KorAP: Find »[drukola/base=țipăt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...169 >

4,216 matches

Corola-blog/BlogPost/351495_a_352824

Acasa > Manuscris > Scriitori > CONTEMPORAN CU TINE Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 342 din 08 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului CONTEMPORAN CU TINE Contemporan cu tine sunt demult - De când ieșeai, cu-un ochi închis, afară - Când primul țipăt, încă ți-l ascult - Și ne priveam, curioși, întâia oară - Contemporan cu tine sunt de când Nici nu știai, de mâini, că-s ale tale - De când descopereai la tine-n gând, Cuvântul mamă , răsfirând petale - Contemporan cu tine sunt, voi fi

CONTEMPORAN CU TINE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351495_a_352824]
Corola-blog/BlogPost/351524_a_352853

Manuscris > Scriitori > POȚI CERE IUBIRE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 330 din 26 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poți cere iubire? Cel care plânge, Cel care pierde tot sângele, Vântul de toamnă peste O groapă uriașă, Blesteme și țipete-n beznă, Oseminte se nalță, Se caută, se găsesc, Nu au liniște, Lacrimi de piatră. Eu am văzut cum ochii lor piereau în ceață, Eu am auzit ultimul lor strigăt, Eu am văzut cum se nălța fumul, Am auzit cum

POŢI CERE IUBIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351524_a_352853]
Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058

ca licuricii, pe toată întinderea litoralului, de la Vama Veche până la Olimp și încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid[iv] trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în

ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
doream să-l rănesc, sau să-mi rupă nailonul, riscând să moară, îmi era milă de el, căci era lipsit de posibilitatea de a-și lua zborul. Din senin, peste 30-40 de pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă

ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812

în clipa de față. (râde ușor, ca pentru el, cum râd bătrânii) Ar trebui să mă sperii și să mă înfricoșez de puterea mea! ( oarecum speriat ) Dar nu m-a deformat ea, puterea aceasta ? ( mică pauză, departe parcă se aud țipetele unor pescăruși, triste, pustii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Câteodată o simt mai mare decât mine. Ea, puterea aceasta. Și atunci parcă și-ar bate joc de mine. Dar m-am învățat cu ea. (pune urechea și ascultă piatra, o ascultă atent un

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
tare) Să-i pară rău că El nu a făcut-o atât de frumoasă. Să-i fie rușine și să se doară în univers că a putut să facă o lume atât de urâtă. (după un timp. Departe se aud țipetele triste ale pescărușilor ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Nu, nici nu m-am gândit...Ăsta ar putea fi doar un gând secret al artistului și nu se poate în mintea geniului să nu se ivească o asemenea măreție de gând. ( respiră adânc, ca și cum

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
vede ca și cum ar fi obiectul artei lui. În același timp salvarea celui ce ești tu, și închipuirea unei măreții care se cheamă idolatrie, este marele păcat în fața materiei. (se așează. Privește îndelung o statuie). Și a lui Dumnezeu. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (țipetele pescărușilor se aud pustii, tragice, foarte aproape) Eu am căzut în amândouă greșelile... Acum sunt bine, așa trebuie să fie un artist. El trebuie să fie amândouă lucrurile deodată. (un fulger spintecă cerul) Deh, cum se poate răspunde la întrebarea

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
pe lume decât acest lucru de a admira materia, care este de fapt un Imn înălțat materiei... și înaintea morții aș fi împăcat, căci mi-am atins idealul, și mi-am împlinit menirea de sărman vierme omenesc pe lumea aceasta. (țipătul pescărușilor se aude foarte aproape, limpede, sfâșietor) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Dar eu nu las materia așa cum este, o iau și o torn în alte forme, ca și cum aș iubi forma, ființa și vasul în care urmează să torn materia. Apoi caut s-

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
supune materia. Și după un timp și mai îndelungat de evoluție, conștiința, adică spiritul, va ajunge să producă, să creeze materia. Și atunci, nu vom ajunge la vorba idealiștilor ? Dar ce este drept, acum au dreptate materialiștii, ei spun adevărul. (țipetele pescărușilor ne fac să credem că ne găsim pe țărmul unei mări pustii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (tare, ca și cum s-ar fi speriat) Adevărul ! Cred că ăsta este adevărul. Sare ca iepurele în fața puștii...Dacă spiritul, conștiința, va ajunge o dată să creeze

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
sens, adică o finalitate care se perpetuează la infinit. În clipa în care s-ar trezi într-o lume fără sens omul ar înnebuni pur și simplu. Ar țipa! (își duce palmele la gură ca atunci când strigi peste o prăpastie) Țipătul ăla... ( cuprins parcă de spaimă, geme de durere) Eu am văzut țipătul ăla, și atunci am sculptat Coloana infinitului, și le-am arătat oamenilor țipătul ăla al omului în fața lumii, și a unui univers fără sens. Și ideea că acest

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
care s-ar trezi într-o lume fără sens omul ar înnebuni pur și simplu. Ar țipa! (își duce palmele la gură ca atunci când strigi peste o prăpastie) Țipătul ăla... ( cuprins parcă de spaimă, geme de durere) Eu am văzut țipătul ăla, și atunci am sculptat Coloana infinitului, și le-am arătat oamenilor țipătul ăla al omului în fața lumii, și a unui univers fără sens. Și ideea că acest țipăt, omul îl dă tot timpul în fața perspectivei de-a exista într-

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
și simplu. Ar țipa! (își duce palmele la gură ca atunci când strigi peste o prăpastie) Țipătul ăla... ( cuprins parcă de spaimă, geme de durere) Eu am văzut țipătul ăla, și atunci am sculptat Coloana infinitului, și le-am arătat oamenilor țipătul ăla al omului în fața lumii, și a unui univers fără sens. Și ideea că acest țipăt, omul îl dă tot timpul în fața perspectivei de-a exista într-un univers fără sens, și de a exista deci fără sens. (În acest

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
ăla... ( cuprins parcă de spaimă, geme de durere) Eu am văzut țipătul ăla, și atunci am sculptat Coloana infinitului, și le-am arătat oamenilor țipătul ăla al omului în fața lumii, și a unui univers fără sens. Și ideea că acest țipăt, omul îl dă tot timpul în fața perspectivei de-a exista într-un univers fără sens, și de a exista deci fără sens. (În acest moment începe să se audă, la început slab, apoi din ce în ce mai tare sirena unei salvări ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
asemeni unei clepsidre, ce când se surpă, după ce se golește, se umple iar. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (se gândește, oftează ) După ce se golește se răstoarnă... ca să se umple iar. Și clepsidra asta o pun eu în Coloana infinitului, o pun adică în țipătul omului. Clepsidra este cea care-i umple gura ca un pumn și nu-l lasă să țipe, cea care-i astupă gura ca să nu se înalțe țipătul din adâncul sufletului lui. Însă ce se întâmplă? Clepsidra însăși se transformă în

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
Și clepsidra asta o pun eu în Coloana infinitului, o pun adică în țipătul omului. Clepsidra este cea care-i umple gura ca un pumn și nu-l lasă să țipe, cea care-i astupă gura ca să nu se înalțe țipătul din adâncul sufletului lui. Însă ce se întâmplă? Clepsidra însăși se transformă în țipăt. Aici este marea nebunie ! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (un câine urlă a morțiu, urletul câinelui se stinge încet) Când am văzut ce am realizat, m-am cutremurat și

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
omului. Clepsidra este cea care-i umple gura ca un pumn și nu-l lasă să țipe, cea care-i astupă gura ca să nu se înalțe țipătul din adâncul sufletului lui. Însă ce se întâmplă? Clepsidra însăși se transformă în țipăt. Aici este marea nebunie ! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (un câine urlă a morțiu, urletul câinelui se stinge încet) Când am văzut ce am realizat, m-am cutremurat și eu. Omul țipă în fața Universului prin clepsidra universului. Sau prin posibilitatea lui de a

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
al Olteniei, de unde sunt. Când se gândesc la mine îi simt. Și de la o vreme se gândesc, simt vântul ăla de la un timp, de dor, care ajunge până la mine. Cine știe ce s-o fi întâmplat? (plânge) Să nu fi murit mama? (țipetele pescărușilor se aud mai limpezi acum) DOMNIȘOARA POGANY: (zâmbindu-i, ca un fum) Cred că ai presimțit că vin eu. CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (luminându-se ușor) Cine știe.... Dar e bine că ai venit. Îmi era dor să vorbesc cu o

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
momente de reflexie adâncă) Nu cumva răsturnarea clepsidrei, căderea Creierului universal în haos, devenirea lui Materie stelară se petrece din cauza a ceea ce se întâmplă? (după un timp ) Doamne, poate dezleg enigma clepsidrei, și a căderii în haos a Marelui Tot! (țipetele pescărușilor se îndepărtează triste) DOMNIȘOARA POGAY : Costache, Costache, m-ai uitat... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : ( care nu aude nimic ) Și atunci totul este un fel de revoltă a unui Mic Tot, în fața marelui Tot, al lui Unu în fața marelui Unu. Marele Unu

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
Eu văd totul. (după un timp ) Asta cred că vine și de la patrie, de la țara și de la pământul neamului tău. ( convins, trist ) De acolo trebuie să vină, de la pământul îmbibat cu sufletul și sângele strămoșilor. (după câteva clipe ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (țipetele pescărușilor se aud foarte aproape, dureros) La început prea gâlgâia totul în mine. Raza vederii era gâlgâire. Așa cum lumina unei lumânări ar arde prea puternic, și ar topi prea repede biata lumânare. (respiră adânc, geme, ca și cum ar plânge ) Pământul ăla

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
în palme) Doamne, mama e moartă de mult, și ea pentru mine tot mama mea rămâne. (urlând de durere) De ce murim? Eu am luptat împotriva morții...Cu ce am luptat împotriva ei știu. (tace) Cu arta și cu geniul meu ! (țipetele pescărușilor se aud din ce în ce mai tare, tragice) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Sunt vinovat că am luptat singur? Sunt! Însă ce puteam face ?! Până acum în istorie împotriva morții nu se poate lupta decât așa, cu opera. Prin artă. Poeții și artiștii sunt primii

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
în scenele anterioare. Brâncuși e întins pe pat. Respirația îi e grea, îi sclipește fruntea, galbenă și îmbătrânită, de sudoare. Se pare că sunt ultimele clipe ale artistului. Valurile mării se aud pustii, lovindu-se de stânci. Când și când țipetele pescărușilor sfâșie văzduhul. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (gemând) Mamăă, răspunde-mi tu...(brusc îl îneacă tusea. După ce s-a mai liniștit) E ca și cum ar fi același lucru de aș muri, ori de n-aș muri. Ce ciudat... Să fie același lucru? Nu

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
în opera mea și în truda mea, și mă și îndoiesc de ea, și tu vii și zici că nu am făcut ce n-am făcut. Și mă pedepsești ca și cum n-aș fi făcut nimic. (gemând ) Nu e drept, Doamne... (țipetele pescărușilor se aud uimitor de aproape) VOCEA : Spune, omule... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (trist) Accept, Doamne, că sunt vinovat. Însă nu pot să accept că am greșit. Iar dacă sunt vinovat este pentru că Tu nu i-ai lăsat omului nici o șansă de

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
mare care să-l exprime. Am făcut mult pentru poporul meu și sunt bucuros pentru asta, însă mă simt vinovat că n-am putut să fac totul și că i-am rămas dator. (tace câteva minute, în văzduh se aud țipetele cocorilor care pleacă ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (oftând) Cât îi sunt de dator! Oare o fi cineva...dar nu mai sunt sigur. Oricât îi vei dărui de mult unui pământ niciodată nu îi va fi de ajuns. (tace din nou) CONSTANTIN BRÂNCUȘI

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
viața mea de trudă și câinoșenie? Și pentru tot ce am făcut pentru om? (tace) Aceasta trebuie să fie fericirea... Marea și adevărata fericire. (mică pauză) Ba e lumină suferitoare, durere și sărbătoare a cărnii, a substanței tale. Ba e țipăt dureros de dulce și de amar ! (se oprește, chipul îi devine îngrijorat) Dar dacă mi se dă ca să mi se ia? ( abia își trage sufletul) Mi se dă ca să fiu împăcat și liniștit? (zâmbește amar) Este ca și cum moartea m-ar

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
lasă-mi mintea trează în starea aceasta. Înlemnește-mă așa pe vecie ... ( ca și cum Dumnezeu l-ar fi ascultat rămâne împietrit în poziția aceasta, privind în depărtare cu ochii deschiși. Valurile mării se aud tot mai tare lovindu-se de stânci. Țipetele pescărușilor răsună limpezi, sfâșietoare, din ce în ce mai tare, ca și cum s-ar apropia) SFÂRȘIT

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]