1,893 matches
-
prototip al sărăciei). Normalizare: mecanism de integrare în sistemele de reprezentări în care elementele sau obiectele noi, deranjante, sînt negate, poziționate în margine, la periferie. Această familiarizare a ceea ce e străin implică un fel de inversie, prin adaptarea conținuturilor exterioare, aberante sau de neconceput. "Schemele negației" (Flament, Rouquette) sînt un exemplu al acestui tip de ancorare. Influența minoritară poate da naștere unor astfel de negări. Obiectivare: atribuirea unei figuri unui sens, selecție a informațiilor privitoare la un obiect polimorf și materializare
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
ales ca metodele și instrumentele uzuale folosite în această lucrare să constea, în principal, în observația nestructurată (adeseori spontană) și în analiza documentelor sociale necifrice. Observația nestructurată este acel tip de observație sociologică prin care pot fi constatate fapte neașteptate, aberante și capitale care oferă ocazia dezvoltării unei noi teorii (cf. Chelcea, Mărginean și Cauc, 1998, p. 411). Acest tip de metodă mi-a fost de folos în special din perspectiva caracterului extrem de schimbător al realităților sociale actuale, realități aproape imposibil
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
speranțe în atemporal. La bătrânețe, fardăm amintiri. Trecutul mă mustră, prezentul mă strivește, iar ce a rămas mă sperie. Spațiul este un bilet subaltern al timpului. Trecutul nu înseamnă numai putregai ; viitorul nu e doar lumină. În doar câteva secole, aberanta centură de castitate a dispărut din muzee. Nu putem defini timpul pentru că înotăm în el. La tinerețe, optimismul frizează impertinența. Și tot luându-ne noi cu vorba, iată că am trecut în mileniul trei... Ajuns sub copitele prezentului, orice viitor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ieșea la marginea satului și stătea acolo până îl poleia luna ori îl uda roua dimineții." Remarcabile creionarile unor eroi absurzi, caricaturizarea lor, eroi nu din lumea satului, ci din cea a scriitorilor.. Scrisoarea către tovarașul Hemingwai, rezuma întrun stil aberant întreaga tragedie a răsturnărilor de clasă socială, printr-o pledoarie ridiculă, voit neliterară, și cu atât mai literară și mai strălucită, cum numai o pană ascuțită și muiată în grotesc, ca cea a lui Nicolae Ariton, o poate imagina. Ca
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
declanșarea și susținerea acțiunii printr-un efort continuu. Incapacitatea omului (tânăr sau matur) de a-și înfrâna atracția spre tentații, îl împinge, în cele din urmă, spre viciu (fumat, consum de alcool, de droguri, spre lene, abuzuri și practici sexuale aberante etc.). Simpla dorință de a le abandona, după ce viciile s-au instalat și înrădăcinat, nu este operantă în absența unui efort voluntar susținut. Dependența de un agent nociv (nicotină, alcool, drog) are o asemenea putere de dominare asupra individului, încât
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
amărâți nu mai au timp să se gândească. Dezastru fotbalistic (2-5 cu Danemarca la București) Microbiștii așteptau să vadă un regal, În confruntarea cu un adversar egal. Abordând partida în stil dâmbovițean, Naționala a fost umilită pe propriul maidan. Cerere aberantă Etnicii maghiari „uită” un lucru crucial, Că România-i Stat Unitar și Național. Cererea lor de a crea o zonă etnico-economică, Este o pretenție absurdă și diabolică. Înainte și după război Când războiul din Irak s-a declanșat, Parteneri marcanți
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
al viziunii) trebuie căutată valoarea operei lui, ci în puterea de gândire vizionară, comparabilă, cum s-a mai observat, cu cea a gânditorilor presocratici. S-a reproșat poeziei lui extrapolarea unor concepte și raționamente filozofice și științifice într-un mod "aberant"; adevărul este că astfel de reproșuri nu țin seama de natura gândirii poetice, care nu are nevoie nici de cultură, nici de erudiție, nici de rigoare în sens obișnuit, ci de cultură poetică, de erudiție poetică și de rigoare poetică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
grăbit, niciodată nu te grăbești cu o pizdă nouă. Eu de obicei cu o puicuță nouă mă retrag undeva un weekend și o răsfăț cu o grămadă de preludiu, șampanie, mâncare la pachet și atenție neabătută la toată trăncăneala ei aberantă de rahat. Asta În general o face să și-o tragă cu mine din când În când luni Întregi. Cel mai bun lucru este să te porți cât mai frumos posibil cu o puicuță nouă, că după aia știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
deciziile politice ale adversarului său. Doar titlul lasă să se înțeleagă dispoziția ironică a autorului, prin trimiterea la unul din personajele clasice ale literaturii comice din toate timpurile: nebunul. În cel mai general sens, nebunul e definit printr-un comportament aberant, în raport cu normalitatea care, la rândul ei, e dată de comportamentul majorității. Delirul și halucinația plasează nebunul ("ființă amfibie"), simultan, în două lumi antinomice, a căror interferență provoacă, în public, teamă și curiozitate. La Caragiale, nebunul devine un personaj central, o dată cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și democrația liberală în stil american), "idealtip" pe care niciun sociolog nu-l poate observa cu ochiul liber, nu pot fi înțelese decât una prin cealaltă 103. A confunda aceste două modele de civilizație fiindcă America absoarbe Franța este la fel de aberant ca a amalgama cele două modele de imagini fiindcă televiziunea înghite cinematografia. E adevărat că tot mai multe opere de cinema sunt destinate televiziunii și publicului ei efect de pâlnie destul de fascinant. E evident că există un cinema standardizat și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a predefini cu modestie și sfială norme și normative. Deschiderea către multitudinea de spații socioculturale poate oferi oportunități modurilor diferite de a gândi, acționa, politicilor diferite de inserție, de integrare. Există o multitudine de moduri de a fi normal, anormal, aberant, absurd... Cum am putea ajuta copiii și educatorii dacă insistăm pe "norme universale", când există tipuri de copilărie constituite istoric și cotidian, într-o varietate de socioculturi și de fundaluri naționale cu diverse construcții politice, cu grade diferite de (sub
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
cunoașterii orientate spre explicarea și promovarea românismului însemna pentru E. prelungirea sensului vieții sale, redusă deja teoretic la calitatea de poet. Dar chemarea inegalabilului cărturar la București a avut în fond ca motivație contracararea lui Hasdeu, care impunea o istorie aberantă a românilor, reducând la tăcere toate vocile care încercau, timid, să-l contrazică, invocând împotriva adversarilor legi fonetice inventate ad-hoc. Era însă prea târziu: Hasdeu se instalase în fruntea filologiei românești, controlând oficial toate componentele acesteia. În consecință, eforturile lui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ca scop plăcerea, ci este efectul respectării unor tabuuri, e reducționist, restricționar, mai precis, și nu se poate afla la originea unei „bucătării“. Din același motiv, expresia „bucătărie mânăstirească“, deseori folosită la noi în ultimii ani, este de-a dreptul aberantă: ea denotă dispreț atât pentru semnificația creștină a postului (efectele interdicțiilor alimentare nu au voie să fie considerate „savuroase“, căci cuhnia mânăstirii nu e restaurantul Capșa de pe vremea lui Păstorel), cât și față de gastronomie, care nu admite restricții alimentare. Originalitate
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
exactă nu este cunoscută, există numeroase ipoteze privind integrarea eronată a reflexelor simpatice, interacțiuni medulare între medierea simpatică și cea nociceptivă. Alți autori presupun că există o hipersensibilizare a terminațiilor nociceptive la mediatorul simpatic sau invers, rezultând într-o integrare aberantă vegetativo-nociceptivă. Unele modele experimentale au demonstrat că, în condiții de afectare neuropată, axonii simpatici înmuguresc în interiorul GRP și formează sinapse noradrenergice direct cu neuronii GRP (Chung și Chung, 1995). Terapeutica este simptomatică, de obicei simpatectomie laterovertebrală sau injecții periganglionare cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în neuronii ganglionilor bazali și ai nucleilor pontini. Sindromul are transmitere autozomal-dominantă. Incluziunile sferice se aglomerează în nucleu, producând cromatoliză și, în final, moarte neuronală. Simptomatologia este caracterizată de ataxie, rigiditate, oftalmoplegie, tulburări de defecare, deglutiție și urinare, mișcări oculare aberante, astenie musculară, tulburări de memorie și spasticitate. Condiția este denumită după numele de familie ale celor două grupuri unde a fost diagnosticată prima dată. Există 3 subtipuri, tipul I, cu apariție în copilărie și adolescență cu evoluție rapidă către distonie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pedeapsă gravă, constând în rușinarea publică. La același regim sunt supuse și infracțiunile contrare, de scufundare în automatism, în conformism rigid, de rutinare și fixație în scheme perimate, sancțiunea comicului fiind în acest caz una a disperării, manifestată în forme aberante, paroxistice, antiestetice. Cu sau fără observarea distincțiilor precizate, comună tuturor definițiilor date comicului este importanța acordată ideii de contrast, a contradicției structurate pe o schemă ascendentă, descendentă sau nerezolvată 22, a cărei sesizare bruscă declanșează, ulterior surprizei, râsul comic. Discrepanța
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de Eugen Ionescu, dar identificabil în opera unei părți importante a scriitorilor afiliați avangardei postbelice, sensibili la spectacolul angoasant al lumii aflată într-o stare de criză a valorilor, de derută și dezordine, nu este o ,,formulă estetică hibridă și aberantă"26, ci ,,una din modalitățile fundamentale prin care dramaturgii contemporani își propun să reprezinte condiția umană."27 Pe de altă parte, tragicul poate fi minimalizat, relativizat, parodiat, caricaturizat, luat în râs, într-o formă apropiată de grotesc. Societatea modernă suferă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și viziunea lui Tudor Vianu, pentru care comicul este o impostură demascată și făcută, o dată cu aceasta neprimejdioasă 55. Chiar și formula aristotelică a ,,urâtului fără durere" poate evidenția un aspect asupra căruia critica a insistat îndelung: faptul că toate situațiile aberante, ridicole incriminate rămân totuși fără consecințe grave, aparțin unui univers fix, cu un coeficient de variabilitate nul, cu o mișcare de rotație caracteristică unui carusel ce revine întotdeauna în punctul de plecare. În piesele lui Caragiale relația dintre insider și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nici o cântăreță cheală sau pletoasă nu-și face apariția. Amănuntul acesta ar trebui să fie suficient"107. Subtitlul "antipiesă" justifică atât intriga circulară, construită "prin aglutinarea de întâmplări mărunte, prin derularea mecanică a fluxului amintirii, prin asocierea spontană de detalii aberante"108, având un pseudopunct culminant, "marcat la modul parodic prin dinamica interioară a limbajului vidat de sens"109, cât și structura internă a piesei, conținând, în dezacord flagrant cu estetica tradițională, scene de câte o singură replică absolut nerelevantă. Aceleiași
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cercuri concentrice pe care ochiul dumneavoastră, orbit are a și început! să joace... Mai repede, așadar, mult mai repede, deci! a obosit și s-a modificat privirea! În plenul intensității privirii, de atâta încordată participare, s-a insinuat o percepție aberantă [s.n.]. Astfel, inutil să te strădui mai mult, cu fiece secundă care urmează n-ai să mai vezi niciodată ceea ce ai văzut la început.186 Posibilă "inserție metatextuală, o deschidere spre culisele înscenării"187, cum aprecia Smaranda Vultur, această explicație
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nonvalorii, tolerarea senină a prostiei, acceptarea fără conflicte a inacceptabilului, elogierea falsului, etc., sunt paradoxuri care, nepercepute ca atare, revelează o lume nu doar absurdă, ci și tragică în inconștiența ei. Prin reflectarea acesteia în artă, se ajunge la situațiile aberante din schițele și comediile lui Caragiale. Ceea ce surprinde în primul rând este nu absurditatea situațiilor, ci faptul că sunt percepute ca normale. Astfel, nimeni nu observă oportunismul întruchipat în Coriolan Drăgănescu (Tempora) sau Nicu Ionescu (Autoritate), și nimeni nu e
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
motivul "lumii pe dos" constituie și în comediile lui Caragiale un ingredient de bază al modalității comice absurde. Numeroși comentatori ai operei caragialiene au subliniat că gesturile, replicile și situațiile personajelor se sustrag adesea relației cauză-efect, circumscriindu-se absurdului. Situațiile aberante care domină peisajul monden caragialian capătă atributul normalității într-o "lume răsturnată", încadrabilă regimului nocturn al imaginarului, detașabil prin convertirea polilor, inversiune valorică și eufemizare. Transformarea tragicului în comic, a seriosului în glumă, a falsului în adevăr, a nonvalorii în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
greacă, turcă, arabă, spaniolă și chaldeică". În alte cazuri, gluma absurdă presupune la Caragiale o tehnică ce parcurge trei momente: surprinderea unui fapt de o banalitate extremă căreia i se dă o importanță exagerată, reluarea și repetarea lui la modul aberant, pentru ca în final să se constate că nu se știe nimic despre acel fapt. Finalul proiectează banalul în absurd, comicul acestuia fiind revelat odată cu perceperea unui strident contrast între insignifianța evenimentului și zgomotul pe care îl face. Ilustrative sunt bucățile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inconștientul întâmplării ne duce pe fiecare în mod fatal..."157 În privința limbajului, nu doar jocul de-a absurdul din discursul auctorial îi marchează la Urmuz agonizarea, ci și privarea totală a personajelor de intervenții discursive proprii, substituite de mecanica gesturilor aberante. Aparent opus desfrânării lingvistice surprinse la personajele caragialiene stăpânite de morbul verbiajului, procedeul de insonorizare urmuzian, are, practic, același efect: "dialogul surzilor", întreținut de flecarii lui Caragiale, va fi doar mimat prin gesturi agresive de eroii lui Urmuz. Rămân multe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fi o simplă "năzdrăvănie", această borgesiană "carte de nisip", vizează parodic scrierile erudite de tipul celor imitate satiric de Caragiale în Magnum Mophtologicum, și diverse stiluri și tipologii din literatura serioasă, dar pare a avea o țintă mult mai reprobabilă: aberanta și vasta carte a dosarelor securității. O parodie a literaturii și a metaliteraturii 9, organizată tot pe principiul listei este și Bibliografia generală cea de-a doua parte a ingenioasei tetralogii, în care întreprinde o meticuloasă înregistrare lexicografică a unor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]