsiți de zâmbet, încercând, pe cât se putea, să semene cu chipurile țepene de pe pereți. Se temea să nu se trădeze față de ei, se simțea legat de cavaler printr-o taină despre care știa doar că există. Se strecură, de aceea, prin sălile lungi și coborî treptele în spirală, spre subsolul unde se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fii la-ntâmplare, io-s ăla. Îi ghiorăiră mațele de foame, se încovrigă, semn că fericirea lui întâmplătoare era deplină, și oftă. Mierlă făcu două volte în aer, apoi se așeză drept pe creștetul lui Pârnaie, care ședea cu umerii țepeni, ca o statuie. Sau cel puțin așa îi văzură Puțică, cei cu ochii împăienjeniți de vaporii de aurolac. Trăgeau cu nesaț din punga de plastic ținută strâns, ca nu cumva aburii amețitori să se risipească. Era felul lor de a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Lucică îi mângâia șuvițele lipite cu sudoare de fruntea fier binte. Puțică se apropiară de cădelniță, trăgând cu nesaț din alcoolurile evaporate, dar nările lor tăbăcite de aurolac nu simțeau din vălătucii aceia destul cât să-și amă gească ochii țepeni și creierele înmuiate și nălucitoare. În întuneric, mormanul uriaș putea fi acum orice, povârnișurile se îndreptau, grohotișurile de cioburi colorate, țesăturile destrămate, cartoanele și lemnele putrezite ca de corăbii scufundate căpătau culoarea opacă și grea a zidurilor, vârfurile se arcuiau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de lume. Trenul nu oprea niciodată, așa că nimeni nu cobora și nimeni nu se pregătea să urce. Trăsurile erau totuși pregătite în piațeta din fața gării. Femeile își fluturau batistele și bărbații își vânturau pălăriile. Copiii ședeau în față, frumos îmbrăcați, țepeni ca la recitare, cu buchețele de flori în mână. Mica fanfară a garnizoanei cânta, de fiecare dată, Marșul lui Radetzky. Tamburul-major, agitându-și bastonul, se străduia să atragă atenția asupra fanfarei ale cărei cazne erau acoperite de șuieratul locomotivei. Când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se stinsese, cerurile bubuiră și catapeteasma templului se frânse în două. Țipătul parcă fără sfârșit al fetei îl dezmetici. Ieși în casa scării, sărind treptele câte două, și dădu în lături ușa de la garsoniera bătrânului. Unchiașul era întins pe pat, țeapăn ca o scândură, cu pieptul încremenit și ochii holbați. Crezu că murise, dar îi auzi dinții clănțănind, ca un stol de grauri bătând în fereastră. Fata, complet goală, îl privea îngrozită de după ușă. Se aplecă, își adună în grabă puținele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jad, coral și diamante. În partea din față sunt trei bujori mari proaspăt culeși, de un roz violaceu. Mă tem că tot părul o să se desfacă și ornamentele o să cadă. Nu îndrăznesc să mă mișc și gâtul îmi este deja țeapăn. Peste tot se perindă eunuci care vorbesc cu glas scăzut. Casa e plină de funcționari de la Curte pe care nu i-am mai văzut niciodată. De parcă s-ar afla pe o scenă, toată lumea e costumată și se mișcă potrivit unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
perfecțiunea frumuseții mele. Au fost instruiți să se ascundă când nu sunt chemați. De obicei, ajung să rămân singură după ce sunt complet îmbrăcată. În fiecare zi mă pomenesc stând în mijlocul palatului splendid, dar gol, iar gâtul îmi stă întins și țeapăn de dimineață până la prânz. Visez de nenumărate ori la vizita împăratului Hsien Feng. În fanteziile mele, el vine, mă ia de mână și mă îmbrățișează cu pasiune. În ultimul timp am tot stat lângă heleșteul meu. Îmbrăcată de gală ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ofensez, și cu toate astea într-o zi acest lucru va deveni inevitabil. Ningea de trei zile și în fața porții erau troiene înalte. Deși încălzitoarele cu cărbuni ardeau, era totuși prea frig pentru a fi confortabil. Degetele mi-erau la fel de țepene ca niște bețe. Îngropat în haina sa de blană, Hsien Feng stătea tolănit pe un jilț din Sala Dezvoltării Spirituale. Ochii îi erau închiși. Stăteam la birou, făcând rezumatele documentelor pentru el. De câteva luni devenisem din nou secretara împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de Yung Lu, eu și Nuharoo facem o excursie pentru a inspecta mormântul. În mod oficial, se numește Pământul Binecuvântat al Veșniciei. Solul e tare ca piatra și acoperit de îngheț. După o călătorie lungă, cobor din palanchin cu mâinile țepene și picioarele înghețate. Soarele nu strălucește deloc. Eu și Nuharoo suntem îmbrăcate în tradiționalele haine albe de doliu. Gâturile noastre sunt expuse aerului rece, și praful purtat de vânt ne irită pielea. Nuharoo de-abia așteaptă să se întoarcă. Priveliștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nu mai zâmbește; chipul îi este umbrit de o grimasă posacă și feroce, iar expresia amenințătoare de pe fața lui o excită pe Sofia, îi ațâță dorința. Îi ordonă pe un ton dur să-și coboare privirea. Avea penisul gros și țeapăn. Îi porunci să îngenuncheze și să-l ia în gură. Îl ascultă, înnebunită de poftă, dând înapoi pielea pentru a expune mădularul în formă de cazma, de un negru-vinețiu adânc, atât de uriaș, încât crezu că nu-l va putea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
prin renunțarea la vițelul de aur, la icoane și alte cîrje ale credinței. Prin tradiție și supunîndu-se acelei divinități, se feresc începînd din acel moment de orice depășire a măsurii în plecăciunea în fața însemnelor puterii. Dacă acest popor are "gîtul țeapăn", după cum zice Biblia, este ca urmare a identificării cu caracterul intransigent al lui Moise și al temerii de a nu fi nedemni în fața lui. Se cuvine să subliniem cîteva concluzii. Într-adevăr, este important să ne amintim că, plecînd pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dureros: Surâd și mersul mi se prelinge/ de pe buze, ca un fir de sânge/ pentru că nu mă iubești". III. "Antiroman", jugularea polemică a confesiei pentru o "posibilă radiografie a eșecului". "Adio, fără nici o urmare la povești,/ armele de tinichea, cu țepene încheieturi..." Un univers rece pătrunde timpul și spiritul. Marea Doamnă de frig și Marele Domn nu mai au ce să-și pună. Ruina este în amurg... Întâmplarea este legată de o "fantastică luptă nedreaptă" pentru că bărbatul n-o mai iubește
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
departe" ("Ca în paradis"). Există la Ioan Alexandru o anumită gestică, în care intuim psihologia de grup, de colectiv: "Dar nunțile la noi pline de coamele cailor și clopote roșcate la ramuri cu panglici tricolore,/ la căpăstru mânjii duc frunze țepene de stejar/ și burțile iepelor sunt pline de praf și sudoare." Mișcarea cailor, neastâmpărul mânjilor, exuberanța până la epuizare ne rămân bine întipărite în memorie. Totul este văzut din perspectivă. Nu întâmplător, poemul se numește "Dealul". Călăreții trec dealul și incursiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este privit și sentimentul morții. Acest fel de-a privi moartea, ne trimite la "De-a v-ați ascunselea" a lui Tudor Arghezi: "Fluierul se aude strident/ În spatele tuturor trecătorilor/ Care se fac vineți, galbeni, verzi, roșii,/ Și merg înainte țepeni/ Fără a întoarce capul" ("Fluierul"). După primul volum, poetul trece la o lirică de fantezie legată de marile teme ale existenței. "Fundamental, Marin Sorescu are capacitatea excepțională de a surprinde fantasticul lucrurilor umile și latura imensă a temelor comune"8
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tocana la ghenă, a pus-o în strachina din casa scării, unde vecinii hrăneau cățeaua blocului; aceasta nu era prin zonă, dar cei șase pui ai ei, abia înțărcați, lacomi și durdulii, au înfulecat totul. A doua zi dimineață erau țepeni, dar încă respirau, însă inimuțele lor mici n-au rezistat decât până la prânz... Cățeaua nu m-a iertat. I-a urat numărul șapte condoleanțe pentru căței, i-a cerut scuze în numele meu, degeaba: de câte ori l-am vizitat după aceea, trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
pe deasupra lor și care pare-se că mai ține pe loc, în pîcla sa rece și deasă, lumina zilei. Cele din urmă văpăi ale acesteia îngălbenesc numeroșii castani de pe stanele de piatră pustii; ele trec în lungi fulgerări pe sub săgețile țepene ale bradului alpin; pîrlesc fața munților; aprind zăpezile; învăpăiază văzduhul; și apa fără valuri, scînteietoare de lumină și împreună cu cerul, a ajuns să fie nemărginită ca și acesta, ba mai curată chiar, mai subțire și mai străvezie, mai frumoasă. Liniștea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
efectuează la indicațiile lui și toate deciziile sînt la latitudinea sa. Avînd acest rol, el trebuie să fie puternic, să nu se contrazică și să nu se lase influențat de nimeni. Totuși, atunci cînd discută cu ofițerul comandant, acest personaj țeapăn, simbol al autorității, devine automat extrem de supus. Salută, se ridică în picioare odată cu ofițerul, execută ordinele fără comentarii - chiar dacă le consideră greșite. Acest regim militar rigid, bazat pe comandă și control, funcționează extrem de bine și prezintă o serie de avantaje
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
dornic de onoruri, dar totodată cumpătat și rușinos; iubește părerea cea adevărată; când îl mâni, biciul nu-și are rostul, pentru că ascultă numai de îndemn și vorbă. Celălalt cal, dimpotrivă, e șui și greoi, clădit fără nici o noimă, cu grumazul țeapăn, cu gâtul scurt, cu bot turtit; trupul tot e negru, ochii alburii și injectați de sânge; e nesățios și îngâmfat; urechile le are împăroșate și abia de mai aude; și doar cu lovituri de bici și îmboldiri ce îl mai
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
calcară, și anume: carbonică (Calcium carbonicum), fosforică (Calcium phosphoricum) și fluorică (Calcium fluoricum). Carbonicul Caractere generale Mineralizare moderată, reacție lentă, nutriție torpidă. Rezistență mijlocie la infecții și mai ales la tuberculoză. Carbonicul este un individ rigid și drept, cu mers țeapăn, dar întotdeauna cadențat, cu gesture sobre și precise. Rigid în toate actele vieții, răbdător și tenace, el este întotdeauna clar, precis și ordonat, chiar meticulos. Se impune prin propria sa autoritate. Este tipul constructorului ordonat și echilibrat. Caractere morfo-statice Tip
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
autoritate. Este tipul constructorului ordonat și echilibrat. Caractere morfo-statice Tip masiv, cu cărnuri moi și voluminoase, cu oase mari și groase. Deși de statură scundă și îndesată, este totuși remarcabil prin armonia perfectă a proporțiilor. Atitudinea sa normală este rigidă, țeapănă, milităroasă, adică în extensie, niciodată în flexiune. Antebrațul și brațul, atât în repaus, cât și în hiperextensiune, chiar maximă, fac întotdeauna un ușor unghi obtuz deschis înainte. Coapsa și gamba sunt în rectilinie perfectă. Dinții sunt mici, albi și neregulați
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
teoriile montajului, care vor guverna cinematograful sovietic până în 1928. Toți marii cineaști sovietici ai anilor ’20, cu excepția lui Protazanov, trecut de 40 de ani, erau de o vârstă cu secolul. Tineri, impetuoși, crezând sincer în comunism ca gropar al țarismului țeapăn și putred și ca întemeietor al unei lumi noi, a mașinilor vii și a oamenilor mai puternici decât mașinile, s-au înscris într-o competiție frenetică pentru a oferi noii orânduiri un nou cinema, care s-o servească pe deplin
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
-și paharul în palme, Stoian îl atenționează : „De ce-l bei așa repede ? Coniacul se bea încet, foarte încet...”. E o remarcă „burgheză”, sofisticată, prima de acest fel pe care un tovarăș prim și- o permite pe ecran. Iritat-amuzat de atmosfera țeapănă, Stoian cere muzică. Formând un duet grotesc, Olariu, înalt, în uniformă, și moș Nechifor, un vechi tovarăș din topor, încep să cânte : „Vom pătrunde desculți în palate/ Muncitori și țărani să pornim/ Plini de foc și avânt/ Și-ntr- un singur
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mondială... Ultimul congres al Partidului Comunist Pregătirea celui de-al XIV-lea Congres abundă în expuneri, lungi expuneri de bilanțuri pozitive, produse de activiștii de partid din diferitele regiuni ale României: o fotografie în stil fotomaton a oratorului, mohorâtă și țeapănă, însoțește textul. Nicio critică sau autocritică în acest gen de expuneri, doar o litanie fără sfârșit lăudând meritele partidului. Atunci când critica apare, ea provine de la un singur șef: șeful partidului din 1965, șeful statului, președinte din 1974, având misiunea să
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
înțepenite, făgăduieli ale unui dezgheț niciodată desăvârșit. După anii apăsători în care societatea fusese dominată de umbre reci și asexuate, conform modelului de inumană asceză difuzat de Stalin, chiar și apariția în public a celor doi Ceaușești, așa, stângaci și țepeni în hainele lor de duminică, părea un semn de normalitate. Acest aer surprinzător devine evident și la nivelul discursului, fie el oficial, profesional sau academic și literar. Limba de lemn bolșevică, transplantată și imitată fervent, idiomul oficial începând din anii
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
singură voce. Tânăra autoritară și emancipată militează pentru scoaterea femeii din conul de umbră al unei societăți ce mai păstra reminiscențe medievale, iar această eliberare nu se poate face decât prin educație: „înzorzonate precum sunt, boite și pestrițe, ori stau țepene ca niște stane de piatră, mute și nesimțitoare, ori, de răspund când le-ntrebi, îți dai cu socoteala c ar fi fost mai bine să tacă.”166 Femeia trebuie să depășească stadiul de obiect estetic, insignifiant și ignorat, și nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]