1,387 matches
-
peste protocol pentru a o face pe nora sa Frederica de Baden să se simtă binevenită, amintindu-și perioada când a fost ea mireasă. Nu a avut nici o influență politică după moartea soțului ei. În 1809, ea a asistat la abdicarea fiul ei, regele Gustav IV Adolf al Suediei, după ce Suedia a pierdut Finlanda în fața Rusiei. Regele a fost trimis în exil și înlocuit cu unchiul său patern, Carol al XIII-lea. Sofia Magdalena a rămas în Suedia până la moartea ei
Sophia Magdalena a Danemarcei () [Corola-website/Science/317532_a_318861]
-
a recunoscut oficial socrului său dreptul la titlul de basileu-tată, și Ioasaf își semna scrisorile ca "Ioan, împărat și autocrator al romeilor, credincios întru Domnul Christos, rebotezat pentru dumnezeiescul cin călugăresc ca Ioasaf monahul". După spusele patriarhului Philotheos Kokkinos, după abdicare, Cantacuzino se bucura, poate, de mai multă autoritate, decât în timpul autocrației sale laice. Spre deosebire de Ioasaf, Ioan V nu dispunea de o asemenea autoritate. El era un om tare ușuratic și nu se prea interesa de alte lucruri, în afară de femeile drăguțe
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
Carol al IV-lea (11 noiembrie 1748 - 20 ianuarie 1819) a fost rege al Spaniei din 14 decembrie 1788 până la abdicarea sa din 19 martie 1808. Carol a fost al doilea fiu al regelui Carol al III-lea și a soției lui Maria Amalia de Saxonia. S-a născut la Portici, în timp ce tatăl său era rege al Celor Două Sicilii. Fratele
Carol al IV-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/317667_a_318996]
-
al Rusiei", după ce Nicolae a preluat comanda supremă a armatelor ruse la 23 august 1915 (stil vechi). Robert Massie susține că împreună cu fiii ei, ea a intenționat o lovitură de stat împotriva țarului în iarna 1916-1917, care ar fi forțat abdicarea și înlocuirea țarului cu fiul lui Țareviciul Alexei, și fiul ei, Marele Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei ca regent. Nu există nici o dovadă documentară pentru a sprijini acest lucru, deși ea a spus președintelui Dumei, Mihail Rodzianko, că împărăteasa trebuie
Maria de Mecklenburg-Schwerin (Maria Pavlovna a Rusiei) () [Corola-website/Science/317716_a_319045]
-
tren. Serghei era din ce mai pesimist cu privire la Rusia însă nu l-a putut influența pe Țar care avea încredere numai în soția lui Alexandra Feodorova și care nu-l plăcea pe Serghei și-l enumera printre dușmanii ei. La abdicarea lui Nicolae al II-lea, Serghei se afla la Moghilău. În timpul primei luni de guvernare provizorie, Marele Duce a rămas la Moghilău într-un exil voluntar la sfatul fratelui său Marele Duce Nicolae. Serghei Mihailovici s-a întors la Petrograd
Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318046_a_319375]
-
devenit regina Șerbiei. În 1888, după conflicte prelungite, regina Natalia și regele Milan divorțează. Totuși, după 5 ani, în 1893, aceștia se împacă și cer bisericii să le anuleze divorțul, lucru care se și întâmplă. În 1889, ca urmare a abdicării de la tron a regelui Milan, fiul lui Milan și al Nataliei, Alexandru, devine rege al Șerbiei, sub numele de Alexandru I. Regele Alexandru și soția sa Dragă Mašin au fost asasinați de organizația panslavista Mâna Neagră în 1903, sub reproșul
Natalia Obrenovici () [Corola-website/Science/318127_a_319456]
-
ai familiei regale, Prințesa Letizia a conferit diferite distincții și a participat la evenimentele oficiale ale altor case regale. Agenda ei personală s-a concentrat pe probleme sociale, drepturile copiilor, cultură și educație. La data de 19 iunie 2014, în urma abdicării Regelui Juan Carlos, Prințul Felipe de Asturia a devenit regele Felipe al VI-lea al Spaniei, astfel Prințesa Letizia devenind la rândul său regina Spaniei. La 8 mai 2005, s-a anunțat că Letizia este însărcinată, iar la 31 octombrie
Regina Letizia a Spaniei () [Corola-website/Science/318141_a_319470]
-
1824 și 1833, Prințul Moștenitor a fost pentru scurt timp Vicerege al Norvegiei. În 1838 regele a început să-l suspecteze pe moștenitorul său de complot cu Partidul Liberal de a aduce o schimbare de minister sau chiar propria sa abdicare. Dacă Oscar nu a sprijinit în mod activ opoziția cu această ocazie, faptul că el dezaproba comportamentul despotic al tatălui său era cunoscut deși el a evitat o ruptură reală. Cu toate acestea, liberalismul lui era moderat iar opoziția, la
Casa de Bernadotte () [Corola-website/Science/318131_a_319460]
-
Republicii Populare Ucrainene, a dus o politică de susținere a culturii și învățământului ucrainene. Spre deosebire de acesta, bolșevismul nu punea accent pe identitatea națională, dar o facțiunea a bolșevicilor ucraineni numiți „grupul Kiev” a acționat la rândul ei pentru ucrainizare. După abdicarea împăratului Nicolae al II-lea, liderii comunității ucrainene au reușit în sfârșit să organizeze Rada Centrală în Kiev. Președintele primei Rade a fost Mihailo Grușevski. Deputații ucraineni au dorit să obțină aprobarea Guvernului Provizoriu de la Petrograd pentru formarea unui guvern
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
avut mult de suferit în timpul invaziilor diferitelor triburi tătare din secolele al XIII-lea și al XV-lea, Biserica autocefală a Georgiei a supraviețuit până în anul 1811, când a fost pusă de către autoritatea țaristă sub administrarea Sinodului Bisericii Rusiei. După abdicarea țarului Nicolae al II-lea după revoluția din februarie 1917, ierarhii georgieni au restabilit autocefalia Bisericii lor, care a fost în cele din urmă recunoscută de Constantinopol și de Biserica Ortodoxă Rusă. Conform tradiției, Apostolul Andrei, cel Întâi Chemat a
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
de către țarul Rusiei. Până în 1811, întreaga Biserică a Georgiei a fost absorbită în structurile Bisericii Ruse (aflată în perioada sinodală, după reforma lui Petru cel Mare), punând astfel capăt autocefaliei sale. Odată ce Imperiul rus a început să se dezmembreze, dupa abdicarea țarului Nicolae al II-lea, ca urmare a Revoluției din februarie, ierarhia Bisericii Georgiei a pronunțat unilateral restabilirea autocefaliei acesteia. Această decizie nu a fost acceptată inițial de Biserica Ortodoxă Rusă, considerând, odată cu avansul forțelor sovietice, că toți ortodocșii din
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
dintre puținele publice. Filip cel Frumos (Filip al IV-lea), Henric al III-lea și Ludovic al XIII-lea s-au născut în acest palat, iar Filip a murit acolo. Cristina a Suediei a locuit acolo ani de zile, după abdicarea ei din 1654. În 1685 Fontainebleau a văzut semnarea Edictului de la Fontainebleau ce revoca Edictul de la Nantes (1598). Oaspeții regali ai regilor din dinastia Bourbon erau găzduiți la Fontainebleau, printre ei numărându-se Petru cel Mare al Rusiei și Christian
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
sub numele de Mindaugas al II-lea. El a renunțat la pretenția sa asupra principatului în 1924, trecând drepturile asupra altor veri francezi care coborau, de asemenea, din familia Grimaldi, conții de Chabrillan. La sfârșitul Primului Război Mondial, guvernul francez a forțat abdicarea Mariei-Adelaide, Mare Ducesă de Luxemburg, o altă țară mică vecină cu Franța, pe motiv de legături personale cu Germania, legături considerate inadmisibile imediat după război. La 27 iunie 1922, Prințul Albert I a murit la Paris. Louis Grimaldi i-a
Louis al II-lea, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/319064_a_320393]
-
în care forțele otomane ar fi sosit în București pentru a opri revoluția. Actualele Forțe Terestre Române s-au format în 1859, imediat după unirea Valahiei cu Moldova și au fost comandate de către Alexandru Ioan Cuza, Domnitor al României până la abdicarea lui în 1866. În 1877, la cererea Marelui Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei, armata română s-a unit cu forțele armate ruse, sub comanda Domnitorului român Carol (viitorul rege Carol I), luptând în Războiul de Independență al României. Românii au
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
precum și sora ei mai mică, Sofía, studiază în prezent la școala Santa María de los Rosales din Aravaca, lângă Madrid, unde a învățat și tatăl lor. La 18 iunie 2014, regele Juan Carlos I al Spaniei a semnat actul de abdicare care a intrat în vigoare la 19 iunie 2014. Tatăl Infantei Leonor, Prințul Felipe de Asturia, a devenit astfel regele Felipe al VI-lea al Spaniei, iar Leonor a devenit moștenitoarea tronului și Prințesă de Asturia. La nașterea Infantei Leonor
Leonor, Prințesă de Asturia () [Corola-website/Science/316527_a_317856]
-
rănit. Devine conte al Imperiului, inspector general și apoi șef de stat major al armatei napolitane. Participă cu distincție la Războiul celei de-a Șasea Coaliții, acordându-i-se comanda întregii „Armate din Italia”, spre sfârșitul campaniei. După a doua abdicare a lui Napoleon I, Grenier este trecut în rezervă de regele Ludovic al XVIII-lea. Între 1818 și 1823 este deputat de Mosel, în cadrul opoziției liberale. Numele său este înscris pe Arcul de Triumf din Paris..
Paul Grenier () [Corola-website/Science/316601_a_317930]
-
Giovanni Gronchi și Carlo Azeglio Ciampi). "SNS" a fost fondată la 10 octombrie 1810, prin decret napoleonic, ca „sucursală” în Toscana a cunoscutei École Normale Supérieure din Paris. Și-a început activitatea în 1813, dar evenimentele politice care au urmat abdicării lui Napoleon au dus, după un an, la închiderea școlii. A fost redeschisă în 1846, prin voința marelui duce Leopold II de Lorena, având funcția de a forma profesori de școală medie superioară (liceu) în Marele Ducat al Toscanei. Odată cu
Scuola Normale Superiore din Pisa () [Corola-website/Science/316647_a_317976]
-
anunțul asasinării, funerariile primului ministru au fost transmise în direct pe postul de radio. Ordinul Mareșalului Ion Antonescu „Ostași vă ordon, treceți Prutul!”, dat în noaptea de 21/22 iunie 1941, întoarcerea armelor contra armatei germane, la 23 August 1944, abdicarea Regelui Mihai I, sau zilele Revoluției din decembrie 1989, sunt alte momente din istoria României care au fost transmise în direct pe același post de radio. Radio România Actualități este recunoscut ca un fervent promotor al sportului, la 11 iunie
Radio România Actualități () [Corola-website/Science/315059_a_316388]
-
săptămânale ilustrate din Franța. Aici îi cunoaște pe caricaturiștii Paul Gavarni (1804-1866) și Henri Monnière (1805-1877), precum și pe scriitorul Honoré de Balzac. Geniul lui Daumier în domeniul litografiei se relevă cu adevărat abia după revoluția din iulie 1830 când, o dată cu abdicarea regelui Carol al X-lea, sub guvernarea lui Ludovic-Filip, înflorește activitatea caricaturiștilor. Epoca este caracterizată de mari frământări politice și sociale, situație care generează un câmp de creație deosebit de fertil pentru satirici. În anul 1831, Daumier este angajat de polemistul
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
creat de regele Carol al II-lea. Cu toate acestea, o mare parte din cadrele cercetășiei sau dintre personalitățile care sprijiniseră ideea se vor regăsi în noua mișcare, devenită obligatorie. "Straja Țării" se va desființa în toamna anului 1940, după abdicarea regelui Carol al II-lea. La sfârșitul celui de al doilea război mondial, regimul comunist din România a impus o interdicție pentru toate mișcările de tineret alternative, acestea fiind înlocuite de Organizația Pionierilor și Uniunea Tineretului Comunist (UTC). Cercetașia româneasca
Cercetașii României () [Corola-website/Science/318577_a_319906]
-
rege Victor Emmanuel al III-lea, s-a retras din guvern. Soțul ei a devenit monarh sub titlul de locotenent general al Regatului. El și Marie José au făcut un tur al Italiei, unde au făcut o impresie pozitivă. După abdicarea târzie a lui Victor Emmanuel, Umberto a devenit rege al Italiei la 9 mai 1946 până când monarhia a fost abolită în urma plebiscitului de la 2 iunie 1946. Italienii au votat în proporție de 54% în favoarea republicii. Marie José și Umberto au
Marie-José a Belgiei () [Corola-website/Science/318664_a_319993]
-
printr-un amplu proces de modernizare economică, socială și politică. Aceste transformări au contribuit la consolidarea luptei pentru independență, atât față de puterea suzerană, cât și de limitările impuse de marile puteri europene. Atât în timpul domniei lui Cuza cât și după abdicarea sa, s-a desfășurat o amplă activitate propagandistică de către românii aflați în diferite state europene, în încercarea de influențare a opiniei publice internaționale în favoarea intereselor românești. În același timp, oamenii politici români au întărit legăturile cu reprezentanții mișcărilor de eliberare
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
Arthur Wellesley, Duce de Wellington. Bătălia s-a încheiat cu victoria tactică a francezilor, care au reușit să cauzeze pierderi grele armatei inamice; cu toate acestea, francezii au părăsit orașul Toulouse 2 zile mai târziu și pe 23, aflând despre Abdicarea de la Fontainebleau, Soult a semnat armistițiul ce a pus capăt ostilităților. Bătălia este caracterizată de unii autori ca fiind o victorie aliată însă ceea ce este evident este că a fost o bătălie inutilă, din moment ce Împăratul abdicase deja cu 4 zile
Bătălia de la Toulouse (1814) () [Corola-website/Science/316023_a_317352]
-
Prima abdicare a lui Napoleon I a avut loc la 6 aprilie 1814 la castelul de la Fontainebleau, pe 11 aprilie semnându-se Tratatul de la Fontainebleau, care reglementa exilul lui Napoleon în insula Elba. Pe 4 aprilie, în prezența unor generali și oameni
Abdicarea de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/316022_a_317351]
-
Napoleon în insula Elba. Pe 4 aprilie, în prezența unor generali și oameni de stat francezi, printre care Mareșalii Imperiului Ney, Berthier, Moncey, Lefebvre și foștii miniștri de externe Măreț și Caulaincourt, Napoleon scrisese și semnase o prima versiune a abdicării, care transmitea tronul fiului său minor, „Regele Romei”, sub regenta Împărătesei Marie-Louise. Cu toate acestea, aflând despre predarea capitalei în urmă defecțiunii lui Marmont de pe 5 aprilie, Împăratului nu îi mai rămâne decât soluția de a abdica necondiționat, lucru pe
Abdicarea de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/316022_a_317351]