1,386 matches
-
notabili dintre membri, mânați poate și de irepresibila dorință a afirmării urgente a generației, au publicat la revista "Saeculum" scoasă de Blaga în anii 1943-1944. Deci, înapoi la Blaga, dar, cum vom vedea, eseurile lor nu dau nici un semn de abdicare de la linia programatică, adânc motivată, dedusă din scrisoarea către Lovinescu. Erau generos acceptați, chiar subînțeles aprobator, după ce se făcuseră cunoscuți printr-o declarație de principii, luminat argumentată, fără teribilismul superficial, negator cu orice preț, întâlnit în unele manifeste de avangardă
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
textele lui ar fi fost traduse în franceză sau engleză, dacă ar fi izbutit să atragă atenția unui editor străin, reușind astfel să evadeze din sordida lume în care trăia? Odată puse la condițional perfect, asemenea întrebări marchează finalul, oboseala, abdicarea. În mai, 1945, Mihail Sebastian a murit într-un accident stupid, lovit de un camion în timp ce traversa strada. Era în drum spre o conferință dedicată lui Balzac. Supraviețuind antisemitismului, Sebastian a murit ca un intelectual: cufundat în gînduri, absent la
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
istorice, indiferent cît de bine scrise, ori fie și că te frămîntă trecutul apropiat al țării tale, nu. Mi se pare interesant că aproape toți cei întrebați au intuit și făcut uz de această distincție, chiar dacă ea poate semnifica doar abdicarea de la răspunderea de a formula judecăți de valoare privitor la prezent. Nimeni nu ne poate cere socoteală pentru monumentele pe care le durăm pe cont propriu. Și mi se mai pare interesant un lucru: nimeni dintre cei care au răspuns
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
răspunde aticului într-un ecou sobru, dar, prin devierile subiective și accentele umorale pe care le acceptă în economia compendiului istoric, nu mai puțin picant. România e victima, mereu colaterală, atât a puterilor străine, cât și a Puterii interne. Marea abdicare regală e pregătită de mici abdicări. În momente cheie, liderii partidelor politice interbelice se derobează de orice responsabilitate. Ambivalența politică - în anul Caragiale, e de trimis la românul imparțial, cum altfel? - duce la ambivalența existențială. Dubla personalitate asigură supraviețuirea unui
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
dar, prin devierile subiective și accentele umorale pe care le acceptă în economia compendiului istoric, nu mai puțin picant. România e victima, mereu colaterală, atât a puterilor străine, cât și a Puterii interne. Marea abdicare regală e pregătită de mici abdicări. În momente cheie, liderii partidelor politice interbelice se derobează de orice responsabilitate. Ambivalența politică - în anul Caragiale, e de trimis la românul imparțial, cum altfel? - duce la ambivalența existențială. Dubla personalitate asigură supraviețuirea unui popor al intervalului, situat geo-politic între
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
certurilor și violențelor verbale, care să prevină escaladarea conflictului; orice cuvânt sau gest ostil al corpului nu mai pot fi retrase fără să producă efecte nedorite, motiv pentru care se recomandă să știm să vorbim și mai ales cum vorbim; abdicarea de la orgolii ale părților este o recomandare de căpătai, ce nu trebuie neglijată în procesul medierii; părțile nu trebuie să se încăpățâneze și să nu-și ceară scuze una de la alta pentru ceea ce au făcut rău, cu condiția ca scuzele
Primul cod orientativ privind procedura medierii conflictelor de la A la Z by Mihaiu Șanța () [Corola-publishinghouse/Law/705_a_993]
-
cenușiul lui Constantinescu pînă la portocaliul lui Băsescu, mă gîndesc că, după tot ce s-a întîmplat, el s-a ales cu o parte din proprietățile familiei regale și cu palatul în care și-a semnat încă o dată actul de abdicare, iar noi ne-am ales cu prințul Duda. Nu m-am numărat din capul locului printre monarhiști. Deși, în 1970, cînd am publicat eu volumul Inima reginei, nu mai scria nimeni despre regina Maria. Nu sînt nici antimonarhistă. Uneori m-
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
bogăției latente încă. Când nu pot adormi, devin soare, atent să dăruie, veghez talazul fără nume, să nu se-nstrăineze de cuvânt. Nedăruite, s-ar otrăvi și raze, și troiene, s-ar face propria lor limită, pietroasă. Otrava-i piatră, abdicare, când nu mai poți să mângâi, când uiți că zidul ești tot tu. Râd (în câteva luni voi muri, am făcut donația, m-au medaliat) - și-ndată cresc pomii, păsările vin să-mi stropească obrajii cu polen. Dacă împing, un
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
schizoidă, care a înflorit în climatul totalitar, n-a dispărut după 1989, găsind condiții nesperat de favorabile în climatul restauraționist, al conservatorismului politic, cu ale cărui poziții n-a întîrziat a se corela, primind și recompensele scontate, pe linia carierei. Abdicării morale din era comunistă îi urmează abdicarea morală din era postcomunistă, ambele consubstanțiale. Prin adaptarea lor la cerințele politice de după decembrie, oportuniștii de curte nouă, chiar dacă-și pun, pur ornamental, un enorm ecuson lovinescian, îl sfidează neîndoios pe marele predecesor
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
n-a dispărut după 1989, găsind condiții nesperat de favorabile în climatul restauraționist, al conservatorismului politic, cu ale cărui poziții n-a întîrziat a se corela, primind și recompensele scontate, pe linia carierei. Abdicării morale din era comunistă îi urmează abdicarea morală din era postcomunistă, ambele consubstanțiale. Prin adaptarea lor la cerințele politice de după decembrie, oportuniștii de curte nouă, chiar dacă-și pun, pur ornamental, un enorm ecuson lovinescian, îl sfidează neîndoios pe marele predecesor, care afirma apodictic: ,,critica nu suportă complezență
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
redutabil. Iar într-un pasaj despre „puerproiectivă” - această energie creatoare de om - încearcă să sugereze prezența ei chiar și materială, fantomatica, în forme palpabile sau psihice. A lua de partener pe Dumnezeu la conceperea copilului Iisus, după mine este o abdicare de la realitatea obiectivă și legica, o gratulație a unei fantezii patriarhale creștine menită să buimăcească pe analfabeții din epoca sclavagismului. Aș mai spune că Tăcu, în a sa Partogeneză... periferica realității dominante a lumii materiale, decelează ascunsul, presupusul, eșecurile genetice
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
însă, din adâncurile ființei au ieșit la iveală și imagini pe care părea să le fi îngropat definitiv în uitare. între acestea, imaginea depărtată și teristă a contesei Walewska, cea care îi dăruise un urmaș. Prin tratatul încheiat cu prilejul abdicării, lui Napoleon i s-a oferit suveranitatea asupra insulei Elba, situată în Marea Mediterană. De asemenea, i s-a dat dreptul de a-și alege patru sute de oameni care să-l urmeze în exil. Spre surprinderea unora, însă, solicitările au
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
regimului „popular“, dar Regele Mihai nu fusese obligat încă să părăsească țara... — Familia ta era monarhistă? — Da, sigur, iar Suzanne se număra printre cunoș tințele Regelui. Eu, una, l-am cunoscut mult mai târziu, la Paris. Trecuseră ceva ani de la abdicare. — Ce s-a întâmplat cu ai tăi după ce ai plecat? — A început dezastrul. Mama a intrat ca lucrătoare la o fabrică de pantofi, unde a muncit zece ani pe brânci. Norocul ei a fost că acolo era și fosta noastră
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
început l-a susținut, apoi l-a trădat și pe Napoleon, părăsindu-l. După căderea acestuia, a fost ministrul Afacerilor Străine în perioada exilului împăratului în insula Elba (mai 1814-martie 1815), apoi, după cele "100 de Zile" și a doua abdicare, a fost președintele Consiliului de Miniștri și ministrul Afacerilor Străine în primele două luni ale Restaurației (iulie-septembrie 1815). Ultima sa funcție diplomatică a fost aceea de ambasador al Franței la Londra (septembrie 1830-noiembrie 1834). 13 Fillip al II-lea August
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
florin, Florin Pupăză Philippe, în vârstă de 53 de ani, va depune jurământul în fața camerelor reunite, succedându-i tatălui său, Albert al II-lea, care va semna actul oficial de abdicare cu o oră jumătate înainte, la Palatul regal din Bruxelles. Suveranul va sta pe tron, dar nu va avea nici sceptru, nici coroană, atribute regale inexistente în Belgia. În primul rând vor lua loc soția sa, Mathilde, și cei patru
Zi istorică: Un nou rege urcă pe tron by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/55717_a_57042]
-
redus la scheme. De asemenea, nu erau disociate limpede atitudinile de autentică împotrivire la regim, de multe ori fiind urmăriți oameni care, deși au făcut compromisuri consistente cu regimul, își defulau la birturi și prin cenacluri frustrările generate de propriile abdicări. Dincolo de toate însă, rămân viața, oamenii, sentimentul de istorie furată și recuperată”. Odată stabilite premisele, nu ne rămâne decât să urmărim rezultatele acestei cercetări: demersul ni se pare demn de tot interesul. Un editorial remarcabil Sunt multe texte de citit
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3154_a_4479]
-
casa de lângă Cișmigiu, pe Iuliu Maniu, atunci când transmitea corespondența. La sfârșitul anului 1947, când împlinise 25 de ani, merge la un camarad la Baia Mare, Victor, să petreacă sărbătorile și să meargă la schi. În chiar seara de 30 decembrie, ziua abdicării forțate a Regelui Mihai, la Victor vin să-l ridice, evident pentru... verificări care nu mai suportau amânare, trei oameni ai Siguranței. Aceștia întreabă cine este musafirul și aflând că este un coleg îl arestează și pe dl Cosma. Ajunși
Agenda2005-19-05-1-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283670_a_284999]
-
folosea autoritatea și cunoștințele sumare și obiective asupra epocii juvenile, cu toate astea rămânea ceva indefinibil, ce rezista înțelegerii și voinței sale. Astfel, câinele său Stolț revela sufletul cel mai candid și mai plin de mansuetudine, ochii lui exprimau o abdicare totală în fața voinței stăpânului, și totuși erau momente când Stolț, dând din coadă și lăsîndu-se jos, refuza cu respect a se supune. Avea o voință, o rațiune a sa ireductibilă. Așa va fi cazul și cu adolescenții (presupunea Ioanide), nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca Austria să susție pe turci în Europa a tout prix, trebuie ca un austriac să vie în România, să abdice Carol în taină în favorul Casei de Austria - să-l vedem de e patriot. Silit să dea o formală abdicare în mâna unui partid oarecare - se va alege momentul în care această abdicare să fie utilizată - momentul morții de ex. - și adusă Casa de Austria aci. Nu facem guvernul decât daca ne dă un act formal de abdicație în mână
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un austriac să vie în România, să abdice Carol în taină în favorul Casei de Austria - să-l vedem de e patriot. Silit să dea o formală abdicare în mâna unui partid oarecare - se va alege momentul în care această abdicare să fie utilizată - momentul morții de ex. - și adusă Casa de Austria aci. Nu facem guvernul decât daca ne dă un act formal de abdicație în mână. Nu putem lăsa soarta istorică a țării pe asemenea mâni. 380 {EminescuOpXIII 381
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
scris, Kasser dorise să-l ucidă. Demonstrîndu-i că era prea târziu pentru a mai face ceva însă, Bella se opusese, punând întreaga curte imperială într-un impas care constituise de fapt sâmburele evenimentelor care sfârșiseră, patru ani mai târziu, cu abdicarea bătrânului împărat. Fargo fusese apoi un apropiat al lui Bella și multă lume credea că voioșia cu care împăratul se avânta în acțiuni nebunești și fără precedent era și rezultatul discuțiilor cu el. Când clonele atacaseră Tengysul, profesorul era plecat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și cenușiul lui Constantinescu până la portocaliul lui Băsescu, mă gândesc că, după tot ce s-a întâmplat, el s-a ales cu o parte din proprietățile „Casei regale” și cu palatul în care și-a semnat încă o dată actul de abdicare, iar noi ne-am ales cu prințul Duda. Nu m-am numărat din capul locului printre monarhiști, deși, în 1971, când am publicat eu volumul Inima reginei, nu mai scria nimeni despre regina Maria. Nu sunt nici antimonarhistă. Uneori m-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
care sunt legate și „segmente biografice” ale celor care au avut de suferit, tot public, nu În intimitate, de pe urma acelor simpatii. Ipoteticul dialog cu Zaciu mă trimitea Înapoi la Jurnalul său, unde chestiunea morală se situa În centrul judecării atâtor abdicări din perioada național-socialismului ceaușist, dar chiar și dinainte, de vreme ce nu putuse ierta un incident incomparabil mai mărunt, atacarea lui Călinescu În presă de către un tânăr numit Vicu Mândra (Levys Mendelovici), caz la care nu aplicase dreptul sacru la „intimitatea” opțiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Înnoitoare” a rinoceritei? Inculparea anti-eroului Bérenger? Studenta răsturna, cu o calmă candoare, premisa dragă autorului și admiratorilor săi și lectorului rătăcit În acea toamnă și sală de curs americană. Renunța cu greu, trebuia să recunoască, la acest erou al ne-abdicării, al ne-renunțării, la omenescul ambiguităților sale. Vulnerabilitatea rătăciților o descoperise, demult și departe, nu doar În tragicomedia ionesciană, ci În comedia, deloc lipsită de tragic, a cotidianului din Rinoromânia socialistă. Ambiguitățile, vulnerabilitatea ne țin În loc și ruinează „progresul”? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fasoane. Camelia era, cu adevărat, o femeie care știa bine ce voia de la un bărbat și mergea drept la țintă, nu-i trebuia mult protocol, cum nu-i trebuise nici lui Groza ca să-i pună în față Regelui actul de abdicare benevol-silită. Bart era, însă, cu adevărat tulburat și nu ar fi putut să respingă ceea ce i se oferea cu atâta dărnicie, cu toate că în sinea sa nu era chiar foarte bine lămurit asupra sentimentelor pe care ea i le inspira. Pur
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]