2,758 matches
-
în urmă, mă mir și acum că toată mizeria de acolo n-a dat naștere unor epidemii devastatoare. În comparație cu ce vă descriam înainte, camera mea era curată ca o încăpere de morgă. Dușumeaua și ferestrele nu aveau nici o pată, aeriseam așternutul o dată pe săptămână, creioanele erau la locul lor în suporturi, perdelele erau spălate o dată pe lună, și asta deoarece colegul meu de cameră era de-a dreptul maniac când era vorba de curățenie. Nimeni nu mă credea când povesteam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am pe Cavalerist coleg de cameră, dar mie nu mi se părea chiar atât de îngrozitor. Mă lăsa în pace atâta vreme cât îmi păstram partea mea curată și pentru că stăteam cu el, totul era mult mai simplu. El spăla, el aerisea așternuturile, el arunca gunoiul. Mă adulmeca și-mi sugera chiar să fac baie dacă eram prea ocupat [i neglijam acest aspect câteva zile. Ba chiar ajunsese să-mi spună când să merg la frizer și când să-mi tai firele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-o pe Naoko de ce nu se culcase cu Kizuki. N-ar fi trebuit să o întreb așa ceva. Nici n-am apucat să-mi termin întrebarea, că și-a luat brațele de pe mine și a început să plîngă înăbușit. Am scos așternutul din dulap și am învelit-o. Am fumat o țigară, privind pe fereastră la ploaia neîntrerupt\ de aprilie. Ploaia s-a oprit spre dimineață. Naoko dormea cu spatele la mine... sau poate nu dormise deloc. Fie că dormea, fie că era trează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În lipsa lui am încercat să păstrez curățenie în cameră, obicei pe care-l deprinsesem în anul și jumătate cât am stat împreună. Acum că nu era, nu aveam încotro: măturam în fiecare zi, ștergeam ferestrele o dată la trei zile, aeriseam așternutul o dată pe săptămână și-l așteptam cu sufletul la gură să vină și să-mi spună: „Vai, Watanabe! Ce-ai pățit? Ce frumos e în cameră!“ Cavaleristul n-a mai venit. Într-o bună zi m-am întors de la cursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să crezi? Acum doi ani a murit mama din pricina asta și acum, tata... exact la fel. Fiind duminică, culoarele spitalului universitar erau înțesate de vizitatori, precum și de pacienți deplasabili. În aer plutea un miros specific - dezinfectant, miros de urină și așternut îmbâcsit, amestecat cu parfumul florilor. Asistentele alergau de colo-colo, tocurile lor răsunând sec. Tatăl lui Midori se afla într-o rezervă cu două paturi, al lui fiind lângă ușă. Lăsa impresia unui animal mic, neputincios. Zăcea pe o parte, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
păun, de porumbei, de papagali, de curcani, apoi de iepuri. Îmi revine în minte imaginea pelerinelor galbene de ploaie, cu glugă, pe care le-ați purtat în dimineața aceea ploioasă. Îmi place să mă gândesc la voi când stau în așternutul călduț. Am senzația că sunteți ghemuite lângă mine și dormiți buștean. Îmi imaginez ce grozav ar fi dacă ar fi adevărat. Uneori îmi e îngrozitor de dor de voi dar, în general, îmi adun toate forțele pentru a-mi vedea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
e. Sora mea e la prietenul ei. E foarte fricoasă și nu poate să doarmă singură în casă. — Atunci să nu mai mergem la hotel, am spus eu. N-are nici un rost. Hai să mergem la tine! Poate găsești un așternut și pentru mine, nu? Midori s-a gândit câteva clipe și pe urmă a dat din cap. — Bine, hai la mine! Am luat trenul spre Otsuka, pe linia Yamanote și nu după mult timp ridicam oblonul de metal al librăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
silința! Noapte bună! Am făcut baie pe rând și ne-am pus pijamalele. Midori mi-a dat o pijama aproape nouă de-a tatălui ei. Era puțin cam mică pentru mine, dar mai bine decât nimic. Midori mi-a întins așternutul pentru oaspeți pe dușumeaua camerei cu altar. — Nu ți-e frică să dormi în fața altarului, nu? m-a întrebat ea. — Deloc. N-am făcut nimic rău, am zis eu, zâmbind. Dar stai cu mine până adorm, bine? — Bine. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bătut la fereastra lui Nagasawa, mi-a deschis imediat și am intrat pe acolo. — Cafea? a întrebat el. — Nu, mulțumesc. M-am dus la mine în cameră, m-am spălat pe dinți, mi-am scos pantalonii, m-am băgat în așternut și am închis ochii. Am adormit imediat - un somn adânc, fără vise. * Îi scriam lui Naoko săptămânal și ea îmi răspundea din când în când. Nu-mi scria scrisori lungi și începuse deja să-mi vorbească despre diminețile și serile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un moment dat, mă aflam undeva pe coasta de nord a mării, în Tottori sau la nord de Hyogo. Îmi era ușor să umblu pe malul mării și puteam găsi întotdeauna un loc confortabil pentru odihnă. Nisipul era plăcut ca așternut. Apoi adunam lemne care pluteau pe apă și făceam focul la care prăjeam peștele cumpărat de la pescărie. Beam niște whisky și în timp ce ascultam vuietul valurilor, mă gândeam la Naoko. Mi se părea cumplit de ciudat că ea a murit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Înconjurat de mâțe, muribundul urla: răzbunați-vă pe părinții voștri! Pe curva de măta și pe escrocu’ de taică-tău!, ori: dă-mi un topor să sparg mobila și s-o omor pe cretina asta care nu mi-a schimbat așternutul de cinci săptămâni. Băga-i-aș mațele pe gât! Himmel und Tode!Ich bin so krank! Cristina, chioară de somn, începu și ea, pe de altă parte: mai taci dracului, franțu’ naibii! Ajunge! Ai fost mare și tare toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aleargă îngrozite, alungate de suflarea năprasnică și înghețată a vântului. Pomii încă mai sunt înveșmântați cu haine galbene și ruginii. Numai unele fructe au rămas pe pomii înverșunați, acestea fiind merele și nucile care, în curând, vor fugi de prin așternutul crengilor colorate. Deodată, stropi reci de ploaie se năpăstuiesc peste natură. Porumbul tremură în haina lui zdențuită de teama venirii iernii. O tipsie de floarea-soarelui zâmbește strâmb dintr-un colț, căci este îngrijorată de ropotul căderii sale. Printre straturile de unde
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
dimineața, Ileana s-a trezit și a ieșit binișor în sufragerie, să nu tulbure odihna cucoanei. Deschise ușa cerdacului și ferestrele de la salon și sufragerie; voia să se poată apuca de dereticat până se va scula cucoana. Apoi își luă așternutul să-l treacă, prin coridor și bucătărie, acasă. In bucătărie, unde duduia focul, erau părinții ei, amândoi supărați și spăimântați. ― Hai, fato, nu dospi ca boierii, că nu-i vreme de dormit! o întîmpină tatăl său. Hai, c-am dat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
doar și poate, carnea. Fără efort, raza decupă spatele vietății. ― Nimic. Ea nu se mișcă, nu dădu nici un semn de durere. La suprafața plăgii, un lichid gălbui șiroia pe pielea lustruită. ― Începe să sângereze, notă profesional Ash. Lichidul picura pe așternutul pe care era întins Kane. Se auzi ca un sfârâit. Gazul întunecat nu era deloc familiar. În schimb zgomotul, prilejuit de întâlnirea lichidului gălbui cu așternutul, era. Căpitanul se opri brusc, dădu la o parte micul laser și holbă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
gălbui șiroia pe pielea lustruită. ― Începe să sângereze, notă profesional Ash. Lichidul picura pe așternutul pe care era întins Kane. Se auzi ca un sfârâit. Gazul întunecat nu era deloc familiar. În schimb zgomotul, prilejuit de întâlnirea lichidului gălbui cu așternutul, era. Căpitanul se opri brusc, dădu la o parte micul laser și holbă ochii la pata care pârâia. Sfârăitul crescu. Dallas își coborî privirea. Scurgerea gălbuie topise deja pata și platforma de metal; se întinse până la câțiva centimetri de picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Aplicațiile lor nu sunt generalizabile. ― Acesta, însă, urmă Ash, pare să fie un coroziv universal. L-am văzut demonstrându-și capacitatea de a roade mai multe substanțe diferite cu o egală ușurință... sau nepăsare, dacă vrei. Aliajul cocăi, mănușile chirurgicale, așternutul de infirmerie, patul metalic, le-a găurit pe toate. ― Și creatura asta blestemată folosește treaba asta drept sânge. Diabolic! Exclamă Brett, cu un amestec de respect și teroare. ― Nu știu sigur ce folosește drept sânge. (Creierul lui Asth funcționa fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai prezintă nici un pericol. ― Așa s-o fi gândit și Kane, mormăi Ripley. (Dallas o fulgeră cu privirea și ea își întoarse ochii.) Viitorul monstrului este asigurat, adăugă ea arătând platforma medicală.. Ce e cu Kane? Ash se îndreaptă spre așternut. Examină sumar pe "exec" și studie cu grijă semnele de sugere, vizibilă pe față. După aceea, activă instrumentele pupitrului; "auto-docul" începu să toarcă încet. Pe ecranul de citire se înșirau cifre. ― Are febră. ― Grav? ― Nu. Nu-i primejduiește sistemul. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
unitate destul de importantă pentru a-și permite să aibă un medic. ― Știu. Dar cel mai apropiat de aceste chestiuni ești tu. Vreau doar o părere. Nu va fi înscris în jurnalul de bord. Dallas îl privi pe Kane, întins pe așternut. Kane ― prietenul lui... ― Nu vreau să par exagerat de optimist, spuse încet Ash. Dar după starea sa actuală și după ce-mi spun aparatele de supraveghere, cred că va scăpa. Dallas mormăi. ― Destul. Nu pot să cer mai mult. ― Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
prin zahăr vanilat. Le mâncam apoi capul sau câte un picioruș, alintîndu-mă. Tanti Aura îmi povestea între timp cum mă aducea mama pe aici când eram foarte mică, "o gîgîlice" de un an și jumătate sau doi. Îmi puneau un așternut în albia de lemn și mă legănau până adormeam. Când plângeam, mă speriau: Dacă nu ești cuminte, vine și te papă Gogorița. I-auzi-o cum umblă..." Dar eu, departe de-a mă înspăimînta, tăceam, făceam ochii mari și duceam un deget
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cum se pierdeau pe cărarea care ducea spre foișorul luminat ,acum el însuși ca o stea. Ochii mi se închideau de somn. Aș fi vrut să merg și eu până acolo, prin noaptea căldări dar picioarele mă trăgeau înapoi spre așternutul răcoros, așa că am intrat din nou în casă și m-am ghemuit între cearceafuri. Mână mea, strecurată sub pernă, mângâia mica scoică roză din care izvorau visele. A doua zi m-a trezit mătușa pe la ora zece. Muream de somn
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
distrată decât încăpățînată, la întrebările și alintările mătușii mele. Dânsa, de altfel, săraca, până și la masă cosea un tiv la vreo fustă sau la altceva. Rupea ața cu dinții și mai mușca din pâine. M-am culcat, ghemuită în așternut, cu scoica minunat de dulce la pipăit sub pernă. Ardeam toată, în capul meu era un vârtej, simțurile mi se întorseseră înăuntru. M-am sucit și m-am răsucit, înfășurîndu-mă în cearceafuri, până am căzut într-o stare de delir
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu vedeam decât fețele noastre pământii și scaunele de șipci galbene, lustruite. Ajunși acasă, ne-am dus la culcare. M-am zvârcolit toată, noaptea într-o semitrezie amorțită, cu fragmente de vise fără noimă, am transpirat până am făcut fleașcă așternutul, am gemut în somn. În noaptea aceea am avut prima menstră. Firește, odată ajunsă acasă, vraja s-a destrămat. Mama a ieșit din spital după vreo trei săptămâni și cam tot după atâta timp a început școala. Prin octombrie, mătușa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trimise la un băiat de la Autoservice-ul din Colentina, de pe strada Nicolae Apostol, și care se ocupa cu învîrteli de felul acesta. Ernil Popescu aproape că nici nu mai avu răbdare până a doua zi. Se răsuci toată noaptea în așternut, dorindu-și cu ardoare claxonul miraculos. Dimineața întîrzie două ore de la serviciu, prima dată de când se știa, și se duse glonț la Autoservice. Băiatul de-acolo avea așa ceva, era un model Gordini cu șase goarne nichelate, care intona primele măsuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nod în lemnul dușumelelor ca să se împiedice de el și mirosul devenind tot mai puternic, până când, împingând cu bruschețe ușa întredeschisă de la iatacul mamei, să priceapă deodată. În locul bine cunoscutului iz de levănțică și busuioc, strecurându-se cu discreție din așternuturile mereu proaspete, din sertarele scrinului, o nerușinată duhoare de carne putredă și urină... Și reținuta lui mamă care, în clipa când șuierase trenul de plecare, își ascunsese sub voaletă ochii neajutorați, ajunsă în atât de puțină vreme - cum, Doamne, cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Încălțămintea nouă, cu șireturi intacte, legate migălos). Din bucătăria cabanei se ridică un miros de mîncăruri bine gătite, dușumelele lăcuite strălucesc, sînt Într-o piesă de teatru de Mihail Sebastian. Versiunea explicită. Mă trezesc Într-un pat enorm, iar din așternut răsare delicat talpa unui picior, de tăblia patului atîrnă niște ciorapi de mătase, am amintiri vagi ale unei orgii, Într-un salon baroc, sub ochii orbi ai unui cvartet de coarde care cîntă din Brahms. O căldură neadecvată Îmi străfulgeră
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]