1,869 matches
-
și din suc de lămâie (ca în Grecia) ori din alte fructe, niciodată din cereale ori legume supuse fermentației lactice, așa cum se întâmplă în răsăritul continentului. Reticența Vestului față de zemurile acre este relevată atât de stupoarea (identică aceleia de pe chipul abatelui de Marennes, descrisă de Mihail Sadoveanu în Zodia Cancerului) manifestată de majoritatea occidentalilor la prima înghițitură luată dintr-un borș de-al nostru, cât și de ignoranța totală pe care o dovedesc, asupra acestui subiect, lucrări serioase în domeniul artei
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de a da vinuri seci (Zghihara, Frâncușa ori Crâmpoșia sunt câteva exemple în acest sens). În romanul Zodia Cancerului, pomenit anterior, părintele Nicoară, participant la ospățul dat de șătrarul Lăzărel Griga în cinstea lui Alecu Ruset și a oaspetelui acestuia, abatele de Marennes, refuză cu îndărătnicie să bea Cotnari vechi (și dulce), adică un vin „boieresc“, el turnându-și doar din „vinul acruț“ al gazdei, asemănător celui „din podgoria răzășească, pe care l-au băut moși și strămoși.“ Spre deosebire de Occident, Răsăritul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
MEDICINEI În acest veac, medicina, oricât de pasionată de idei, clasificări și sisteme ar fi, experimentează droguri pe animale, făcând măsurători cantitative și evaluări calitative. Încă de la începutul sec. al XVIII-lea Francesco Torti scrie: Tratat asupra folosirii chimiei (1709). Abatele Felice Fontana (1720 - 1805), naturalist și psiholog florentin, experimentează stricnina, morfina, emetina, iodul, cianurile. Medicul și botanistul englez, William Withering (1785) descoperă proprietățile miraculoase ale digitalei (degețel), din ale cărei frunze se extrage digitalina, cu efecte cardiotonice, reglatorii și ca
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
acest subiect, își pierd poziția în fața autorilor dramatici care, încă din Clasicism, își arogă primul loc în calitate de teoreticieni. Deci teatrul nu mai este analizat ca obiect exterior de către acești filosofi spectatori, ci din interior, de către artiștii care-l produc. Corneille, abatele d'Aubignac, Chapelain, Mairet, vorbesc în calitate de "poeți dramatici", făcând cunoscute problemele multiple de care se lovesc, fiind în același timp conștienți de necesitatea de a elabora o doctrină drept garanție. Dacă analiza textuală este ceea ce îi preocupă mai întâi, pentru că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
năbădăioși, propunându-i omului, drept modele, capodopere de imoralitate. Acest pasaj, care pune problema finalității morale a literaturii, în special a epopeii și teatrului, va face să curgă multă cerneală. El va fi foarte des reluat și comentat de teoreticieni. Abatele Du Bos, de exemplu, în 1719, în Réflexions critiques sur la poésie et sur la peinture, în cea de-a cincea secțiune a primei părți a lucrării sale, intitulată "Platon să nu-i condamne pe Poeții Republicii sale decât din cauza
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
satisface împreună, autorul dramatic poate să meargă până la limitele verosimilului. Există, după părerea lui Aristotel, o verosimilitate a lipsei de verosimil, punct de vedere pe care-l va împărtăși în totalitate Corneille, dar pe care unii teoreticieni ai Clasicismului, ca Abatele d'Aubignac mai ales, îl vor condamna cu înverșunare. 3.2.3. Subordonarea personajului față de acțiune Caracteristicile personajului dramatic sunt supuse exigențelor verosimilului acțiunii. Să semnalăm că Aristotel încearcă numai să definească eroul tragediei. Excepțional fiind, personajul nu trebuie, din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
murdării, vă puteți lăuda că ați împăcat comedia 6 cu cei bisericoși, iar voluptatea cu virtutea", îi scrie Balzac într-o scrisoare din 1636. La cererea sa, Scudéry scrie în 1639 Apologia teatrului. În anul următor, îi dă ca sarcină abatelui d'Aubignac să scrie un Proiect de restabilire a teatrului francez (Projet de rétablissement du théâtre français). Predicatorul acesta, devenit autor dramatic, face bilanțul celor șase rele de care suferă teatrul pe atunci, atât din punct de vedere moral, cât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că nu se conformează regulilor, el vorbește aici despre toate regulile scenei cu care s-a confruntat și expune soluțiile noi pe care a preferat să le aducă. Face aici, asupra teatrului său, un efort critic considerabil. În Scrisoarea către Abatele de Pure din 25 august 1660, el se explică asupra scopurilor celor Trei Discursuri pe care tocmai le-a terminat. Este o însărcinare care, după propria-i mărturie, l-a costat mult efort. "Mă aflu la sfârșitul unei lucrări foarte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
țin de morală 10 și de retorică, nu sunt pentru el decât ornamente asupra cărora nu i se pare necesar să teoretizeze. Ele nu constituie obiect al poeticii. După ce a rezumat cele trei Discursuri ale sale, își termină Scrisoarea către abatele de Pure din 25 august 1660, astfel: "cred că după toate astea, nu mai există nicio chestiune importantă de scormonit și că ceea ce rămâne nu este decât broderie pe care o pot alipi acolo retorica, morala și poetica." Acestea ar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
actul I și din actul III15, puțin evocate în dialog, necesită o lungă descriere, înainte de începerea actului. Corneille, în Examenul care îi însoțește piesa din 1660, se apără împotriva unei asemenea critici, fără a binevoi totuși să-l numească pe abate, spunând: "Ar fi fost inutil să le [decorurile] specific în versuri, pentru că ele se prezintă vederii." Notațiile asupra decorului, după părerea lui Corneille, riscă într-adevăr să îngreuneze inutil dialogul. El susține că este suficient ca un decor să fie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Practica teatrului. Bruștele rupturi de acțiune de care se servesc reprezentanții barocului, Shakespeare sau Calderón, în străinătate, Rotrou, în Franța, trecerile neașteptate de la o acțiune la alta, sunt inadmisibile pentru teoreticienii clasicismului. "De la deschiderea Teatrului până la închiderea Catastrofei, scrie abatele d'Aubignac în Practica teatrului, de la primul Actor apărut pe scenă până ce iese ultimul, trebuie ca personajele principale să fie mereu în acțiune și ca Teatrul să aducă continuu și fără întrerupere imaginea câtorva scopuri, așteptări, tulburări, neliniști și alte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al curții, în care Titus reprezintă Roma și unde el acționează în numele rațiunii de stat, spațiul privat, unde Titus vine s-o vadă pe Bérénice. Există un mijloc pentru a face mai suplă această regulă uneori incomodă pentru autorul dramatic. Abatele d'Aubignac, care este totuși unul din cei mai pătimași apărători ai unității de loc, consideră că cele două părți ale scenei, proscenium-ul pe de o parte, și fundalul și laturile pe de altă parte, nu sunt supuse acelorași
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
va mai reveni asupra acestui fel de păreri, considerând fără îndoială că a făcut Corneille destulă teorie în această privință înaintea lui. Este deosebit de greu, într-un decor de interior, să motivezi tot acel du-te vino, uneori puțin verosimil. Abatele d'Aubignac nu pierde prilejul de a-l critica pe Corneille asupra acestui punct. "Nu pot fi de acord ca în sala unui palat, unde se pare că există mereu oameni care pleacă și vin, să fie făcută o lungă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trebui să-l așteptăm pe Louis-Sébastien Mercier și mai ales pe Hugo, pentru ca Lope de Vega să fie reabilitat. 1.4. Ogier, urmaș al lui Lope de Vega Cu o generație după cea a lui Guarini și Lope de Vega, abatele François Ogier se face, în Franța, campionul lipsei de regularitate, în Prefața sa la a doua ediție a lui Tyr și Sidon, tragi-comedie de Jean de Schélandre, din 1628. Ca și Lope, el condamnă unitățile de timp și de loc
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din tragedie să fie excluse pasiunile. Este o cale experimentată de Voltaire (1694-1778) în prima sa tragedie Oedipe, în 1718, unde se arată mândru de a crea pentru prima dată o tragedie în care nu apare pasiunea amoroasă. Cât despre abatele Dubos (1670-1742), în Reflecții critice asupra poeziei și picturii (Réflexions critiques sur la poésie et la peinture, 1719), el exprimă dorința de a fi aduse pe scenă situații banale și cotidiene, mai impresionante, după părerea lui, decât evenimentele grandioase care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rândul lui "Despre Comedie"). Mercier este indignat de faptul că într-o piesă ca Burghezul Gentilom (Le Bourgeois Gentilhomme), Molière, bătându-și joc de Doamna Jourdain, umilește burghezia. El merge până acolo, încât îl acuză de a fi cauzat moartea abatelui Cotin, prin a-l fi ridiculizat sub trăsăturile lui Trissotin. Cât despre Rousseau, care consideră comedia și mai periculoasă decât tragedia, căci ea pune în scenă personaje de condiția noastră, este înfuriat pe Molière al cărui teatru este, în ochii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tânără, nevinovată și virtuoasă, în actul cel mai important din viața omului". Diderot și Louis-Sébastien Mercier ar vrea să regăsească forța și energia vitală a teatrului grec care, în simplitatea, gustul său pentru adevăr, aduna mulțimile. Diderot contestă puternic poziția abatelui d'Aubignac, care le reproșa Anticilor că amestecă, din complezență față de popor, interesele timpului lor cu cele ale acțiunii reprezentate. Acesta considera că regula clasică de îndepărtare în timp, la impunerea căreia contribuise, reprezenta un progres în formarea gustului. Diderot
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lase ucis de ofensator, și să se epuizeze întreaga artă a teatrului pentru a face interesante aceste personaje ca pe Cid pentru poporul francez: mă îndoiesc că se va reuși acest lucru." Rousseau își amintește aici fără îndoială de declarațiile abatelui Du Bos care, în Reflecții critice asupra poeziei și picturii (Réflexions critiques sur la poésie et la peinture, în 1719), în capitolul consacrat lui Platon, obiecta că un personaj în întregime virtuos ar fi o capodoperă de plictiseală 20. Pentru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sugerează, într-un alt pasaj al Memoriilor sale, că ea este fără îndoială moștenitoarea unei alte forme a teatrului latin, atelana, ipoteză mai probabilă pentru că atelana este un gen improvizat. Acesta este, la începutul secolului, și punctul de vedere al Abatelui du Bos, care scrie: "Atelanele erau piese asemănătoare aproape cu Comediile Italienești obișnuite, adică, al căror dialog nu era scris deloc. Actorul Atelanelor își juca deci rolul din imaginație, și îl broda cum îi plăcea." (Réflexions critiques sur la poésie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
réel, Essais de critique 1967-1970, Le Seuil, 1971, pp. 78-91. 62 Acest lucru este un atac împotriva lui Gozzi care înmulțește în teatrul său elementele de miraculos. 63 Goldoni face aluzie la Reflecții asupra poeticii (Réflexions sur la poétique) a abatelui Rapin, pe care chiar îl citează deseori în Memoriile sale. 64 Un Théâtre pour la vie (Fayard, 1980). 65 Nouă aluzie la Părintele Rapin. 66 Se cuvine să notăm că Stendhal scrie Racine et Shakespeare și nu "Racine ou Shakespeare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
titlu al Goncourt contemporan cu el. Gérard Blanchard, Le véritable domaine de la bande dessinée, p. 57. 693 Primul album din serie, Tintin aux pays des soviets a fost publicat în 1929 în suplimentul săptămânal al revistei XXe siècle, condus de abatele Norbert Wallet, polemist și naționalist, și a fost reeditat în 1974. În lipsa surselor de informație despre URSS, Hergé se inspirase din volumul Moscou sans doiles al lui M. Douillet, fostul consul al Belgiei la Rostov. În acest album, Tintin demască
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
catolice medievale și totodată la agitata istorie florentină din veacul al XIII-lea și la luptele dintre Pontificat și Imperiu. E întru totul adevărat că Dante nu-i altceva, potrivit susținătorilor poeziei pure - am citit de curând comentariile estetice ale abatelui Bremond - decât un poet de circumstanță. După cum Evangheliile și epistolele pauline nu sunt altceva decât scrieri de circumstanță. Și acum, parcurgând „Portretul“ lui Cassou și privindu-mă în el, nu fără uimire, ca într-o oglindă, dar într-o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ediția de față nu include și textul lui Jean Cassou, foarte pertinent de altfel; voi cita în notă unele dintre pasajele comentate mai jos de Unamuno, restul discuției putând fi lesne urmărit chiar și în lipsa textului care a provocat-o. Abatele Henri Bremond (1865-1933), La poésie pure, 1926. „Saint Augustin s’inquiète, avec une sorte de frénétique angoisse, de concevoir ce qu’il pouvait bien être avant l’éveil de sa conscience. Plus tard il s’étonne de la mort d’un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de a trece. Amintirea întâlnirilor noastre mă va petrece până la capăt. Mă primea ca pe un frate. Parcă-l văd, fără haină și guler. Un buton de cilic îi prindea la gât cămașa colorată. Când vorbea, chipul său prelung de abate, cu aparență suferindă, cu buza de sus subțire și prea scurtă pentru ca să-i poată acoperi incisivii, se ilumina și devenea frumos. În Moedling, unde el și-a trăit anii cei din urmă, în această bijuterie, cea mai scumpă pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bucătăriei pure: Pierre Moulonguet. Primul său manifest datează din 1915: un Manuel Raisonné - trei volume in octavo mare - din 1929. Înălțimea lor doctrinară e atât de cunoscută, Încât ne vom mulțumi Deo volente cu cel mai sec și descărnat rezumat. Abatele Brémond a intituit posibilitățile poeziei În exclusivitate poetice. Abstracte și concrete (ambele cuvinte sunt, fapt absolut evident, sinonime), ele luptă pentru pictura pictorică, ce nu se coboară nici până la anecdotă, nici până la servila fotografie a lumii exterioare. Pierre Moulonguet pledează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]