3,962 matches
-
încăperea Bătrânului era aglomerată până la refuz. Spiritul lui meticulos și ordonat, de arhivar, nu mai acționase de data aceasta. Nu se mai putea mișca prin cameră decât călcând sau cățărându-se pe obiectele îngrămădite în dezordine, ca într-un panopticum abandonat: un obuz neexplodat din cine știe ce război al neamului; hărțile unor ținuturi imaginare, stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi; două ceasuri cu mecanisme din pâine meșterite de ocnași
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în care tot sistemul de valori e spulberat și înlocuit, în care etichetele nu au noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Călătorii făcute prin podurile caselor după lucruri abandonate, pe la iarmaroace pestrițe scrumuindu-se la puțin timp după ce le întorci spatele, la castele ascunzând genealogii auguste alimentate din "puterea și eternitatea soarelui", la schituri dosite în creierii munților s-ar putea încropi sau detașa multe enumerări în textul lui Andrei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ori Începute În sectorul Întreprinderilor aparținând statului. Cum nici pe ei cutremurul nu-i ocolise, din contră, stricăciunile fiind multiplicate, aceștia amenințau, reclamau la te miri cine, se prezentau la Centrala Coperativei ori la grupul de șantiere solicitând continuarea lucrărilor abandonate. Tony Pavone era solicitat la maximum. Pentru a câștiga timp, stopând temporar excesul de zel al unor beneficiari răutăcioși, Îi invita pe rând la unul din restaurantele de prim rang al capitalei unde Împăcarea spiritelor se făcea până târziu după
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pelerinajul pe care sub nici o formă nu doreau să-l abandoneze. Ce era de făcut...? Totuși, soluția a venit destul de repede. Au Împrumutat bani dela Băncile Capitaliste și astfel miile de milioane dollary Întrau direct În propietatea lor, iar pelerinajul abandonat temporar a Început fără oprire, risipind averea României și Înflămânzind Întreaga populație. Mai mult, au amăgit pensionarii și alte elemente retrograde cu unele sume de bani derizorii pentru a spiona și a (Demasca) organelor de poliție persoane ori familii, ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deoparte pentru alții. — Ai fost bun cu mine și cu Shula, Elya. Gruner nici nu aprobă, nici nu negă asta. Probabil prin rigiditatea posturii se apăra de o gratitudine ce n-o merita pe deplin. Pe scurt, dacă pământul merită abandonat, dacă este acum să fim mânați În șiruri spre alte lumi, Începând cu luna, nu e din cauza celor ca tine, ar fi zis Sammler. Puse În cuvinte asta mai pe scurt: — Sunt recunoscător. — Ești un gentleman, unchiule Artur. — Ținem legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și le-am introdus Într-o ecuație specială făcută de mine: Acum uitați-vă... Cam atât din conversație fu În stare Sammler să urmărească. Așteptă o vreme la fereastră urmărind circulația, femei cu câini, cu și fără lesă. O clădire abandonată vizavi marcată pentru demolare. X-uri mari, albe pe geamuri. Pe vitrina magazinului gol erau cifre sau non-cifre groase albe. Majoritatea mâzgălelilor puteau fi ignorate. Acestea pentru un motiv oarecare se lipiră de Sammler ca fiind pertinente. Elocvente. Pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să se încălzească singur. Apa are nevoie de un partener. În cel mai bun caz, Lorelei n-a ținut seamă de bărbații care i-au călărit luciul urlând sau râzând, iar, în cel mai rău caz, i-a înecat. Acum abandonată, încorsetată și singură, Lorelei a găsit acel unic suflet demn de atenția ei: un bărbat care o iubea la fel de mult pe cât ea iubea oceanul. Așa că a ridicat o mână lichidă și l-a tras înspre ea. Însă bărbatul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
chip... Părea să exprime o oarecare mulțumire legată de dispariția soțului ei... Sau poate că, după jumătate de an de necazuri și disperare, s-a defectat resortul care-i controla voința și ajunsese la un fel de resemnare simțindu-se abandonată... Oricum, cred că a fost cîndva o femeie frumoasă, dar trăsăturile fine păreau să-și fi părăsit lăcașul și aveam acum impresia că privesc prin lentile divergente. Dacă consideri că există vreo legătură cu cutia de chibrituri... am spus. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-și făcuseră cumpărăturile, peste căruciorul cel roșu și băiatul cu bicicleta, peste muncitorii care s-au Întors direct acasă de la lucru rînduindu-se, cuminți, În fișetele lor, În timp ce prietenii acestora, considerînd că e Încă prea devreme, mai zăboveau pe drum... genune abandonată a unui timp nedefinit... Am rămas nemișcat exact În locul unde EL se făcuse nevăzut. VÎntul Își croia drum printre clădiri. Rafalele reci ce se izbeau de colțurile clădirilor Îți răsunau ca o voce de bas În urechi. Gemetele acestei orgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pînă În străfunduri. Mi se făcuse, fără să vreau, piele de găină, sîngele Îmi Îngheță parcă În vene, inima-mi deveni o pungă de gheață roșie păstrînd doar forma de inimă. Drum asfaltat bătătorit. Mingea veche de cauciuc, spartă și abandonată, arăta ca o pată mică, albă, pe spațiul verde. Pantofii mei plini de praf păreau auriți În lumina felinarelor care iluminau stîrvul de drum crăpat. Nu te puteai aștepta la nimic bun pe un astfel de drum. Deci cu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și privindu-i, aveai impresia că n-au unde merge de-aici. Dar ce mă interesa pe mine ce fac alții, ce rost avea să despic firul În patru? La prima vedere, clienta mea apare În postura nefericită de soție abandonată, dar... adevărul este că lucrurile stau exact pe dos: ea, sau fratele ei, sau amîndoi puteau fi luați drept violenții violenților și ce s-ar Întîmpla dacă tocmai ei ar fi ucigașii?... N-am ajuns neapărat la această concluzie... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că ești pregătită pentru orice ? — Ești vrednic de tot disprețul! I-am trîntit brutal ușa În nas. Am demarat brusc și mașina țîșni Înainte, cu botul ridicat, ca o barcă pe creasta unii val, măcinînd parcă pietrișul sub roți. Fata abandonată rămase pe loc trăsnită, fără pic de expresie În priviri - ca un pește congelat. Mă simțeam epuizat. Cu senzația că am ieșit din timp, stăteam În fața telefonului din colțul tejghelei localului Camelia. — Cum? A murit? — Se pare că l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
n-a mai rezistat și-a-nceput iar: — Din două motive am inventat povești ca aceea pe care ați auzit-o. Mi-a fost teamă... Înțelegeți?... la gîndul că domnul Nemuro a dispărut fără motive și m-am simțit complet abandonat... Ba nu, nu chiar așa... Cred că un complex de inferioritate... sau gelozie, aș putea spune. Eu n-am niciodată parte de ce-i frumos, sînt mereu lăsat În lături... Așa că am căutat și eu un motiv oarecare, numai să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
adevărat! Liniștea din jurul meu o confirma. Iarași strada Întunecată... Întunecată. Femeile plecate la cumpărături pentru masa de seară... Bineînțeles, și căruciorul și bicicleta argintie au pălit În Întuneric; navetiștii erau și ei la locul lor, În fișete... Genune pe jumătate abandonată, În care era prea devreme pentru cei ce făceau pe dispăruții să se Întoarcă acasă... M-am oprit... exact În locul În care EL dispăruse. La fereastra ei atîrnau exact aceleași perdele cu dungi albe și maro... Erau multe de raportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rămas de inimă. Trotuarul distrus... și, normal, aceeași minge albă de cauciuc abandonată pe pajiște... și pantofii mei prăfuiți, ce sclipeau la lumina străzii de parcă erau auriți... și stîrvul străzii plin de fisuri.... și gura de canal de sub iarba veștejită, abandonată ca și mine. Mi-am prezentat demisia În aceeași zi. Dacă, din Întîmplare, Tashiro a lăsat pe undeva vreo mărturie că eu am fost ultima persoană cu care a vorbit la telefon, n-aș mai avea nici o scăpare, poliția m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
al lui Avril Mander despre Charity work in Oxford. Te ia cu răcori câtă lume face voluntariat pentru de toate: cancere, boli mintale, HIV, bătrâni singuri. N-am văzut nimic despre orfani și copiii străzii. Firește, ei nu au copii abandonați. Îndată îi adoptă cineva. La un moment dat, Avril scrie cu tristețe că doar 39% din populația Oxfordului lucrează în sistem de voluntariat. Doamne! Cred că nouă ne e groază și de expresia voluntariat. O asociem cu munca voluntară care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lasă-ne în pace, du-te în Florida și lasă-ne pe noi cu necazurile noastre”. Evident, mi-a tăiat tot cheful și m-a făcut să mă simt vinovată. După care m-am trezit brusc că nu sunt copii abandonați, ci adulți și că nu am de ce să mă simt vinovată, așa cum nici alții nu trebuiau să se simtă vinovați când am eu probleme. Pregătiri de Crăciun: am încercat să facem, chiar dacă sunt miniaturi ale celor de acasă. Avem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
subliniat confuzia dintre natural și primitiv, ignorându-se faptul că omul este esențialmente o ființă socială: „Întorcându-se împotriva naturii se întoarce împotriva lui însuși“. Din această cauză, la un moment dat, psihologismul și moralul sunt resimțite ca forțări și abandonate treptat. „Restaurația imaginară“ pe care, apoi, Sadoveanu, o încearcă prin construirea societății arhaice perfecte (care n-a existat astfel niciodată) este pasul decisiv înspre abandonarea oricărei iluzii de realism și instalarea în livresc, în imaginarul afirmat fără rest, al cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe care am primit-o cu recunoștință, deși pe moment nu-i măsurasem întreaga mărinimie. — Mă voi instala câteva luni la Assyut, orașul meu natal, și n-aș vrea ca locuința mea din Cairo să rămână atât de mult timp abandonată. Aș fi onorat dacă ai putea locui acolo în absența mea. Cum schițam o dublă mișcare, de mulțumire și de refuz, mă prinse de încheietura mâinii: — Nu-ți fac o favoare, nobile călător, căci, dacă locuința mea ar rămâne fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
învins! - Errius arătă spre quazii care dispăreau în pădure. Nu vezi cum fug? — Să fie oare ultima noastră victorie? — Dar ce-i cu tine? Ce s-a întâmplat? Errius îl văzu pe tribun coborând de pe cal și ridicând un scut abandonat. Veni în fața lui. — Liniștește-te, Antonius... Am învins, Marte te-a apărat! Ce mai vrei? — Să lupt! Antonius luă un gladius. Își scoase coiful și-l aruncă. — Quazii fug. — O să-i urmăresc. — Dar soldații tăi sunt istoviți. Eu nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întreg, și cât erau de insipide - perceptorul districtual se văzuse nevoit să scoată borcanul cu murături de la mama sa pentru a da un pic de savoare mesei sale. Se simțea mai mizerabil ca oricând. Mai mizerabil ca oricând și mai abandonat, stând acolo de unul singur la masa cea mare din sufragerie. Un bec neacoperit se bălăngănea la capătul unui fir deasupra lui și arunca o lumină slabă peste masă, în timp ce restul camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ocroti suflete. Cuvinte care încă pot odrăsli suflete sunt ocolite, uitate în buimăceala unor noi și noi dimineți în care alții și alții își pierd nu doar servietele cu cheile de la case, ci își lasă în ele trecutul lor tot abandonat, nemaidorind întoarceri, nemaidorind alte poveri decât ale unei nesfârșite, tembele, buimace, nesfârșite râvniri de zori. Simt în jurul meu o lume incertă. Ancorată într-un trecut (nu neapărat temporal!) fad, fără dimensiuni, fără contururi. O lume uitată, ca un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
e că sînt tare riguroase În privința tainei locului (din pricina conștiinței Încărcate, aș zice eu), drept pentru care va trebui să găsim un subterfugiu ca să ne strecurăm. În vremuri mai recente, locatarii azilului Santa Lucía erau recrutați din rîndurile muribunzilor, bătrînilor abandonați, demenților, nevoiașilor și ale altor cîtorva iluminați ocazionali care alcătuiau consistenta lume interlopă barceloneză. Spre norocul lor, Îndeobște, o dată intrați, majoritatea rezistau puțin; condițiile localului și compania nu invitau la longevitate. După Fermín, defuncții erau retrași cu puțin Înaintea zorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
oribilul asasinat. Trecând pe lângă șantierul de construcții de-acolo, văzu copii jucând fotbal în noroi și câțiva curioși arătând cu degetul spre scena spectacolului nocturn. O analiză a terenului făcută de cei de la DIS devenise inutilă. Dubița criminalistului și Buickul abandonat se găseau la celălalt capăt al străzii. Danny observă că era perfect parcat, aliniat lângă bordură la zece centimetri, cu roțile spre interior, pentru a preveni alunecarea vehiculului în josul pantei. O idee: asasinul tocmai ucisese brutal victima și o adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întrebă dacă nu cumva asasinul locuia prin apropiere, având astfel și mai mult timp ca să batjocorească trupul lui Goines, și dacă nu cumva alesese Allegro Street doar pentru a se amuza urmărind eforturile poliției de a-l prinde, iar mașina abandonată nu era decât o șmecherie simplă, menită să-i facă să creadă că locuia în altă parte. Teoria asta duse la altele: gândire subiectivă - unul din perceptele fundamentale ale lui Hans Maslick. Danny se gândi la posibilitatea ca asasinul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]