2,211 matches
-
cumva voința. Ne-am așezat pe bancă și bătrâna a scos din traistă un crucifix. N-am văzut un altul mai frumos. Era din aramă bătură cu ciocanul, o tehnică veche, folosită de țiganii aurari. Răstignitul avea o expresivitate remarcabilă. Țiganca mi-a spus că-mi va dezvălui viitorul de pe crucifix, dar că trebuie să plătesc că altfel ele pierd darul ghicitului. De fapt, numai cea vârstnică vorbea, cea tânără tăcea, având ochii pironiți pe mine. Îmi dădeam seama că mi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu fața la dansatoare, nu o recunoscu, Îi Îndesă miile de lei Între sutien și țâțe, și, când aceasta făcu, un pas, cumva, Într-o parte, iar privirile lui căzură pe gleznele ei, văzu, cu uimire și nespusă bucurie, că, de fapt, țiganca aia, nici măcar nu avea chiloți pe ea. Duse repede mâna În portofel, șio umplu cu bilete de câte jumătate de milion, și prinse a i le Îndesa Între buzele de jos. Ea Îi apucă teancul. Dă-l Încoa! Nu te
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
într-adevăr, veni cu câteva cărămizi în sacul unui țigan, cu un pachet de cuie, cu clei și alte lucruri. Le obținuse cu bacșiș de pe la binale. Ba chiar târziu de tot, în noaptea zilei în care Stănică făcuse demonstrația, o țigancă aduse, cu de la sine putere, un lighean încărcat cu var stins, gros, fiindcă, zicea, are nevoie de câțiva gologani. Moș Costache nu se miră de loc de gestul lui Stănică, pe care nu-l întrebă de ce aduce cărămidă, var și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ceea ce îmi înregistraseră timpanele fusese un mic 33 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să-și lase bala sa de melc asupra unei noi bulbucături de pe fațadă... Zic și raiul fiindcă, într-un colț al cimitirului, se pripășiseră și niște țigănci murătorese, specialiste la îndeplinirea la ultimele dorințe, cu tămâie, lumânări, mititei, murături și damigenele de cocîrț. Murătoresele însă, după nițică vreme, au fost alungate de dubele de gabori. Dubele de milițieniști, primind ordin de la Comitetul Central să nu lase palmă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Că, pe 7 noiembrie, am fugit de-acasă?! ...Și că miliția a trebuit să-l aștepte pe blestematul de 7 mai ca să pună gheara pe mine?!... Că m-am evidențiat, între timp, vânzând niște splendide tablouri de gang, numai țigănci cu pieptul pietros, numai liliac înflorit, numai fructe?! Preferam, în general, cartierele muncitorești, blocurile proaspăt date în funcțiune, orașele noi și pe tipii care se doriseră toată viața aia nenorocită a lor cu pepeni verzi pe pereți. Sunam. Scoteau, de după
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tuns scurt, albit, cu alură de înotător și un personaj străveziu, chel, supt, cu ochelari imenși și mutră de Mircea Eliade, descărcîndu-și în toate direcțiile sclipirile de fachir. Și prin toracele căruia, IF-ului i se năzări că întrevede siluetele țigăncilor de afară, ce-și continuau comerțul ilegal cu blugi și țigări Kent, în noapte, pe latura dinspre Hanul lui Manuc a Cafenelei. IF-ul comandă încă un rând de nechezoluri și cîte-un coniac mic. Aveau coniac Vrancea și Vasconi. Din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
binale, scoteau bani frumoși. Între ei mai răsărit era Ghiula, de tocmea lucrul. Antreprenorul le dădea pâine să mănânce. Cu el munciseră și în Lipscani la case boierești, și în Văcărești, la Mandravela, în Trei-Cuțite, cu neveste cu tot, niște țigănci pătimașe de umpluseră pământul de copii. Rar îi vedeai acasă vara și primăvara. Din martie își curățau mistriile și nu-i mai zăreai până dădea zăpada. Iarna tocau paralele la circiumă, că n-aveau ce face. Își băteau nevestele, se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dusă după bărbat, s-a terminat, trebuie să nu ieși din cuvântul lui... Dogarul mai venise de câteva ori, nu întrebase nimic, dăduse ajutor și abia când au pus salcia la acoperiș a îndrăznit să aducă vorba despre actul casei. Țigăncile împodobiseră căpriorii cu frunze verzi și cu un drapel de hârtie, pe care-l bătea vântul. Dulgherii se descoperiseră și se închinaseră. Stere chemase un preot să facă o slujbă. Părintele se suise pe schelele de lemn, stropise zidurile cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zări la lumina lămpii. Era înaltă, clădită bine, cu un păr bogat adunat într-un coc la spate. - Ăsta-i ucenicul nostru! a rostit Bozoncea, și-a făcut loc lăutarilor cu care veniseră. - Paraschiv îi zice, a mai adăugat Gheorghe. Țiganca a râs scurt, și cel tânăr i-a văzut dinții albi, puternici, de iapă. Cu o mână și-a așezat o șuviță de păr, și sânii ascuțiți s-au ridicat sub mătasea capotului. Ucenicul privi odăile scunde de pământ. Pereții
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scumpe și moi. În fiecare colț ardea câte o lampă albastră de porțelan, tivită cu nichel pe margini. Lăutarii își scoseseră pălăriile soioase și se așezaseră într-un colț. Bozoncea a destupat sticlele aduse și s-au așezat la masă. Țiganca gătise doi curcani la tavă. Oacă îi împărțise cu mâna lui dibace. Ucenicul, tot cu ochii pe Didina. Femeia așeza farfuriile, sorbea vinul scump și râdea cu ochii în ochii Stăpânului. Și ce mai priviri avea! Gheorghe a băgat de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pantofi cu scârț și baston. Primăvara își punea șal la gîț, ca muierile. Un fular alb, de mătase, parfumat tot. Bărbierit, să nu mai vorbim, obrazul lui ca un cur de copil! Și-avea și niște dinți, numai aur, mureau țigăncile când râdea, dădea frigu-n ele. Știa cântece de lume bună, și zicea că trăiește cu cucoane pricopsite, mâinile sale, pline de inele. Ghiuluri groase, cu filigran, împletite, aur în degete, să cumperi un cartier cu oameni cu tot. Altfel, cam
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de tutun și stricată de chefuri. Boturile de porțelan ale lămpilor luminau masa încărcată. Pe jos se răsturnaseră câteva sticle golite. Oacă, amețit, se urcase pe un scaun și spunea înduioșat: -> - Nu vă uitați la mine, da-mi place, fraților, țigancă o fi, treaba ei. Și o contesă când se scoală din pat are negru sub unghie, ce-mi tot spuneți mie?! Inima, ea știe tot, ea iartă tot, ehe... Ceilalți râdeau, dîndu-și coate: - A băut pisica oțet! Guristul se apropiase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
La-nchisoarea cu capace, Unde dezertorii zace. Tu comanzi sticle cu bere, Eu cu lanțuri de picere, Tu comanzi sticle-nfundate, Eu sfnt condamnat la moarte... Ii apucase un plâns pe pungași și nu-și mai ridicau ochii din pahare. Țiganca și-a aruncat privirile peste masă și 1-a măsurat pe Paraschiv. Era subțire și ager. Sub fruntea largă u luceau doi ochi vii. Își freca palmele ușor și zâmbea. Gura i se strângea în margini răutăcios. Părul moale, castaniu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au plecat de acolo decât după trei zile. Paraschiv se uita lacom la ibovnică, ar fi pus-o jos. Nici muierea nu se sfia. Îl privea cu îndrăzneală în ochi, ca și când i-ar fi spus: "Fă-mi ceva dacă poți!" Țigăncii îi plăcea gura ucenicului, tânără și roșie ca o garoafă, înțelesese că lui Paraschiv i se făcuse de cuțit. Și-a început să-și plimbe altfel șoldurile, ca orice muiere ce simte că place. În seara de despărțire, când să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cel tânăr, nimic. - N-ai potolit destul? Din casă se auzea zgomotul pantofilor Didinei. Gagica juca de dragul Stăpânului. - E vesel Bozoncea, are de ce... mai adăugă codoșul. Pe Paraschiv îl scoteau din sărite cântecul repede și tocurile muierii, care loveau dușumelele. Țiganca avea o voce groasă, puternică. Starostele îi însoțea jocul cu bătăi din palme. - Auzi, auzi... Îl ațâța Gheorghe. Paraschiv nu se mai gândi la nimic. Ceru sticla și sorbi. Căldura vinului se risipi repede în tot corpul. În ograda curții
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În ograda curții se plimbau doi cocoși, lovindu-și aripile. În urma lor rămâneau urme subțiri, două câte două, rășchirate, perechi. Scormoneau praful și-l spulberau. Bătură din aripi și cântară. În casă se stinse lampa. Tăceau. Deodată se auzi strigătul țigăncii. I se opri inima lui Paraschiv. - St! spuse codoșul. Țipătul se auzi din nou. Era un geamăt adânc și dulce. Creștea prin pereții subțiri. 118 Ăl bătrân simți unghiile ucenicului în păunele lui. Tremura tot. Didina fl chema pe nume
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-a uitat mult după caii care alergau pe drumul de județ. - Ți s-a urât cu binele, coinac! i-a spus Gheorghe. Paraschiv a scos o țigară și-a aprins-o. Rămăseseră singuri până a doua zi în casa țigăncii. În odăi mai stăruia duhul femeii duse, un miros muieresc, ațâțător, de parfum șters și de lucruri încălzite. Pe scaun, atârna o rochie verde, și pungașul simți în clipa aceea că dorește și femeia, și puterea stăpânului ei... i. Ghetele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la pompă cu apă rece și o luau de la cap. Făcea treabă și negustorul. Pe la zece, oamenii trimiteau băieții după rachiu, tăiau roșii, le sărau, le amestecau cu castraveți în blidele lor murdare și mâncau. La prânz, opreau iar lucrul. Țigăncile deșelate de corvoadă aprindeau focuri, fierbeau câte o zeamă lungă și se odihneau. Prin septembrie, ajunseseră la turnuri. Mahalagiii priveau, le creștea inima. Nu-i mințise primăria. Cărămidarii terminaseră. Într-o săptămână au pus turlele, au bătut tabla deasupra, au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai cunoșteai. Se înțolea ca un barosan. Avea palton scump, căptușit cu blană, și-o căciulă de miel, neagră, lustruită și înaltă, pe care și-o așeza pe-o ureche. În picioare, șoșoni călduroși. Starostele ședea în casa veche a țigăncii. O reparase cu ani în urmă și acolo trăgea. Erau trei odăi de lut, văruite proaspăt. Le păzea mama ibovnicei, o bătrână surdă și bețivă. N-avea pământ, n-avea nimic, trăia din ce-i trimitea fii-sa de la București
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trei croitorese care potriveau o rochie roșie, lucioasă, din material scump. Titi Aripă a început să le ciupească pe la spate de cum a dat cu ochii de ele. Paraschiv rămăsese la ușă, uitat de Dumnezeu, cu privirile pe umerii frumoși ai țigăncii. O fetișcană îi pieptăna părul lung și-i așeza cocul. I-a înfipt câteva arcuri de os alb în el, n-o mai cunoșteai. Brațele lungi rămăseseră goale până sus și ibovnica își potrivea pe ele brățările, furate și alea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nările încordate, tremurând de poftă, și a înțeles că aici îi plăcea ibovnicei mai mult să trăiască. Cu asta o ținea Bozoncea în ghearele lui, cu puterea și cu banii săi. Meseriașii au întors capetele când au zărit-o pe țigancă. Era frumoasă cum călca ușor, râzând Stăpânului, cu dinții ei albi și deși. Își umezea din când în când buzele pline și-și mișca mândru capul. Ibovnica făcea fartiții să bage dracii în toți bărbații. Starostele a rotit ochii împrejur
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se uitau. Era ziua lor de desfrînarc, altceva simțeai să mai schimbi muierea, să pipăi și altă subsuoară de femeie... Dar ca Didina parcă nu mai văzuseră. Ibovnica, tot cu ochii roată împrejur, căuta, căuta. Degeaba își întindeau meseriașii gâturile. Țiganca a pus ochii pe Petrică Cîrcu, președintele federației. Acesta ședea într-un colț cu niște prieteni și cu nevestele lor. Om serios. Mânca liniștit și bea cu măsură. El trebuia să strângă banii de la tombolă și de la bufet, să vorbească
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ia, mă, și bea, că ești cătrănit. - Nu sânt cătrănit... - În flăcările alea mari să te văz... De ce mă minți, mă? Ucenicul nu mânca, nu petrecea. Băgase de seamă cum îl pierde din ochi ibovnica pe meseriașul de la masa vecină. Țiganca se mișca, i se vedeau țâțele tari prin despicătura rochiei. Petrică Cîrcu, om și el. S-a mai făcut că nu bagă de seamă, s-a mai răsucit, s-a dus la oamenii lui de aveau în primire balul, i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a mulțumit și-a spus: - Permiteți? - Poftiți, poftiți, făcu Stăpânul. - Nu vă supărați, doamna dansează? și s-a uitat spre Didina. - Cu plăcere, a râs ibovnica, ridicîndu-se. Cîrcu nici nu apucase să se dezmeticească și s-a și trezit cu țiganca în brațe. Femeia mirosea bine a odicolon și a piele încinsă. Se învîrtea ușor și el a căpătat curaj. Se uitau nevestele de la mese, se uitau meșterii, înjurau în gînd: "Uite-al dracului!" Cum să nu te umfli de mîndrie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
N-ai auzit încă de Petrică Cîrcu? -N-am auzit. 203 - Păi eu am casele alea mari, cu etaj, din Calea Victoriei, unde se țin niște magazine... - Ce vorbești?! • Și-l mai împunse cu țâțele. - Da matale? se linguși președintele. - Nu vezi? Țiganca îi râse în urechi și răsuflarea ei caldă îl ameți pe bărbat. - Și nu ți-e urât lângă slutu ăla bătrîn? - Care slut? - Buzatu de stai cu el la masă... - Da de ce-ntrebi? Ți-o fi milă de mine!? - De
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]