13,876 matches
-
privirea, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, Aide aleargă prin orașul murdar, aleargă de disperare și de sărăcie, este o ratată, s-a zbătut degeaba toată viața, o vreme a abandonat lupta crezând că își acordă un răgaz, că va găsi o soluție, dar era tot mai convinsă că toate drumurile ei erau înfundate, că nu mai are nicio ieșire, că a ajuns de mila și de râsul lumii, că este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
seară, Mihăiță se retrase în camera lui în timp ce părinții merseră în dormitor și-și continuară preocupările intrate în obișnuință: Alex citirea presei iar Ina răsfoirea unui roman început de câteva săptămâni pe care, după ce trecu absentă peste câteva pagini, îl abandonă. Nu avea nici un chef de lectură. Gândurile îi alergară din nou la spusele Olgăi, acolo, în spital. Reluă cartea, dar nu se putea concentra, pierdea mereu șirul rândurilor. Puse volumul pe noptieră și cu ochii țintă în tavan începu să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
strășnicie în stomacurile calangiilor, asemenea unor carii nesătui, care rod neostoit până și în lemnul tare de stejar. Bărbații în putere și flăcăii se străduiau să ridice corturile, dar mirosul de fasole, care le gâdila nările, îi făcu să-și abandoneze pentru un moment lucrul. Ziua se înnegrea ca o pânză muiată treptat într-o vopsea a cărei culoare încă nu era deslușită, vibrând între un cenușiu pur și un negru în devenire. Seara nu era prea departe, foamea însă se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Câinele Negru se simți izbit de o mireasmă puternică de trandafiri, care se risipi ușor, parfumând cerul Înalt până departe. Răcoarea nopții Îl trezi În cele din urmă. Mirosea teribil a trandafiri și ameți Îmbătat de mireasmă. Supărat că se abandonase Într-atât somnului și sufocat peste măsură, Îngerul se ridică de pe turla bisericii și, Înălțându-se vijelios, căută iritat un aer mai curat, În care să-și poată dezmorți aripile. Negru Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
râsete la un loc. Și - nu știu de ce - m-am Îngrijorat dintr-o dată. Se făcuse răcoare bine, se auzeau câini lătrând, iar la picioarele mele se găsea un om vulnerabil, un semen de-al meu, pe care nu-l puteam abandona acolo sub niciun chip. Am mai chibzuit un timp, apoi m-am aplecat cu mare greutate să o ridic. Nu am reușit. Femeia, suplă și aproape mignonă, se ghemui și mai bine. Am Încercat din nou, mai hotărât. După ce fâlfâi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de pacienți. Reînnodând firul de pe ghemul care se afla la Alex bănui că Gica probabil i se plânsese unei verișoare care lucra într-un birou al șantierului că ea îl ademenise pe Tony, și că din această cauză acesta o abandonase. Fata cu gura bogată de pe șantier, mușcată de șarpele bârfelii, răspândise veninul vorbelor, până acestea ajunseră la urechile șefului. Totul se lega. Altfel, de unde să știe Alex că ea flirta și cu alți bărbați!? * Olga reveni. Se strădui să fie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
autobuzului sau adresa, ci pentru că nu aș fi vrut să dau nas în nas cu mutra Andreei sau a lui Mircea când aveau să deschidă ușa. Probabil că asta vorbeau în șoaptă, asta trebuie să fi plănuit. Urmau să mă abandoneze în parc. Și totuși știam că mă iubesc. Eu nu voiam să accept în ruptul capului să rămân pentru totdeauna aici. M-am ridicat și m-am îndreptat spre bulevard. La un moment dat m-am oprit în dreptul vitrinei unei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cele pe care viața mi le-a pus în cale drept obstacole, aș spune uneori, imposibil de trecut. Nici nu știi cât de mult înseamnă legătura cu tine! Te rog din suflet, mă închin ca la o icoană, nu mă abandona, scrie-mi câteva rânduri despre tine, despre băiat, despre Alex. Te voi ține la curent privind viața mea, trista mea viață, numai așa vei prețui fericirea ce ți-a fost dată: să ai un soț ca Alex și un copil
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
deosebită. Cel puțin, așa devenise, de câtva timp încoace. și iată pentru care motiv. În vecinătatea postului de poliție se afla o casă, în care trăiau o bunică și nepoții ei, Luca și Matei, de cinsprezece și, respectiv, șaisprezece ani, abandonați de părinți, care se risipiseră prin țări străine, după de-ale vieții mizerabile și-aici mizerabile și peacolo. Rămași de capul lor, băieții, când mai luau în seamă sfaturile și îndrumările bunicii, când nu. Acum, de un timp încoace, flăcăiașii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
condus până la ieșire. Dincolo de aceasta i-au dat drumul. Câțiva mascați l-au și apucat, și l-au împins într-o mașină luxoasă, cum nu mai văzuse el până atunci. Unde mă duceți? Unde trebuie. La marginea pădurii, l-au abandonat. și valea! Hai. Bijuteriile? Rămân la noi. La care noi? La hoți! Clar? Arpagica Era prin decembrie. Un decembrie prelung, dulce aromitor, ca vorbele unei fete nedeprinse încă, pe deplin, cu dragostea. Ai fi mers și n-ai fi mers
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-l poată avantaja pe el în dauna mortului. Porni lupta în justiție, prin urmașii celui trecut în lumea de dincolo. Nici ăia nu se lăsau. și erau mulți. și veneau și dânșii cu argumentele lor. La un moment dat au abandonat lupta dintre viu și mort. și au amplificat-o pe cea dintre cei aflați la cârmă, în sat, în comună, în județ. Fiecare se străduia să aibă cât mai mulți susținători în favoarea sa. Sosi vremea alegerilor. Alegeri măsluite, cum nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu a închis un ochi nimeni dintre cei incluși în dispozitiv. De la primele ore ale dimineții următoare, cu toții au răsuflat ușurați. Focoasele fuseseră găsite. Erau aruncte, nu departe de gara Chitila. Orice ageamiu putea să-și dea seama că fuseseră abandonate, ca să nu spun aruncate, aici, de către cineva.Oare cine ar fi putut fi cinevaul acela? Ei, bine, nici mai mult, nici mai puțin, decât, hoții de fier vechi. Furaseră lăzile, crezând că vor găsi în ele cine știe ce, dar, au găsit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
polițaii au dat bir cu fugiții. Au fost chemați însă, de urgență, alții. Aceia au venit. și-au intrat de îndată în atribuții. și buba a spart. De ce? De aia! De care nu putea continua la nesfârșit. Tronul furat și abandonat Bătrâna doamnă, în etate de peste șaptezeci de ani, venea, ca viță de român, de tare departe. Străbunici și bunici foarte bogați, cu înalte titluri de dregători în statul care, acum, se numește, de drept, român. Ea însăși, profesoară universitară, deținătoare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un bilet adresat chiar lor: dragi hoți, dacă va fi să dați atacul la tronul meu de veci, căutând, evident, banii, pe care, desigur,nu-i veți găsi, vă rog frumos, nu cumva să vă apuce nervii, și să-mi abandonați tronul, cine știe pe unde, ci, să-l duceți și să-l așezați, frumos, de unde l-ați luat, și, să-l reașezați, exact așa cum l ați găsit. Cu mulțumiri, Sulfina Barbu. Măi, ce bătrână cu minte, și Sulfina asta! Cum
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
oare, să prevadă, că, unii ca noi, vor fi în stare să facă ce am făcut noi. Acu, lasă întrebările și răspunsurile de prisos, a preluat comanda, șeful. Ce facem cu tot ce-am adus aici? Ducem, totul, înapoi. și abandonăm, totul, în poarta proprietarei. Dar mașina? Asta, să și-o recupereze, cei care nu i-au asigurat protecția necesară, atunci când au parcato, neglijenți, în fața garajului de la primărie! O inaugurare istorică Inaugurarea care avea să devină istorică se apropia cu pași
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
plesneală! Imediat după căsătorie, doamna și l-a luat drept asociat. Mai întâi, pe teritoriul Austriei. Le-a mers, încă de la început, bine. și-au cumpărat apartament. și-au luat altă mașină, direct din magazin, după ce, pe cea sustrasă, au abandonat-o, într-un loc, pe care, el, că el a săvârșit și abandonul, nici nu și-l mai amintește. și-au extins afacerile și-n România. Apoi, în Germania. Zilele, lunile, anii treceau. Ei, mai cu seamă el, trecea din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
timp, de parcă ar fi văzut cu ei priveliști înfricoșătoare și metafizice pe care nimeni nu putea să le vadă; pomeți proeminenți, frunte înaltă, sprâncene subțiri și împreunate, buze cărnoase, întredeschise - ai fi zis că un lung sărut arzător tocmai le abandonase, însă fără să le potolească. Părul negru, dezordonat Îi încadra fața palidă; o șuviță i se lipise de tâmplă. Delicatețea picioarelor și impasibilitatea eternă a mișcărilor spuneau mult despre existența Ei trecătoare și fragilă, numai o dansatoare dintr-o pagodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în camera mea, în așternutul meu, îmi dăruise corpul Ei, îmi dăruise trupul și sufletul. Atâta timp cât fusese vie, iar ochii Îi erau plini de viață, doar amintirea lor mă tortura. Acum, insensibilă, rece, cu ochii închiși, venise să mi se abandoneze. Cu ochii închiși! Ea era aceea care îmi otrăvise întreaga viață. Nu, viața mea fusese dinainte destinată otrăvii. N-aș fi putut trăi altceva decât o viață otrăvită. Ea venise acum, aici, în camera mea, dăruindu-mi corpul și umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
unei nopți tenebroase, înăuntrul unei nopți profunde, care îmi copleșise întreaga viață. Se stinseseră pentru totdeauna cei doi ochi ce o luminaseră. Mi-era totuna dacă ajungeam sau nu undeva. Domnea o liniște absolută. Am simțit că toate ființele mă abandonaseră; m-am refugiat lângă obiectele neînsuflețite. O legătură se stabilise între mine și ritmul naturii, între mine și obscuritatea profundă care coborâse în sufletul meu. Pentru oameni, o astfel de liniște e ca o limbă neinteligibilă. Voluptatea mă amețea. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
topindu-se printre aceste contururi și culori. Pluteam printre unde ce mă acopereau de mângâieri vaporoase. Îmi auzeam inima bătând, percepeam pulsațiile arterelor. Totul căpătase o semnificație profundă și îmi crea o imensă plăcere. Aspiram din tot sufletul să mă abandonez somnului uitării. Și dacă această uitare ar fi devenit nesfârșită, dacă ochii mei, închizându-se, ar fi putut să se scufunde, încet, dincolo de somn, în neantul absolut, în așa fel încât să-mi pierd conștiința că exist, atunci ființa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
când terminăm, trebuie să facem eforturi pentru a ne recăpăta conștiința de sine și de lumea exterioară. Este tot chemarea morții. Când, culcat în patul meu jilav și mirosind a transpirație, pleoapele mi se îngreunau și mă pregăteam să mă abandonez neființei și nopții veșnice, toate amintirile mele șterse, toate angoasele îmi reînviau; teama de a nu vedea penele pernei mele transformându-se în lame de pumnal, nasturii vestei mele devenind la fel de mari ca pietrele de moară, pâinea spărgându-se ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
teamă și voluptate. Gura ei avea gustul acru al miezului de castravete. Transpiram în această strângere îmbătătoare, nu-mi mai aparțineam și nu ascultam decât de trupul meu care-și cânta victoria. Mizerabil naufragiat al acestui ocean fără margini, mă abandonam valurilor pasiunii. Părul ei mirosind a iasomie mi se lipea de față. Din interiorul nostru se auzea un strigăt de emoție și plăcere. Deodată, ea mă mușcă atât de tare, că îmi rupse buza. O făcea cu aceeași furie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ele chiar și artificiale” p.111 (aici parcă simțim influența lui George Banu din Livada de vișini, teatrul nostru ); și mai e interesant de meditat, așa cum ni se și propune În lucrare, dacă bietul Charles, soțul Emmei, nu a fost abandonat de ea și pentru că era un...prost actor . Actor de viață, nu de scenă (de altfel, teza admite că toți bărbații din viața eroinei erau ”actori” slabi...de-aici și dorința ei de-a sembrăca bărbătește, preluînd ea controlul jocului
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să fie și un bucătar neîntrecut, ori nu se va mărita, ori va trebui ca acel soț să aibă mulți bani la bășcărău, ca să-și permită să ia masa în fiecare zi, la restaurant. Cu alte cuvinte, eram gata să abandonez cazul, din moment ce praful fusese înlăturat încă din ziua spargerii, de zeci de ori. Mă consolasem cu ideea că așa a fost să fie. Mă bucuram că făptașul nu mă golise de alte valori, cum ar fi fost banii, timbrele, frânturile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trebuie distrusă și că de distrus o vor distruge numai cu condiția că le voi spune de la cine o cumpărasem sau dacă nu, prin ce poduri o găsisem, așa defectă cum era. Atunci decisesem să suflu și în iaurt: să abandonez gândul de a-mi achiziționa o mașină de scris care să fie numai și numai a mea, iar pe cea găsită o predasem de urgență la secție. (Pe semne nici nu aș fi putut dormi în casă cu un astfel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]